CONTROPIEDE. Cinci lucruri după etapa a 13-a din Serie A

Bine ne-am regăsit la tradiționala analiză a etapei de Serie A. Cu speranța că vom putea face în continuare asta și că nu trecem la Zenit – CSKA Moscova.

Rezultatele:

• Verona – Inter 0-5
  Milan – J******s 0-0
  Parma – Atalanta 1-3
  Genoa – Cagliari 2-2
  Como – Fiorentina 0-2
  Torino – Monza 1-1
  Napoli – Roma 1-0
  Lazio – Bologna 3-0
  Empoli – Udinese 1-1
  Venezia – Lecce 0-1

Clasamentul:

Așadar, ce avem noi aici?

Eroul etapei. Iată ceva ce nu credeam să scriu vreodată: Joaquin Correa. Băiatu’, un fel de feblețe a lui Simonel, a venit la Inter în schimbul unei sume nu tocmai impresionante, la ce se învârte acum prin fotbal. Da’ pentru un club care își drămuiește orice ban ca mine după ce plătesc toate taxele și facturile, alea 30 de bastoane plătite lui Lazio reprezentau o investiție serioasă. Și spunea despre Inter că are niște așteptări de la argentinian. ”Tucu” a intrat tare, pe Bentegodi, și a dat o doppietta care a rezolvat un meci complicat contra Veronei, câștigat până la urmă cu 3-1. De atunci, a mai dat niște goluri de care probabil nu-și mai amintesc nici măcar toți membrii familiei lui, a prins câteva poze în prim-plan la niște grătare la Appiano și a dat o tură și pe la Marseille, unde s-a remarcat cu nimic. În vară, s-a întors la Milano, iar la club bucuria a fost atât de mare, încât a fost păstrat în lot doar ca a cincea variantă ofensivă și nici măcar nu a fost pus pe lista de Liga Campionilor. Practic, ce o pica prin Serie A! Nu prea a picat, până în weekendul ăsta care tocmai a trecut. Da’ când a luat-o, a curs de-a binelea! Titular după 552 de zile, tot contra Veronei, tot pe Bentegodi, a făcut spectacol. A deschis scorul, într-un moment în care campionii fuseseră prinși puțin pe călcâie de entuziasmul gialloblu, și a dat două assisturi într-un 5-0 care e mare lucru nu atât pentru că a fost stabilit încă de la pauză, ci pentru că a fost obținut fără Lautaro, Calhanoglu și Acerbi, forțat de o problemă musculară (deh, vârsta!) să iasă devreme. Iar omu’ care în ultima vreme a întors mai des vita pe grătar decât a jucat fotbal a trimis și de două ori în transversală. Doar că, măcar de data asta, nimeni nu-i spune că a dat-o-n bară.

Liderul. A mai trecut Andonio un hop. Nimic spectaculos în acest Derby del Sole cu dinți, dar un deznodământ firesc și previzibil. Pentru că, la Roma, hemoragia e atât de mare, încât doar numirea lui Ranieri nu e suficientă să schimbe imediat trendul. E adevărat, ragazzi giallorossi au arătat mai bine, organizare, disciplină, chiar și niște tentative timide în față, dar Napoli e totuși liderul din Serie A și o echipă evident mai bună în momentul ăsta. Plus că Toni învață din mers. De exemplu, etapa asta s-a abținut din a mai comenta arbitrajul. Nicio vorbă despre cum Lukaku a scăpat de eliminare. Pentru ca apoi să dea golul care a decis meciul. Bine, nu a ratat ocazia de a se trage din nou pe cur, când a venit vorba despre Scudetto. Iar a vorbit de parcă ar antrena-o pe Arezzo. Celebra ”mendalida vincende” cu care stau în gură fanii lui necondiționați…

Hai să nu le mai spunem revelații! Ok, nu sunt favorite la titlu (nu toate, în orice caz), dar cu fiecare etapă care trece e tot mai clar că Atalanta, Fiorentina și Lazio sunt echipe serioase, cu potențial și argumente solide să rămână în cursa pentru Top 4 până la final. Cred că vor încurca niște planuri, dacă nu chiar le vor da peste cap de-a binelea. ”La Dea” are în continuare un joc dintre cele mai frumoase și cel mai bun atac din Serie A, toscanii au ajuns la șapte victorii consecutive în campionat pentru prima oară în aproape 65 de ani și l-au revitalizat complet pe Kean, iar jumătatea biancoceleste a Capitalei arată o constanță și o încredere pe care nu le-am mai văzut din sezonul pandemic, ăla în care probabil s-ar fi bătut pentru Scudetto, fără pauza aia forțată. Și mai au ceva în comun: se descurcă bine și în Europa.

Nimic la nimic. Eu știu – și sunt de acord – că o cronică, serioasă sau neserioasă, de Serie A ar fi trebuit să înceapă cu duelul de pe Meazza, dintre ”verișori” și zebrele piemonteze. Da’ a fost unul dintre cele mai proaste meciuri ale sezonului, un candidat serios chiar la titlul de cel mai prost meci al sezonului. Noi ne-am pierdut timpul uitându-ne la el, însă măcar și ei au mai pierdut puncte în raport cu echipele din față. Vorba aia, mai sunt și pierderi…

Efectul Giampaolo. Lecce era pe loc retrogradabil și avea cel mai slab atac din Top 5 campionate (încă îl are). Din cele doar cinci goluri marcate, niciunul nu fusese reușit în deplasare. De asemenea, ceva unic în Top 5 campionate. Și apoi a venit Marco Giampaolo, care nu a mai antrenat în Serie A de peste doi ani, și salentinii au devenit marii câștigători ai etapei în lupta pentru evitarea retrogradării. Nu doar că au dat gol în deplasare, dar sunt singurii de la locul 8 în jos care au luat toate punctele. Dorgu a înscris la Venezia și a ajuns la trei bucăți stagionale. Adică jumătate din ale echipei sale.

Parada etapei: David De Gea vs Como

Al cincilea meci fără gol primit de când a intrat în poarta Fiorentinei, în Serie A. Și o nouă contribuție mare la un rezultat pozitiv. Lângă lac, spaniolul a păstrat scorul de 1-0 pentru ai lui cu o triplă intervenție. A exagerat puțin Fabregas – „Nu am mai văzut o astfel de paradă de mulți ani” -, dar în mod clar câștigătoarea etapei.

Golul etapei: Joaquin Correa vs Verona

Îl răsfăț, că cine știe când mai vedem ceva din partea lui… Bine, mă ajută și faptul că nu au fost cine știe ce capodopere tura asta.

756 giorni dopo l’ultimo goal in campionato.
Thur🅰️m x C⚽️rrea 🎯#VeronaInter | @Inter pic.twitter.com/hsLweLyAyn

— Lega Serie A (@SerieA) November 24, 2024

Plus, că așa pot folosi imaginea asta cu potențial de a intra în colecția de meme cu Simonel.

Sursa foto deschidere: 90min.com

Dacă vrei să susții blogul sau pur și simplu să dai o bere
Ori dacă te simți generos
O poți face aici ⤵
Become a Patron!