Serie A, etapa a noua. Poveşti din Milano şi împrejurimi

Poate că Serie A nu mai e la fel de atractivă ca pe vremuri, da’ încă e singurul campionat care poate pune în acelaşi timp pe un teren două câştigătoare de Liga Campionilor din acelaşi oraş. Şi poate că în Derby della Madonnina nu mai joacă trio-uri germane şi olandeze, fenomene braziliene sau atacanţi veniţi din Africa ori estul Europei, care să aibă şi ceva Baloane de Aur la activ, da’ un Inter – Milan rămâne un eveniment. Unul pe care ar fi bine să-l trăieşti pe viu măcar o dată în viaţă. Pentru că încă e genul de meci care naşte poveşti şi legende. În ultima perioadă, în special în partea mai bună a oraşului. Aia interistă adică.

Milano e nerazzurra

Acum, dacă vă pricepeţi puţin la fotbal şi aţi urmărit ceva din sezonul ăsta, nu e o surpriză faptul că Inter a câştigat. Dacă aţi văzut şi ceva din meci, singura surpriză e că a fost doar 1-0 şi că golul a venit abia în prelungiri. Sigur, poţi lucra la Gazzetta dello Sport şi să crezi că, într-adevăr, e puţin neaşteptat că Milan nu şi-a adus jocul frumos.

Nino-nino

Vă imaginaţi şedinţa aia de sumar? “Ragazzi, ok! Despre Inter spunem d-alea cu joc fizic, că oricum a devenit un clişeu şi nu se prinde lumea că nu avem imaginaţie. Da’ ce scriem despre Milan?”. Ceva tăcere, apo vine unul şi lansează ideea genială salvatoare: “Hai să încercăm cu bel gioco! Un pic forţat, da’ o dăm noi cumva din condei”. Bravissimo! Şi aşa s-a născut tâmpenia de mai sus. Apoi vine prima repriză din Derby.

“Decât” superb! În fine, nu ne lungim. Am scris deja – oarecum serios – care a fost treaba cu victoria care a prelungit supremaţia nerazzurra în Milano, în Serie A. Până la urmă, nici măcar întârzierea cu care a venit golul izbăvitor nu e o surpriză. Inter are 7 goluri în ultimul sfert de oră al meciurilor disputate în acest sezon în campionat. Cum nu e o surpriză că marcatorul a fost Icardi. Primul interist cu cinci reuşite consecutive în Derby. Cu ultimele patru a adus victoriile de poveste din turul stagiunii precedente şi din cel actual. Asta apropos despre născut legende.

Nu putem încheia fără deja tradiţionala poză. Da’ să-l consolăm pe săracu’ Gigio. Măcar nu a luat titlul de prost al etapei, deşi cu ieşirea aia…

Ai grijă ce-ţi doreşti. Sau ceva p-acolo. / Sursa foto: supereva.it

Ventura, antrenoru’ lu’ peşte

Trebuie să ai o înclinaţie spre masochism, dacă eşti pe ultimul loc, cu punctaj negativ şi crezi că salvarea ta poate veni de la nenea ăla ameţit care a lăsat Italia în afara Cupei Mondiale pentru prima oară în 60 de ani. Rezultatul? Oh, well…

Aşadar, aveţi acolo toate datele problemei. O să completez cu rezultatul final, 5-1 pentru ăia care au mai bătut-o doar pe Frosinone în ediţia asta de campionat, şi cu aplauze pentru Ilicic. Da, hat-trick. Al doilea în Serie A. Culmea, tot pe Bentegodi. Tot anul ăsta. În martie a dat trei contra Veronei. Însă aplauzele sunt pentru golul etapei. Ăsta.

Şi da, evident că Gian Piero Ventura e prostu’ etapei. Bentornato, stupido!

Record bătut, record ratat

Deja ne resemnasem că se apucă Răul să bată toate recordurile posibile, mai ales că Ronaldo a deschis meciul cu Genoa printr-un gol care l-a făcut primul jucător din istorie cu 400 de reuşite în Top 5 campionate. L-a ajutat puţin şi Ionuţ Radu al nostru, taxat imediat de presa italiană, deranjată probabil că nu e vreun Donnarumma. Calma, ragazzi! Încă nu iese la fel de prost pe centrări, da’ poate fi acolo. ☺

Allora, băiatu’ nostru şi-o fi spus în gând un discurs ăla jmecher d-ale lui şi, la scurt timp, a venit cu o paradă de mare portar în faţa lui Cristinel, uşor mirat că mai sunt şi puşti cordiţi care i se opun. Dar asta nu i-a deranjat pe infractorii dungaţi, convinşi că totul e gata. Au fost la fel de inspiraţi ca la faza la care au crezut că mingea iese din teren, iar Kouame i-a pus-o perfect pe frunte lui Bessa (cuore nerazzurro), care a marcat de lângă un Bonucci aflat încă în clima Milan. S-a terminat 1-1, iar recordul de victorii consecutive în startul unui sezon de Serie A, 10 adică, rămâne la Roma.

De egalul ăsta a profitat Napoli. Ai lu’ Ancelotti nu au avut probleme la Udine, unde au bătut lejer, cu 3-0, şi au venit la 4 puncte de echipa naşpa din Torino (ok, aia mai naşpa, că cealaltă e antrenată de Mazzarri, ceea ce nu poate fi în regulă). De remarcat aici golul lui Fabian Ruiz, o execuţie a la Insigne, la scurt timp după ce a intrat în locul accidentatului Verdi, şi faptul că Marko Rog a fost şi mai grăbit. Croatul şi-a deschis contul pe sezonul ăsta la doar 40 de secunde de la introducerea sa pe teren. Nicio rezervă din Serie A nu a băgat-o mai repede în aţe în ediţia asta de campionat.

Toate drumurile lui SPAL duc la Roma

Etapa a început cu o surpriză. SPAL, învinsă în precedentele patru runde, a câştigat cu 2-0 la Roma, care venea după trei victorii consecutive. Din anii ‘60 nu mai bătuseră ferrarezii în Capitală. Cu acea ocazie au marcat ultima oară de două ori acasă la giallorossi. Până la urmă, când găseşti ceva care funcţionează, continuă.

Rivalele echipei lui Di Francesco la un loc de Liga Campionilor şi-au frecat fericite mâinile. Niciuna mai mult decât Lazio, care a bătut pe final la Parma (2-0) şi şi-a consolidat locul în Top 4. Bine, Simonel Plângăcel şi ai lui sperau chiar să-i prindă finalul etapei pe 3, dar Donnarumma şi Icardi le-au stricat planurile. Probabil au suferit alături de Suma.

Dai ragazzi! E prea bun ca să nu-l pun aici.

Revenind la Lazio, mai are o fisă la locul 3. Etapa viitoare joacă acasă cu Inter. Occhio la Vecino. Le tot “prende” uruguayanu’.

Egaluri descrescătoare, fenomenul etapei în Serie A 

Ştiţi că aici mai inventăm termeni, aşa că îl trecem şi p-ăsta la colecţie. Dar are sens. Etapa trecută nu am avut egaluri. Acum, aproape jumătate de etapă s-a terminat cu remize. Primul egal a avut şase goluri. Următorul, patru. Al treilea, două. Ultimul, niciunul. Opta Ionuţ Tătaru.

Să le luăm pe rând, ca la şcoală, cu liniuţă.

Frosinone – Empoli 3-3. Cele două echipe au păstrat trendul din sezonul trecut, când jucau în B. Un 4-2 pentru toscani şi un alt 3-3. De data asta, un rezultat care nu le ajută prea mult, da’ măcar au făcut spectacol. Frosinone rămâne fără victorie, da’ e în creştere. Mai întâi un gol, apoi două, acum a ajuns la trei. Probabil va veni şi succesul ăla aşteptat cu bale. În schimb, Matias Silvestre a făcut istorie. D-aia negativă. Este singurul jucător din Serie A care a dat de două ori un gol şi un autogol într-un meci, în acest an calendaristic.

Bologna – Torino 2-2. Oaspeţii au avut 2-0. Ai lu’ Pippo au egalat. Cum celălalt antrenor implicat în meci a fost Mazzarri, cu greu puteam rămâne mai rece la ce s-a întâmplat.

Fiorentina – Cagliari 1-1. Viola nu mai are punctaj maxim acasă, în acest sezon. Cragno a reuşit parada etapei.

Sampdoria – Sassuolo 0-0. Puteam scrie cronica etapei de luni, da’ am zis să stau şi după meciul ăsta. Ziceau băieţii de la Opta: “Sampdoria and Sassuolo have never drawn nil-nil in Serie A at Ferraris: 3.8 goals in average. Show”. Acum îmi pare rău că v-am ţinut atât cu sufletul la gură. Dar merită remarcat că Doria a rămas echipa cu cea mai bună apărare din Serie A – doar 4 goluri primite. În precedentele 61 de sezoane petrecute în prima ligă, mereu a luat cel puţin 5 goluri până în etapa a noua.

Până data viitoare, nu uitaţi: Milano siamo noi! Ciao, pa!

Sursa foto deschidere: fcinter1908.it

Facebook Comments

One Reply to “Serie A, etapa a noua. Poveşti din Milano şi împrejurimi”

  1. […] ce a luat două bătăi în patru zile, cu Inter şi Betis, Gattuso a decretat că vrea să vadă 23 de câini turbaţi la meciul cu Sampdoria. […]

Lasă un răspuns