Serie A, etapa a 21-a. Unde sunt fundaşii de altădată?

Dai ragazzi! La fel ca orice ţine de fotbalul anilor ’90, reclama asta e mai bună decât orice vedeţi în prezent. Şi pentru că, pe vremea aia, era o sentinţă pe care cu greu o puteai contrazice. Te gândeai la apărările italiene, reprezentate de privirea superioară a lui Maldini, şi tot ce puteai spune era: „Ha, să-mi bag…!„. În urmă cu 20-30 de ani, era o adevărată aventură să bagi mingea în poartă, în Serie A. Un fel de călătorie iniţiatică. Când a ieşit prima oară golgheter în Italia, van Basten a dat 19 goluri. Van Basten, bă! 19 goluri!

Acum ne trezim că avem în aceeaşi etapă scoruri de 3-4, 3-3 (de la 0-3), 2-3 (de la 2-0) sau vreo două 4-0. În total, 37 de goluri. Cea mai bogată rundă a actualei ediţii. Bine, pentru liniştea lu’ catenaccio, suntem încă departe de recordul all-time. În ultima etapă a sezonului 1950/51 s-a marcat de 54 de ori. A fost anul ăla în care primele trei clasate – Milan, Inter şi ceilalţi din Torino – au avut fiecare peste 100 de goluri. Mai mult decât atât, weekend-ul trecut nu intră nici în Top 10 din punct de vedere al numărului de goluri marcate. Ecco!

 

După cum vedeţi, 7 din cele 10 etape prezente în top s-au jucat la sfârşitul anilor ’40 şi începutul anilor ’50. Aveau elan, nu glumă! Şi, ştie cineva să ne spună cam ce au câştigat italienii în perioada aia? Exact!

Hai, gata cu istoria, că sunt multe de vorbit. În ordinea inversă a numărului de goluri marcate…

Chievo – Fiorentina 3-4

Se poate spune orice despre Chievo, dar nu şi că nu se agaţă de orice, în încercarea disperată de a scăpa de retrogradare. Din fericire, pare că nimic nu merge. Conduşi cu 1-0, veronezii au reuşit să marcheze, dar VAR-ul a intervenit şi a anulat golul, pentru că bătrânu’ Pellissier a călcat milimetric pe linia de 16, iar varza, repusă de la 6 metri, nu ieşise încă din careu. În loc de 1-1, s-a făcut 0-2.

Da’ băieţii cu lanterna (nu, nu genovezii) au rămas în meci. Au dat gol până în pauză, iar în startul reprizei a doua s-au ales cu un rigore şi cu un om în plus. Benassi a făcut henţ aproape pe linia porţii şi s-a dus la duşuri să se spele de păcate. Due a due şi gazdele pe val. Au uitat însă de Chiesa.

Băiatu’ lu’ tata care a reuşit la Fiorentina a dat o doppietta pe final şi a refăcut diferenţa de două goluri. Între ele, Pellissier a ratat un al doilea penalty primit de ai lui, ca să se aleagă prafu’ de tot. Chievo a mai dat un gol, pentru un final cu ceva suspans, da’ câte să ia şi toscanii de la ultima clasată?

Ah, să nu trecem uşor peste asta. Înainte de Muriel, care a deschis scorul pe Bentegodi, ultimul fiorentin care dăduse gol în primele două meciuri de Serie A în tricoul viola era Luca Toni, în 2005. Pepperoni, cazzo! Un cântecel frumos să cântăm.

Atalanta – Roma 3-3

După câteva meciuri în care a insistat să ne convingă de faptul că 2-0 e cel mai periculos scor, Roma a trecut la nivelul următor. Băieţii din capitală au avut 3-0, da’ au terminat spunând „Grazie a Dio!” că au plecat din apăsătorul Bergamo cu un punct.

În ciuda întunericului parcă etern de pe Atleti Azzurri d’Italia, Edin Cieco (asta înseamnă orb) a reuşit să dea în juma’ de oră tot atâtea goluri câte dăduse în restul sezonului. Două. După ce a marcat şi El Shaarawy, Monchi şi Di Francesco au început să facă calcule, da’ cacofonia aia nu e pusă întâmplător acolo. 

Atalanta a făcut 1-3 în finalul primei reprize, iar după pauză a declanşat un iureş sufocant. Roma nu prea l-a mai văzut la faţă pe Berisha, şi, firesc, a venit şi golul de 2-3. Apoi un rigore, după ce, iniţial, Ilicic luase galben pentru simulare. Omu’ în forma vieţii, Zapata, a tras în Citta Alta. Un minut mai târziu a egalat. Al 15-lea gol consecutiv în toate competiţiile. Pentru un stâlp…

 

E doar a doua oară când Atalanta revine după ce e condusă cu 3 goluri, în Serie A. Singurul precedent era un meci din 1992, cu Foggia. Nostalgicii: „Oh, Zemanlandia„.

Parma – SPAL 2-3

A spus cineva scoruri periculoase? Parma, un pas în faţă! Roberto Inglese a reuşit prima doppietta stagională, iar la 2-0 continuau visurile europene ale ducalilor. Dar SPAL, care nu mai bătuse pe nimeni de 11 etape, de pe 20 octombrie, a dat 3 goluri în ultimele 20 de minute. Ferrarezii aveau 3 goluri în precedentele cinci runde, ca să puneţi şi mai bine lucrurile în context.

Sampdoria – Udinese 4-0

Sigur că meciul ăsta a fost despre Quagliarella şi recordul egalat al lui Batistuta. Dar Fabio a mai făcut ceva: l-a depăşit pe Bobo Vieri la numărul de goluri marcate în Serie A (143-142). Şi ar fi păcat să nu amintim de golul etapei. L-a marcat Linetty.

Iar Manolo Gabbiadini s-a întors pe Marassi şi stabilit scorul final. Din assistul lui Quagliarella.

Bologna – Frosinone 0-4

Nu prea bate Frosinone, da’ şi când o face e neapărat la scor şi în deplasare. După 3-0 pe terenul lui SPAL, ecco un 4-0 la Bologna. A fost prea mult pentru ca Pippo să mai rămână. Faza asta spune totul despre cum merge treaba pe Dall’Ara. Proştii etapei.

 

Se repetă istoria de la Milan. Pleacă Inzaghi-ul mai fotbalist şi mai ne-antrenor, iar în locul lui vine antrenorul wannabe Sinisa Mihajlovic.

EXCLUSIV: reacţia lu’ Pippo!

Empoli – Genoa 1-3

Rămasă fără Piatek, plecat să o omoare pe Napoli în Cupa Italiei, Genoa a văzut din nou, după aproape 4 luni, cum e să baţi în deplasare. Şi mai important e că victoria a venit împotriva altor oropsiţi care se târăsc, sperând să păcălească retrogradarea cumva. Ionuţ Radu al nostru a avut două parade mişto tare în prima repriză, a luat notă mare în Gazzetta, iar Sanabria, adus împrumut de la Betis, ca să poarte cineva tricoul cu numărul 9, a dat gol la prima atingere a mingii. Intrase pe teren de 4 minute.

Lazio a pierdut acasă, scor 1-2

Il cugino Dan a explicat ca un profesionist care a fost treaba cu meciul de pe Olimpico. Daţi o tură pe la el pentru chestii profunde. Eu nu o să insist. O să spun că Lazio a jucat senzaţional cam 70 de minute, i-a înghesuit pe zebraţi ca într-o celulă de 2 pe 2, dar golul biancoceleste a fost, de fapt, un autogol al celui mai slab om al lui Allegri. Immobile a avut şansa de a face 2-0, însă exact în momentul ăla l-a apucat mila de mâna care i-a dat să mănânce când era mic şi nu a tras nici măcar aproape. Apoi au rezolvat portughezii pe final.

Da’ ce vreau eu să întreb… Lulic mai trăieşte mult din golul ăla marcat în finala Cupei din 2013?

Altfel, inspiraţia lui Allegri, Ronaldo şi penalty-urile etc. Da’ fără intervenţiile lui Szczesny era groasă pentru Babă. Iar asta… Ma che cazzo?!? Parada etapei.

 

Sassuolo – Cagliari 3-0

Trecuse mai mult de o lună de când Sassuolo nu mai bătuse pe nimeni în campionat. Şi mai mult de când nu o mai făcuse acasă. De pe 21 septembrie, mai exact. Dar Cagliari s-a dovedit a fi adversarul ideal. Sarzii au doar o victorie în deplasare în sezonul ăsta. La Bergamo, cu Atalanta, tocmai în august, când ai lu’ Gasperini nu luaseră încă viteză.

Aşa că Boatengless Sassuolo nu doar că mai bătut pe teren propriu, dar a revenit pe plus cu golaverajul. Şi încă e în preajma echipelor care luptă pentru Europa.

Torino – Inter 1-0

Pentru că în etapa asta spectaculoasă trebuia să fie şi o excepţie, a fost programat duelul dintre Mazzarri şi Inter. O chestie lamentabilă care nu putea fi decisă decât de un gol tâmpit, marcat la o fază fixă. D’Ambrosio şi Handanovic şi-au mai făcut câţiva prieteni după meciul ăsta. Iar Spalletti a fost din nou bătut de ăla de se teme de ploaie.

De parcă asta nu era de ajuns, a şi semnalizat. Înaintea meciului, a spus că nicio echipă de top din Europa nu joacă 3-5-2. A folosit o aşezare 3-5-2. Apoi, a băgat declaraţia asta tare: „Dalbert è il più forte di tutti, calciatore fortissimo„.

Dalbert:

În loc de crucile alea, cred că mai potrivit era un „Doamne-ajută!” cinstit.

Milan – Napoli 0-0

În lumina celor întâmplate aseară în meciul din sferturile Cupei, Napoli tre’ să fie mulţumită. Piatek nu a jucat decât pe final şi nu a avut timp să-i ia la mişto pe fundaşii lu’ Carletto. Totuşi, Donarrumma a avut ceva de tras ca să păstreze 0-0 ăsta. Mai ales în repriza a doua. Nu mai e ca pe vremuri. Acum, portarii italieni tre’ să muncească.

Ciao, pa!

Classifica Serie A

Facebook Comments

One Reply to “Serie A, etapa a 21-a. Unde sunt fundaşii de altădată?”

  1. O plăcere ca întotdeauna cronica etapei. Si apropo de intrebarea din titlu’, aseara am avut un 7-1 si un 3-0. Deci despre ce fundasi era vorba? ☺

Lasă un răspuns