Din păcate, nu am avut o etapă de Serie A completă. Din fericire, Fiorentina nu a avut parte de o altă tragedie, așa că, mai mult sau mai puțin, putem vorbi despre fotbal și de data asta.
Rezultatele
- Cagliari – Verona 1-0
Como – Monza 1-1
Milan – Empoli 3-0
Bologna – Venezia 3-0
Udinese – Genoa 0-2
Parma – Lazio 3-1
Torino – Napoli 0-1
Fiorentina – Inter, reprogramat
Lecce – J******s 1-1
Roma – Atalanta 0-2
Clasamentul
După cum ați observat deja din titlu, nu va fi un Contropiede clasic. Pentru că o să fiu puțin oportunist și o să mă folosesc de ceea ce s-a întâmplat pe Franchi pentru a-mi spune oful. Mai ales că finalul a fost fericit, deci nu e neapărat o reacție sub influența emoției.
Edoardo Bove e un băiat tânăr, de 22 de ani, care face sport de când avea 10 ani. Joacă fotbal în Italia, o țară care, cu toate defectele ei, are un protocol strict – unii i-ar spune rigid – când vine vorba despre a da drept de joc fotbaliștilor. Christian Eriksen, care acum își continuă fără probleme cariera în Premier League, un campionat de o intensitate de multe ori dementă, nu a mai putut juca în Serie A, după episodul de la Euro 2020. E cel mai bun exemplu pentru a înțelege afirmația de mai sus. În ciuda tuturor controalelor și a testelor, mijlocașul Fiorentinei s-a prăbușit din senin pe teren în meciul cu Inter. Variantele din presa italiană au fost un atac de epilepsie sau o problemă cardiacă. Probabil va mai dura măcar câteva zile până o să aflăm exact despre ce a fost vorba. Ceea ce am înțeles, însă, e că fotbaliștii nu sunt roboți. Și așa ajungem unde voiam.
Așadar, fotbaliștii nu-s roboți, dar, în ultimii ani, sunt puși să joace ca și cum ar fi. Se joacă într-un ritm la limita inumanului. Eu, consumator avid de fotbal, fost copil pentru care principala preocupare era să se uite la fotbal, simt că e prea mult. Saturație cred că e termenul. Pe vremuri, așteptai toată săptămâna weekend-ul să vezi un meci, poate două. Azi poți vedea zilnic două-trei meciuri. Campionatele, cupele europene și turneele finale și-au mărit numărul de echipe, s-au inventat formule care să crească numărul de meciuri, s-au creat competiții care să aglomereze până la sufocare calendarul. Corporatiștii care s-au aciuat pe lângă fotbal și au ajuns să-l conducă văd doar banii, nu și pericolele pentru cei care, până la urmă, îi fac. Fizic, jucătorii sunt tot mai solicitați. Cei mai ”norocoși” se aleg cu probleme musculare de durată. Alții ratează un sezon întreg, din cauza tot mai prezentei rupturi a ligamentului încrucișat anterior. Sau se mai întâmplă câte un caz Bove…
Și nu e vorba doar despre presiunea din punct de vedere fizic. Mai este și cea mentală. Care, câteodată, poate fi mai periculoasă. În era social-media, fanii pot fi mai ușor în contact cu fotbaliștii pe care îi admiră. Partea negativă e că mulți folosesc platformele alea pentru a jigni, pentru a-și exprima frustrările, pentru atacuri abjecte. Genul ăla care stă pe canapea, bagă în el junk food, bea bere care curge jumate pe el și face spume la gură că nu-i iese over-ul sau GG-ul. Sau care se uită doar la tot felul de statistici inutile și știe el mai bine cum trebuia să fie. Și, nemulțumit, fuge să dea cu lături pe internet. Probabil că cei mai mulți jucători nici nu mai bagă în seamă mesajele și comentariile. Unii au dezvoltat o imunitate la ele. Dar sigur sunt unii pe care toate astea îi afectează. Cei mai tineri, probabil. Sau cei care citesc tot felul de atacuri nu la persoană, ci la familie. Și asta e tot presiune. Obosești fizic și riști să cedezi psihic. Un mix puțin cam nașpa.
Și ar mai fi un aspect, despre care se vorbește puțin sau deloc. Fotbaliștii sunt puși să joace practic fără pauză. Călătorii multe, inclusiv intercontinentale, oboseală, iar la toate astea se adaugă și presiunea de a avea rezultate. Noi, suporterii, contribuim la această presiune având de multe ori impresia că băieții ăia nu dau totul. Că nu mor pe teren… (în momente d-astea, parcă sună altfel, nu?). Toată lumea vrea să-i vadă alergând 90 de minute, fără să greșească vreo pasă, fără să rateze vreo ocazie. „Hai, frate! Bine că ai cerut contractul ăla și iei atâția bani. Nu-ți mai arde!”. Dar tot noi am fi primii care l-ar distruge pe unul prins că a luat mai multe suplimente decât ar trebui. Vrem roboți, dar să fie oameni.
Sigur că ultima parte e o discuție mai mult teoretică. Și foarte probabil, ceea ce i s-a întâmplat lui Bove nu are de-a face cu nimic din tot acest discurs. Însă ideea rămâne. Și dacă fotbalul va continua să meargă în direcția actuală, în curând o să repetăm discursul ăsta tot mai des. Deocamdată, forza Edoardo și să ne bucurăm că totul s-a terminat cu bine de data asta!
Parada etapei: Vanja Milinkovic-Savic vs Napoli
Dacă Torino nu a pierdut mai clar în fața liderului, asta i se datorează lui Milinkovic-Savic, autorul unor intervenții care au păstrat senzația unui echilibru în meci. Cea de la călcâiul lui Lukaku mi s-a părut de departe cea mai dificilă, pentru că la astfel de execuții surprinzătoare e mereu greu să ai reacție. Nu e prima oară în sezonul ăsta de Serie A când portarul granata apare la rubrica asta, semn că în sfârșit a devenit un Milinkovic-Savic serios. Wink!
Golul etapei: Haj Mohamed vs Lazio
Titular în premieră la Parma în Serie A, băiatul ăsta tunisian, în vârstă de doar 19 ani, a făcut 2-0 în victoria cu 3-1 obținută în fața lui Lazio. Genul de execuție pe care oricum o ții minte. În contextul ăsta, nu mai e niciun dubiu.
Sursa foto deschidere: euronews.com
Dacă vrei să susții blogul sau pur și simplu să dai o bere
Ori dacă te simți generos
O poți face aici ⤵
Become a Patron!