Părea să fie etapa gazdelor în Serie A. Apoi, luni, oaspeții au decis să câștige toate meciurile.
Rezultatele:
- Sassuolo – Fiorentina 3-1
- Inter – Como 4-0
- Verona – Atalanta 3-1
- Cremonese – Lecce 2-0
- Cagliari – Roma 1-0
- Lazio – Bologna 1-1
- Napoli – J******s 2-1
- Pisa – Parma 0-1
- Udinese – Genoa 1-2
- Torino – Milan 2-3
Poza cu clasamentul:
Napoli a început să se încordeze. După Bologna și ceea ce părea a fi începutul unei crize (și nu doar una de nervi a lui Andonio), campioana și-a regăsit ritmul. Trei victorii la rând în Serie A, toate contra unor adversari importanți, chiar dacă fiecare cu propriile probleme, dar mai ales senzația aia că figli del Vesuvio au din nou determinarea și ferocitatea specifice echipelor lui Gonde. Poate că Atalanta, Roma și zebrele torineze sunt de bătut în perioada asta, însă nu e ușor să o faci în meciuri consecutive și având o listă impresionantă de indisponibili. Pe care, parcă, se adaugă după fiecare etapă un alt nume. În situații d-astea se strâng rândurile și se vede caracterul. Sigur, ajută și să ai un lot lung și solid. Pe care Napoli îl are, indiferent de ce zice plângăciosul de pe bancă. Lipsește Lukaku? Îl ai pe Hojlund, care, cu o doppietta, primele lui goluri după două luni, a decis partida cel mai intens tărită lângă Vezuviu. Nu poate juca De Bruyne? Nu-i problemă, Neres e dezlănțuit, are libertatea să facă ce vrea în toate zonele terenului și profită de ea pentru face diferența. Se accidentează și ”farul” Lobotka? Elmas și McTominay trec fără probleme la munca de jos. Desigur, și Spalletti a fost ușor complice, cu primul 11 și, mai ales, cu schimbările de la 1-1. Înlocuirea lui Yildiz, în primul rând. Sau cu faptul că insistă să-l joace pe Koopmeiners fundaș central stânga. Chiar și împotriva unui Neres care e în cea mai bună formă de când joacă în Italia, dacă nu chiar din toată cariera. Însă problemele de la Torino, unde nu se văd mari diferențe față de perioada Tudor și nici Motta parcă nu mai pare cel mai rău lucru din lume, nu scad din meritele lui Napoli și nici nu schimbă discursul general. Chiar și într-o perioadă de dificultate, s-au găsit soluții pentru a pune pe teren o echipă competitivă, capabilă să bată adversari importanți. Iar absenții se vor întoarce la un moment dat…
Pulisic este cel mai important om de la Milan. Maignan a avut și sigur va mai avea momentele lui. Modric și Rabiot au adus echilibrul la mijloc. Rafa Leao nu și-a terminat tot creditul obținut la titlul din 2022 și încă e starul echipei. Dar, la momentul ăsta, Pulisic e cel mai important jucător al ”verișorilor”. Constant și decisiv. Chiar și când e în dubiu, din motive medicale. La Torino, unde granata a făcut repede 2-0 (poate prea repede), a intrat la mijlocul reprizei a doua, la 2-1 pentru gazde și cu Leao ieșit accidentat în prima repriză. A reușit imediat să egaleze, apoi a făcut dubla și a adus toate punctele pentru Allegri și ai lui, care rămân pe primul loc. Pentru că, înainte de orice, par să-și fi recăpătat capacitatea aia de a se agăța de orice oportunitate ca s-o scoată la capăt într-un fel sau altul, care i-a ajutat și când au luat ultima oară titlul.
La Inter, când e bine, e bine-bine. Iar victoria în fața lui Como a confirmat-o. Un meci controlat cu autoritate de la început până la sfârșit, cu excepția câtorva minute din startul reprizei a doua, și o dovadă în plus că atunci când Chivu-boys sunt în zi bună și au ceva precizie la finalizare, sunt puține de făcut de către ceilalți. Iar ragazzi de lângă lac nu trebuie subestimați. Parcursul recent vorbește pentru ei și e evident că avem de-a face cu una dintre echipele în ascensiune în Serie A. Ca strategie, ca forță financiară, ca joc și ca rezultate. Așa că 4-0 ăsta impresionant înseamnă ceva. Doar că astfel de prestații și de succese clare s-au mai întâmplat și în sezonul trecut, și în actualul, iar elementul comun a fost că lucrurile s-au așezat cum trebuie pentru nerazzurri încă de la început. Belele apar când Inter nu-și găsește viteza de croazieră sau trebuie să vină din spate. Știu că asta, la fel ca aia cu meciurile directe, devine un clișeu, însă clișeele există și pentru că cineva le ține în viață.
Verona obține prima victorie și o lasă ultima pe Fiorentina. Raffaele Palladino a reușit să mai așeze lucrurile la Atalanta, dar revenirea în partea de sus a clasamentului încă e treabă grea. Cu toate astea, eșecul Atalantei pe Bentegodi e o veste mai proastă pentru Fiorentina decât pentru ”La Dea”. Viola a pierdut și cu Sassuolo, deși a marcat prima. Mai mult, chiar a arătat ca o ultimă clasată fără perspective. A rămas singura echipă care încă nu a câștigat în Serie A și acum distanța față de locul 17 e de 7 puncte. Poate că totuși ar fi cazul să înceapă să se audă niște sirene… Verona a așteptat 14 etape pentru primul succes, dar măcar se poate spune că a venit cumva la momentul potrivit. Pentru că echipele care au început etapa asta pe pozițiile 15-17 au bătut și clasamentul s-a rupt puțin în partea de jos. Gialloblu a venit la 4 puncte de salvare, ceea ce e acceptabil. Și a luat și un mare boost de încredere chiar înainte de directul cu Fiorentina. Un fel de derby salvezza pe final de tur. Nici măcar nu pare o exagerare!
Doar Milan și Inter stau mai bine decât Genoa în ultimele cinci etape. Și doar Milan mai e neînvinsă în acest interval. Perioada asta bună a genovezilor a început cu interimarul Criscito, însă în cele mai recente patru meciuri (două victorii și două egaluri) antrenor a fost De Rossi. O fi luat ”Grifonul” opt goluri în astea cinci runde, dar a și marcat 11, mai multe decât oricine. Sigur că emoțiile nu au dispărut de tot, dar aș zice că pe Marassi sunt mai linișitiți acum. Iar noi să ne aducem aminte că Roma l-a trimis la plimbare pe DDR pentru a-l înlocui cu Juric.
E timpul pentru cecțiunea scurte și rapide.
- Încurajati probabil de dubla pe care Vardy a reușit-o la Bologna, câțiva fani englezi au dat o fugă în Italia să-l vadă în meciul de acasă cu Lecce. Sperau să marcheze din nou, fără îndoială. Nu a făcut-o, dar Cremonese s-a descurcat și i-a bătut pe salentini oricum. Lads-ii veniți din Anglia au rămas deci cu excursia, berea și distracția. Practic, pentru ei, a fost ca la orice Cupă Mondială.
- De data asta, Svilar nu a mai fost suficient. Băiatul din poarta Romei și-a făcut din nou partea, dar nu a putut evita al doilea eșec consecutiv al giallorossilor, ale căror zbateri ofensive în gol continuă. Dar fără goluri. (Vedeți ce-am făcut aici?) Altfel, Cagliari câștigă în Serie A după două luni și jumătate și ia puțină distanță de zona periculoasă, unde ajunsese pe nesimțite parcă.
- Lazio și Bologna au remizat pe Olimpico, un rezultat care probabil îi mulțumește mai mult pe oaspeți. În primul rând, pentru că Ravaglia chiar a avut de muncă. În al doilea rând, pentru că ai lui Italiano sunt singurii care au mișcat clasamentul, cum le place lor să spună, în zona lor.
- Pisa a rămas din nou cu jocul, care de data asta nu a fost totuși la nivelul din alte meciuri, iar ceilalți au luat punctele. Mai grav e că, de data asta, ceilalți au fost ăia de la Parma, care au câștigat un duel direct în lupta pentru menținere în Serie A.
Parada etapei: Lorenzo Montipo vs Atalanta
2-0, cel mai periculos scor, început de repriză, d-astea. Fără această intervenție a lui Montipo, e posibil ca acum să nu mai fi vorbit despre prima victorie a Veronei.
Golul etapei: Adrien Rabiot vs Torino
Execuția e suficient de spectaculoasă pentru a merita oricum titlul ăsta. Faptul că practic de aici a început revenirea rossonerilor la Torino îi oferă și mai multă greutate.
Adrien Rabiot sparked @acmilan‘s comeback with an absolute screamer 😍🚀#TorinoMilan pic.twitter.com/UFXmuZiMkU
— Lega Serie A (@SerieA_EN) December 9, 2025
Posedatul etapei
Să cheme cineva un exorcist pentru sărmanu’ ăsta de Saelemaekers, pare că a intrat diavolu’ (wink!) în el. Da’ să vină repede, să nu fie prea târziu!
Sursa foto deschidere: manchestereveningnews.co.uk
Dacă vrei să susții blogul sau pur și simplu să dai o bere
Ori dacă te simți generos
O poți face aici ⤵
Become a Patron!