CONTROPIEDE. 5 lucruri după etapa a treia din Serie A

barella inter atalanta serie a

Ciao ragazzi, vi state divertendo? Avem un campionat în care deja nu mai există echipă cu punctaj maxim, echipă fără punct și echipă fără gol marcat. Contropiedele după etapa a treia din Serie A începe acum. Desigur, cu rezultatele:

  • Venezia – Torino 0-1
    Inter – Atalanta 4-0
    Bologna – Empoli 1-1
    Lecce – Cagliari 1-0
    Lazio – Milan 2-2
    Napoli – Parma 2-1
    Fiorentina – Monza 2-2
    Genoa – Verona 0-2
    J******s – Roma 0-0
    Udinese – Como 1-0

Și cu noul clasament:

Clasament Serie A, etapa 3

Acestea fiind zise, nu ne mai rămâne decât să dăm drumul la chiacchierate!

Eroul etapei. Până îi trece lui Lautaro mahmureala produsă de Scudetto venit la pachet cu titlul de capocannoniere, plus Cupa America și locul 1 în clasamentul golgheterilor, Marcus Thuram se ocupă de ofensiva lui Simonel. Băiatul care nici nu știa că poate juca vârf a dat a doua doppietta în trei etape și nu e doar cel mai bun marcator de la Inter, ci și din Serie A. Împotriva Atalantei, care nu a înțeles mare lucru din vizita pe Meazza, francezul a provocat și autogolul care a pornit tăvălugul.

Adevărul e că Thuram e doar o parte a poveștii aici. Mai mult decât orice, victoria cu Atalanta, dar mai ales modul în care a fost obținută, e despre ce a transmis Inter. „Ne-a făcut pe toți să ne temem puțin”, a recunoscut De Rossi. După două etape așa și așa, campioana și-a ales bine meciul în urma căruia să revină pe primul loc și să le amintească tuturor care e ierarhia în Serie A. Iar prestația nerazzurrilor a fost la un nivel atât de ridicat, în special în primele 20-25 de minute, încât restul rundei a părut că se joacă într-o ligă inferioară. Sigur, nu e ca și cum ai mei s-au încordat cu Como sau Verona, da’ orișicât…

Pretendentele. A venit primul test serios pentru Thiago Motta și ai lui, cu o Roma organizată, dar banală, și ăia pentru care doar victoria contează nu doar că nu au mai câștigat, dar au amintit mai mult de echipa din ultimele dou-trei sezoane. A fost un meci interesant la Torino, păcat că oamenii răi au uitat să pună și șuturile pe poartă în rezumat. În schimb, în Lazio – Milan, a fost cu răsturnări de scor, cu dramă și cu drame, pentru că Theo și Rafa, ca niște copii alintați, au decis să-și facă propria bisericuță în ”recreație”, ofuscați că au fost lăsați pe bancă. Au reușit, cu ocazia asta, să treacă în plan secund faptul că îi dăduseră cel mai bun răspuns profesorului trăsnit Fonseca: nici n-au intrat bine că, împreună cu Abraham, au și creat faza din care s-a făcut 2-2. Un rezultat care nu face decât să accentueze dubiile în tabăra ”verișorilor”, în timp ce pentru laziali repriza a doua poate reprezenta un punct de plecare. În fine, lângă Vezuviu, a fost nevoie ca Parma să joace cu un jucător de câmp în poartă și de 11 minute de prelungiri, pentru ca Napoli să o scoată la capăt. Conte, care la un moment dat a arătat periculos de mult ca un Mazzarri, s-a descătușat, mai ales că Lukakul lui a marcat la debut, iar bucuria de la final a învingătorilor a fost ușor exagerată, ținând cont de adversar, de modul în care a venit victoria și de faptul că e, totuși, abia etapa a treia din Serie A. După, s-a sărbătorit și tradițional. Nou-venitul Neres, care a contribuit la succes provocând eliminarea portarului și oferind assistul de 2-1, a făcut cunoștință cu tradiția locului.

Revelațiile. Despre Torino, care deocamdată rămâne acolo sus, am vorbit săptămâna trecută. Acum merită băgate puțin mai mult în seamă și celelate echipe care se descurcă surprinzător de bine în acest start de sezon din Serie A. Udinese, cu tot cu antrenorul ei venit de nicăieri, a câștigat din nou – și pentru că, în prelungiri, Cutrone a bătut lamentabil un penalty – și e neînvinsă, deși a jucat deja cu doi adversari europeni (Bologna și Lazio). Verona a băut-o zdravăn pe Napoli și a luat toate punctele pe Marassi, cu Genoa, care reușise să nu piardă contra campioanei și care e dificil de abordat când e gazdă. Empoli încă nu pierde și, după ce a învins-o pe Roma chiar pe Olimpico, a confirmat cu remiza de la Bologna. E posibil – și foarte probabil – ca lucrurile să revină curând la normal și pe băieții ăștia să-i căutăm în străfundurile clasamentului, dar, până când vor începe chestiile cu adevărat interesante, parcursul lor dă un plus de culoare campionatului.

Cât va dura până la primul antrenor demis? În ultimele trei sezoane de Serie A, prima demitere de antrenor a venit cel mai târziu în etapa a cincea. În 2021, Leonardo Semplici a fost dat afară de la Cagliari după doar trei meciuri. Un an mai târziu, Bologna l-a înlocuit pe Sinisa după cinci runde. Iar anul trecut, Paolo Zanetti a rezistat numai patru partide la Empoli. Acum, deși avem opt echipe fără victorie, destule și dintre cele cu pretenții, situația nu pare dramatică nicăieri. Sau, mă rog, nu atât de dramatică încât să se ia în calcul tradiționalul ”șoc la echipă”. Pe de altă parte, dacă Milan, Fiorentina sau Bologna o mai scaldă mult, e posibil ca lucrurile să se schimbe rapid, mai ales că noii antrenori trebuie măcar să mențină nivelul predecesorilor. Care au cam ridicat ștacheta… Aș spune că, la momentul ăsta, ținând cont și de ceea ce urmează, Fonseca e un candidat serios să rămână fără serviciu.

E greu de câștigat în deplasare în Serie A? O statistică din Gazzetta dello Sport de luni zice că da. În primele trei etape din acest sezon, au fost doar șase victorii în deplasare. Matematică simplă: 20%. Este cel mai mic număr din 2008 încoace (atunci au fost doar cinci succese ale oaspeților). Recordul negativ în ultimii 30 de ani e din ediția de campionat 1999/2000, când au fost doar trei victorii ”afară”. Cele mai multe (14) s-au înregistrat în sezonul 2019/20. Doar că cifrele din prezent le-aș pune puțin în context. De exemplu, șase din primele zece clasate în sezonul trecut, inclusiv trei dintre favoritele la titlu, au jucat de câte două ori acasă. Iar dezechilibrul nu e chiar atât de mare, dacă ne uităm la bilanțul general: 12 victorii acasă, 12 egaluri, 6 victorii în deplasare. Practic, gazdele au pierdut 42 de puncte din 90. Concluzia e că și aici e prea devreme pentru concluzii.

Golul etapei: Barella vs Atalanta

Hai, că a fost simplu! Tura asta nu a existat vreo competiție la categoria asta.

Parada etapei: Turati vs Fiorentina

Unul dintre obișnuinții rubricii revine în forță, la chiar prima apariție stagională. Acum la Monza, Turati a încercat să-și scoată noua echipă în Toscana. A avut intervenția asta incredibilă în minutul 90. În cele din urmă, nu a folosit la nimic, pentru că Gosens a marcat câteva minute mai târziu, dar rămâne un reflex formidabil.

Sursa foto deschidere: football-italia.net

Dacă vrei să susții blogul sau pur și simplu să dai o bere
Ori dacă te simți generos
O poți face aici ⤵

Become a Patron!

2 Replies to “CONTROPIEDE. 5 lucruri după etapa a treia din Serie A”

  1. […] etapei. La debut, a dat golul care a pornit revenirea cu Parma. La primul meci ca titular, a oferit pasele decisive la golurile de 1-0 și 2-0, apoi a marcat […]

  2. […] A își contraatacă (wink!) și propriile statistici. Pe la începutul sezonului, prezentam o statistică din care reieșea că e greu de câștigat în deplasare. Etapa asta a fost a doua din ultimele trei (și a treia stagională) în care oaspeții s-au impus […]

Lasă un răspuns