A mai trecut o etapă de Serie A, Inter iar n-a bătut-o pe Milan, însă salvarea i-a venit de la Roma. Direct și indirect.
Rezultatele:
- Parma – Lecce 1-3
Monza – Verona 0-1
Udinese – Venezia 3-2
Atalanta – Torino 1-1
Bologna – Como 2-0
Jxxxxxxs – Empoli 4-1
Fiorentina – Genoa 2-1
Milan – Inter 1-1
Roma – Napoli 1-1
Cagliari – Lazio 1-2
Clasamentul:
Și, evident, chiacchieratele pentru care veniți aici.
Un derby cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Aici mergea și un erou al etapei. Poate bara din stânga a porții de la Curva Nord. Sau poate Chiffi. Și una, și celălalt i-a salvat pe ”verișori”, într-un fel sau altul. Era o idee și cu Zalewski. Băiatul înregistrat sâmbătă seara, care probabil a făcut doar două pase cu noii săi colegi, apoi după nici 24 de ore a intrat în minutul 76, a jucat bine și, dintr-o poziție în care tentația de a da direct la poartă e mare, și-a păstrat sângele rece și, cu pieptul, a pasat decisiv pentru golul care a salvat-o pe Inter de la o înfrângere absurdă. Absurdă după felul în care s-a jucat și absurdă pentru că trei înfrângeri la rând în fața acestui Milan ar fi fost prea mult. Dar eroul etapei e altcineva și o să vorbim mai târziu despre el. Acum ne concentrăm pe Derby della Madonnina, care s-a terminat cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Care e Milanul adevărat în acest sezon: cel care reușește să o pună în dificultate pe Inter în orice situație și care bate Real Madrid pe Bernabeu sau ăla de pe locul 8? Poate Milanul ăsta inconstant să recupereze terenul pierdut și să prindă loc de Liga Campionilor? E suficientă frenezia transferurilor făcute de rossoneri în ultimele zile pentru a rezolva problemele echipei? De cealaltă parte, cum e posibil ca Inter, care și-a dominat clar marea rivală în ultimii ani, învingând-o inclusiv de șase ori la rând, să aibă, dintr-o dată, un complex în fața unui adversar care s-o fi întărit, dar tot inferior a rămas? Dacă Simonel nu are încredere în atacanții săi de pe bancă – și nu are, pentru că a forțat revenirea fără a băga vreun atacant -, de ce nu i s-a adus un jucător ofensiv? Mai ales în contextul programului încărcat și al numărului mai mare de accidentări față de sezonul trecut… Dacă Inter are două echipe, așa cum e un discurs tâmpit în Italia, de ce niciuna nu e capabilă să o bată pe Milan? Și, mai ales, cât de mult vor conta punctele astea lăsate pe drum de ai mei în lupta pentru Scudetto? La unele întrebări o să aflăm răspunsul, odată ce vom avansa în sezonul de Serie A. La altele e posibil să răspundem dacă vom mai avea alte meciuri între Inter și Milan, care s-ar putea revedea și în Cupa Italiei, și în Liga Campionilor. Mult, până la saturație, cum îi place fotbalului ăsta modern. Așa că n-are rost să ne grăbim cu tras concluzii. Încă.
Liderul. Așa cum Inter a evitat înfrângerea în prelungiri, Napoli a ratat victoria la Roma când deja se vedea cu un avans de cinci puncte în fruntea clasamentului. Părea clasica victorie contiană într-un meci liniar și dus în direcția dorită de Andonio: un gol marcat pe o neatenție a adversarului și apoi apărarea rezultatului. În sezonul ăsta de Serie A, figli del Vesuvio au știut aproape mereu să rămână în avantaj. Au condus de 19 ori, au câștigat 17 dintre aceste meciuri (9 dintre ele, la limită). Excepțiile au fost Inter și duminică, pe Olimpico. Împotriva unei echipe care a intrat cu linia a doua și a terminat cu prima, liderul a arătat o mostră din ce ar putea urma. Pentru că odată cu plecarea lui Kvaratskhelia, Napoli a devenit o echipă mai fizică, mai organizată și mai lipsită de fantezie. Nu prea e loc de floricele la Toni din Lecce, iar Kvara, cu stilul său de joc, cu libertatea lui, cam ieșea din rând. Asta putea face diferența în multe momente, dar putea deveni și o slăbiciune într-un plan de la care nimeni nu trebuie să se abată, cu mișcări controlate de pe margine la limita obsesiei. Altfel, da, capelli finti încă e nemulțumit de lot, pentru că ai nevoie de vreo 22 de inși ca să joci o dată pe săptămână. Iar DeLa nu a cheltuit deja vreo sută și ceva de milioane ca să-i aducă jucători…
Unde sunt egalurile de altădată? Pentru prima oară în acest sezon de Serie A, baba torineză leagă trei meciuri fără remiză. Două victorii și prima înfrângere stagională în acest parțial. Dar și de data asta, ai lui Thiago Motta au jucat doar o repriză, deja un clasic pentru zebre. Empoli a condus la pauză, dar a stricat totul în primele 20 de minute din partea a doua și nu a mai fost cale de întors. Kolo Muani a dat prima doppietta în Italia, iar Vlahovic a marcat cu un șut în care parcă a pus toate supărările din ultima perioadă. Totuși, reinterpretând puțin o vorbă care le dragă italienilor, dacă zebrele nu reușesc să facă egal, măcar să nu câștige.
Eroul etapei. Nu cu mult timp în urmă, l-am scos în față pe Krstovic și spuneam că e un argument important pe care îl are Lecce, în tentativa de a rămâne în Serie A. Pare că muntenegreanul și-a găsit și un ajutor de nădejde. Este vorba despre Santiago Pierotti, un argentinian de 23 de ani, luat de la Colon la începutul anului trecut. Desigur, ginit de Pantaleo Corvino. A durat ceva până să se impună, însă acum și-a găsit în sfârșit locul și începe să se vadă. În ultimele patru etape, a dat trei goluri și a oferit o pasă decisivă. Vineri, pe Ennio Tardini, a îngropat-o pe Parma cu o dublă. Ambele goluri, din pasele lui Krstovic, cel care a făcut 1-1 în victoria cu 3-1 a salentinilor. Un rezultat mare, în deplasare, contra unei contracandidate în lupta pentru evitarea retrogradării. Ducalii sunt acum sub linie, în timp ce Lecce prinde tot mai multă culoare în obraji în mandatul lui Giampaolo, deși are în continuare cel mai slab atac al campionatului și a treia cea mai slabă apărare. Dar în condițiile în care doar Verona a mai câștigat, dintre echipele aflate în partea de jos și foarte jos, băieții de pe Via del Mare stau acum pe locul 14.
Români la retrogradare. Lupta pentru menținerea în Serie A tocmai a devenit mai interesată. Pentru noi românii, cel puțin. Unde erau deja Dennis Man, Mihăilă și Răzvan Marin au mai venit Ionuț Radu și Florinel Coman. Primul s-a dus la Venezia, care a rămas fără Stankovic, accidentat. Probabil e ultima lui șansă să rămână măcar la nivelul ăsta. Dacă o ratează și pe asta, hai înapoi acasă sau succes în țările foarte calde! Celălalt a înțeles că fotbalul și Qatarul sunt două concepte care nu se pupă și a decis să bage o fisă într-un campionat care contează. Cu ceva întârziere, fără perspective grozave (să nu ne amăgim), dar mai mult decât nimic. Tare-s curios dacă scoate ceva din el Nicola.
Parada etapei: Elia Caprile vs Lazio
Lazio rămâne pe loc de Liga Campionilor, după victoria din Sardinia. O victorie care putea fi mai clară, dar se mai întâmplă să dai peste un portar excelent. Caprile a făcut tot ce a ținut de el să le dea o șansă alor lui și a scos câteva grele de tot. Inclusiv pe asta a lui Isaksen. Nu are reluare, dar credeți-mă pe cuvânt că e o intervenție pe care nu o vezi pe toate drumurile.
Golul etapei: Moise Kean vs Genoa
Vlahovic a marcat spectaculos, e adevărat, dar acrobația lui Kean din meciul cu „echipa lui Dan Șucu” nu are rival etapa asta. E greu să-ți iasă așa ceva, da’ și când se întâmplă…
Un gol MERAVIGLIOSO di Moise Kean. 🤩#FiorentinaGenoa pic.twitter.com/GNOFlB5k1N
— ACF Fiorentina (@acffiorentina) February 3, 2025
Sursa foto deschidere: bleacherreport.com
Dacă vrei să susții blogul sau pur și simplu să dai o bere
Ori dacă te simți generos
O poți face aici ⤵
Become a Patron!