Frumosul campionat Serie A și-a mai consumat o etapă care ne oferă suficiente subiecte de discuție. Inclusiv despre fotbal.
Rezultatele:
- Fiorentina – Inter 3-0 (restanță)
- Como – J******s 1-2
Verona – Atalanta 0-5
Empoli – Milan 0-2
Torino – Genoa 1-1
Venezia – Roma 1-2
Cagliari – Parma 2-1
Lazio – Monza 5-1
Lecce – Bologna 0-0
Napoli – Udinese 1-1
Inter – Fiorentina 2-1
Clasamentul:
Discuțiile, nu doar de dragul discuțiilor.
Lupta pentru titlu. Se încinge odată cu apropierea duelului direct dintre primele două clasate, asta e concluzia. Pentru că Napoli a făcut al doilea egal la rând, și de data asta nu e un rezultat bun, motiv pentru Andonio să mai bage o reprezentație la sportul lui favorit, trasul pe cur. Fuga de responsabilitate, în limbaj mai pretențios. Eh, hai că știți deja: obiectivul nu e Scudetto, face lucruri extraordinare bla-bla-bla. Și oricum, nici nu are centru sportiv sau academie de tineret. De miniseria asta fără victorie a liderului a profitat Inter, deși, joia trecută, tot Inter a fost sac de box pentru Fiorentina. Noroc că s-au jucat doar vreo 70 de minute, că era loc de un rezultat cu adevărat istoric. În revanșa de pe Meazza, campioana a recuperat ceva din ce pierduse în Toscana și a venit la un punct de locul 1. Respiră greu ai lui Limone, însă ragazzi nerazzurri reușesc să stea acolo, în ciuda unei perioade brutale din punct de vedere al programului, care consumă fizic, dar și mental. Bine, răutăcioșii vor spune că asta se întâmplă și pentru că luni seară golul de 1-0 s-a dat dintr-un corner care nu a fost. Un motiv bun să se umple din nou internetul de #marottaleague, după niște săptămâni în care, aparent, maestrul păpușar care conduce Serie A din umbră a fost în concediu sau a făcut manevre pe de-a-ndoaselea. Dar despre arbitraje, ceva mai încolo.
Eroul etapei. Deja nu mai e o surpriză că Verona ia multe. Are de departe cea mai slabă apărare din Serie A. Până și Monza i-a dat trei. Empoli i-a înfipt patru. De la Inter a luat cinci pe Bentegodi. Como, Torino și zebra cea bătrână, echipe pe care nu le dă afară elanul ofensiv, au marcat de asemenea câte trei goluri împotriva bieților băieți gialloblu. Dar Atalanta a cam exagerat. În tur, la Bergamo, a fost 6-1, cu 5-0 în minutul 34. Acum, în retur, a fost 5-0, după 4-0 la pauză. Din astea 11 bucăți pe care ”La Dea” le-a dat fără greață împotriva lui Hellas, Retegui a reușit șase. Două la Bergamo și restul sâmbăta trecută. Practic, aproape o treime din cele 20 de goluri cu care acum e golgheterul campionatului au venit în cele două meciuri cu Verona. Prima cvadruplă a carierei pentru argentinianul devenit italian, de care Gasperini va avea în continuare mare nevoie, pentru că Scamacca, abia întors pe teren, s-a accidentat din nou nasol și nu va mai juca în sezonul ăsta. Așa că, lipsit de concurență serioasă, Retegui are oportunitatea de a duce la bun sfârșit o stagiune istorică la nivel personal. Și poate de a obține un transfer care să ne spună dacă chiar e prădătorul ăsta cu sânge rece sau e doar un alt exemplu de jucător care înflorește în sistemul bergamasc. Până atunci, scorul ăsta al etapei a apropiat-o pe Atalanta la cinci puncte de primul loc. E loc de calcule.
Două debuturi încurajatoare. A fost etapa în care Florinel Coman a debutat în Serie A, iar Ionuț Radu s-a întors și a jucat primul meci pentru Venezia. Ambii au început măcar încurajator. Florinel a intrat la Cagliari în minutul 69 al meciului cu Parma și, după ceva mai mult de 100 de secunde, a dat un gol care a amintit de versiunea lui din victoria cu Anglia de la Europeanul de tineret din 2019, disputat în Italia. Ceea ce înseamnă că-i priește să joace acolo. Acum ar fi o idee bună să profite de startul ăsta bun și să confirme, pentru că asta e marea problemă a fotbalistului român. Plus că ar face ca momentul de duminică să nu rămână doar o excepție posibilă datorită entuziasmului de început, într-un meci cu o echipă care oricum pare că a luat-o rău la vale. În ceea ce-l privește pe Ionuț Radu, soluție de criză la Venezia după accidentarea titularului Stankovic, prestația cu Roma a fost una cinstită și corectă. Nicio eroare care să lase urme, ceea ce evident e un mare plus, ținând cont de trecutul lui, și un gol primit doar din penalty. Problema e că pe fostul căpitan al tineretului la care a jucat și Florinel nu prea îl ajută echipa, una ce pare condamnată la revenirea în Serie B. Însă pentru el e important ca a reintrat în circuit și că-și poate regăsi un ritm. Un aspect crucial pentru un portar.
20 sunt puțin cam multe. De Monza cred că ne-am lămurit. Tura asta a luat cinci de la Lazio, care ține ritmul de Top 4, și a schimbat iar antrenorul. S-a schimbat modificarea, pentru că Bocchetti a fost orice doar Salvatore nu, așa că s-a întors Nesta. Nu șitu la ce ar putea ajuta asta, dar nici nu mi se pare că ar conta. Și mai e Venezia, de care ne cam lămurisem la un moment dat, apoi a dat niște semne de revenire, pentru ca în ultima perioadă să se întoarcă la condiția ei. Senzația e că avem deja două retrogradate. Deși s-au împlinit doar două treimi de sezon, ca să rotunjim puțin cam forțat în sus. Nu e decât o altă dovadă că 20 de echipe în Serie A sunt cam multe. 18 ar fi mai mult decât suficiente și ar mai elibera și dintr-un program tot mai sufocant. Sigur, o discuție de care nu-i pasă nimănui, mai mult un of personal, despre care am mai scris, dar toți avem momente în care vorbim singuri. Sau cel puțin așa sper…
Bune și arbitrajele… Dacă o Serie A cu 18 echipe nu se poate, măcar e posibil să nu mai arbitreze Luca Pairetto? Serios, omul e complet depășit de evenimente. Și în plus are o atitudine superioară, deși cu greu găsești un arbitru mai slab. Știți cum e cu prostul care nu e prost destul… Nu vreau să-l fac prost, dar e. În etapa asta, a făcut praf meciul dintre Empoli și Milan, în care cel mai important transfer din ianuarie, Santi Gimenez, a debutat cu gol în campionat. Pe Castellani, incapabilul arogant cu fluier a luat decizii tâmpite în toate direcțiile. Ca să nu supere pe nimeni, dar a enervat pe toată lumea. În special roșul ăla pe care nu l-a dat toscanilor în primele minute rămâne un mister. Și imaginea valorii lui scăzute. Aș zice că pilosul ăsta, fiul lui Pierluigi Pairetto (om cu Calciopoli în cazier și cel care a văzut penalty la duelul Prodan-Batistuta de la Mondialul din ’94), e chiar imaginea nivelului scăzut al arbitrajului italian. Dar e greu să faci o astfel de clasificare când pe lângă el mai sunt un Chiffi sau un Abisso. Dacă tot am adus vorba de el, ăsta din urmă a reușit (wink!) să nu dea acest penalty pentru Como contra zebrelor. Rizzoli și Rocchi au promovat niște băieți care arată cât au priceput și ei din fosta lor meserie.
Parada etapei: Michele Di Gregorio vs Como
Până să iasă iar în față Kolo Muani, Di Gregorio s-a asigurat că Thiago Motta nu începe meciul de la 0-1. Ok, era cam minutul 11, dar înțelegeți ideea. Ideea e că, fără parada asta, Como ar fi fost în avantaj.
Golul etapei: Florinel Coman vs Parma
E adevărat că nu au dat golurile capolavoro pe dinafară tura asta, dar cred că dacă mă chinuiam mai mult, găseam ceva mai bun. Să zicem totuși că e de încurajare. Plus că, indiferent ce ar spune unul sau altul, chiar e un gol frumos.
Sursa foto deschidere: corrieredellosport.it
Dacă vrei să susții blogul sau pur și simplu să dai o bere
Ori dacă te simți generos
O poți face aici ⤵
Become a Patron!