Serie A își contraatacă (wink!) și propriile statistici. Pe la începutul sezonului, prezentam o statistică din care reieșea că e greu de câștigat în deplasare. Etapa asta a fost a doua din ultimele trei (și a treia stagională) în care oaspeții s-au impus în jumătate dintre meciuri.
Rezultatele:
- Cagliari – Bologna 0-2
Lecce – Verona 1-0
Milan – Napoli 0-2
Empoli – Inter 0-3
Venezia – Udinese 3-2
Atalanta – Monza 2-0
J******s – Parma 2-2
Genoa – Fiorentina 0-1
Como – Lazio 1-5
Roma – Torino 1-0
Clasamentul:
Și acum partea interesantă. Andiamo!
Eroul etapei. E greu să fii Frattesi și să joci la Inter. Simonel ar pleca și pe o insulă pustie cu Barella-Hakan-Mkhitaryan, chiar dacă ar fi singurele trei lucruri pe care ar putea să le ia cu el. Presa din Italia a tot încercat să bage bățul prin gard și să creeze un caz. Da’ ragazzo din Roma l-a scos de fiecare dată cu eleganță. Un cuvânt pe lângă nu a dat. Deși poate nu vi se pare, ocazii mai ratează. Declarații, niciodată. Și-a așteptat mereu cuminte rândul și de multe ori a venit și a salvat ziua. E obișnuit să dea goluri cu greutate încă de când juca la Sassuolo. Și-a păstrat obiceiul și după ce s-a transferat la Milano. În sezonul trecut, cel cu Scudetto entuziasmant, a băgat-o în ațe și în 5-1 ăla din derby, însă lumea va vorbi mereu despre golul din nebunia aia de meci cu Verona, într-o perioadă în care ai mei păreau în pierdere de viteză și senzația era că orice punct va conta la finalul sezonului. Practic, povestea lui în nerazzurro este, cu mici excepții, așa: rezervă, intră, dă gol, repetă. Din când în când, prin cine știe ce împrejurare, se mai trezește și titular. Ca la Empoli, de exemplu. Unde nu se poate spune că a scos castanele din foc, însă a apărut la momentul potrivit și a evitat ca lucrurile să se complice. Campioana avea om plus, dar scorul încă era 0-0 și perspectivele nu erau grozave. Și apoi, ca de atâtea ori când e nevoie de un gol ”pesante”, a apărut el. 1-0 cu un șut deviat. 2-0 cu unul excelent plasat. Prima doppietta a carierei în Serie A. Pe care nici măcar nu a putut să o sărbătorească. Pentru că nu l-a lăsat sufletul să se bucure că a marcat împotriva unei echipe pentru care a jucat un sezon în B, un sezon care l-a ajutat să crească și să ajungă unde e acum. Iar la final, a mai scos o dată bățul din gard: „Mai citesc câteodată de ‘problema Frattesi’ și nu îi înțeleg pe cei care scriu asta. Eu sunt un tip inteligent, suficient de inteligent ca să înțeleg că sunt și alți jucători importanți la mijlocul terenului. Și dacă antrenorul vrea să-i folosească pe alții, îi folosește pe alții. Nu există nicio problemă și nu va exista vreodată”.
Liderul. Chiar dacă e un Milan cu probleme și căruia i-au lipsit câțiva jucători importanți (suspendați, cu probleme medicale sau pentru că așa a vrut Fonseca), un meci pe Meazza rămâne un test important pentru o echipă care are obiective importante. Poate chiar Scudetto, despre care Toni Perucatul, în stilul lui caracteristic, se tot sfiește să vorbească. Nu a fost ceva memorabil, dar în mod clar a fost o victorie solidă pentru Napoli. Mai solidă decât cele cu Parma, Empoli sau Lecce, primele exemple care-mi vin în minte. E un start bun pentru o perioadă care se anunță dificilă, iar un rezultat de genul ăsta întărește moralul și consolidează certitudinile unei echipe pe care o așteaptă alte trei dueluri tari – Atalanta, Inter și Roma. O serie care ne va spune mai multe, și mai bine, despre forța și ambițiile băieților din sud. Până atunci, vestea bună pentru Andonio e că meciul de la Milano a fost decis de tandemul său de paradă: Kvara-Lukaku.
După Bremer, potopul. S-a deschis robinetul în poarta lui Di Gregorio (sau a lui Perin). Șase goluri primite de Baba torineză în ultimele două etape. Și se poate spune că a scăpat ieftin. Și Inter, și Parma puteau să mai dea câteva. Se poate găsi și momentul exact în care lucrurile au luat-o razna pentru Thiago Motta și ai lui. Până la meciul cu Leipzig, zebrele primiseră un singur gol. Și ăla în prelungirile unei partide care era gata. Apoi s-a rupt Bremer, în primele minute din Germania. Și de atunci a început distracția. În șase meciuri – UCL+Serie A – băieții răi din Torino au scăpat doar o dată fără gol primit. Au luat nouă, în total. Absența brazilianului poate să pară o explicație prea simplă pentru faptul că defensiva bianconera ia apă dintr-o dată, și în mod sigur nu e unica explicație, însă este evident că cineva a fost prins nepregătit și încă nu găsește o soluție. Între timp, Atalanta, Fiorentina și Lazio, pe care le lăudam tura trecută și care și-au câștigat meciurile, i-au sărit în clasament pe torinezi, ajunși cu alte cuvinte pe locul 6. Ceea ce le dorim călduros…
Oxigen pentru Roma și Bologna. Aș exagera puțin și aș zice că-s niște victorii mari. Nu ca scor, nu ca prestație, nu pentru că au venit contra unor adversari importanți, ci pentru că era nevoie de ele. Roma și Bologna ar fi trebuit să fie protagoniste în acest sezon de Serie A, dar până acum au avut evoluții și rezultate modeste. În capitală, nervii s-au întins mult și se discuta chiar de a doua schimbare de antrenor (cred că încă se mai șoptește pe la colțuri). A venit Dybala și a câștigat niște timp pentru Juric, chiar împotriva fostei echipe a rockerului croat. Spațiu de manevră și pentru Italiano, care a ieșit din seria de remize și acum trebuie să arate că poate bate pe cineva și pe Dall’Ara.
Lanterna e la Genoa (vedeți ce am făcut aici?). După 4 puncte în primele două etape, inclusiv un egal împotriva campioanei Inter, Gilardino și ai lui au luat-o la vale. Vestea bună e că mai jos nu pot coborî, pentru că după victoriile obținute de Lecce și Venezia, cândva mândrul ”Grifon” a ajuns pe ultimul loc în Serie A. Vestea proastă e că dacă nu se schimbă ceva, partea rossoblu a Genovei mai poate coborî totuși: în Serie B. Balotelli are ceva de muncă.
Parada etapei: David De Gea vs Genoa
Spaniolul se transformă încet-încet într-un idol în Toscana. E ușor, cu intervenții precum cea din finalul meciului cu Genoa, care a salvat victoria Fiorentinei pe Marassi.
Golul etapei: Luca Mazzitelli vs Lazio
Merită să iei așa un gol, dacă faci scorul etapei. Mazzitelli spera să relanseze meciul, dar de fapt i-a pornit pe laziali, care au mai dat trei până la final. Însă execuția asta rămâne și nu prea are rival în runda asta.
Sursa foto deschidere: sport.sky.it
Dacă vrei să susții blogul sau pur și simplu să dai o bere
Ori dacă te simți generos
O poți face aici ⤵
Become a Patron!