Cinci victorii pentru gazde, două egaluri, restul succese pentru oaspeți, doar o echipă cu punctaj maxim și fără gol primit și una singură fără punct și fără gol marcat. Scurt și rapid despre etapa a doua din Serie A, ca să păstrăm și ceva legătură cu trecutul.
Rezultatele:
- Parma – Milan 2-1
Udinese – Lazio 2-1
Inter – Lecce 2-0
Monza – Genoa 0-1
Fiorentina – Venezia 0-0
Torino – Atalanta 2-1
Napoli – Bologna 3-0
Roma – Empoli 1-2
Cagliari – Como 1-1
Verona – J******s 0-3
Clasamentul:
Și acum, hai să vedem cu ce am rămas după încă o tură de Il Calcio!
Liderul. E devreme – prea devreme – să ne temem să anunțăm revenirea Răului, dar sunt câteva chestii ce nu pot fi negate, pentru că le vede toată lumea. Thiago Motta are personalitate, curajul de a-și impune ideile și doza necesară de noroc ca să-i iasă, vezi exemplele Mbangula și Savona. Iar în curând va avea și mai multe opțiuni. Echipa care în ultimii ani dădea senzația că e într-o depresie continuă are acum entuziasmul unui restart care deocamdată merge bine și un joc articulat, cu o identitate care dacă nu e deja clară, măcar are o direcție. Baba torineză pare întinerită și întoarce din nou priviri. E prima, singura cu punctaj maxim și 0 goluri primite și, în plus, a dat cele mai multe goluri în primele două etape. E posibil să fie un început care să depășească și așteptărilor celor mai optimiști fani. Până vedem ce reacție vor avea zebrele atunci când vor fi testate cu adevărat, acest loc 1 este consecința firească a ceea ce am văzut până acum.
Eroul etapei. Una dintre chestiile mișto când urmărești constant Serie A este că poți să-l vezi săptămânal pe Kvaratskhelia. Când e în zi bună, băiatu’ din Georgia e un ”must-see” care își justifică alintul de ”Kvaradona”, pe care l-a obținut încă din primele zile petrecute lângă Vezuviu. Dacă e motivat și are chef de joc, e greu de oprit și face diferența într-un mod încântător. Așa cum a făcut duminică seară, în meciul cu Bologna. Napoli venea după bătaia aia zdravănă pe care a luat-o la Verona, în prima etapă, și trebuia să șteargă imaginea deplorabilă lăsată pe Bentegodi. Au ajutat și adversarii – mă rog, antrenorul adversarilor, care se încăpățânează să trateze faza defensivă ca pe o chestiune opțională -, dar oricum, la cum a arătat Kvara, probabil lucrurile ar fi stat la fel. Omu’ nostru și-a început reprezentația cu un assist pentru Di Lorenzo, o pasă pe care nu știu dacă cinci jucători din Serie A sunt capabili să o ofere, apoi a marcat pentru 2-0 și a încheiat cu un assist pentru assistul pe care debutantul Neres i l-a oferit lui Simeone. Lukaku, McTominay și ce s-o mai discuta legat de transferuri la Napoli… Da’ indiferent cine vine, sezonul lui Napoli depinde înainte de orice de prestațiile lui Kvaratskhelia.
The Man. Al nostru pare decis să facă marele salt al carierei și să ne determine să stăm cu ochii pe clasamentul golgheterilor din motive de patriotism. Lucru care nu ni s-a mai întâmplat de când Mutu umplea porțile din Serie A, indiferent că juca la Verona, Parma (wink!) sau Fiorentina. Sigur, aici există simțul ridicolului și nu se fac comparații fără sens. Până la urmă, cred că mulți ne-am mulțumi dacă Man of the moment (ușor și previzibil, știu!) ar ajunge măcar la jumătate din cifrele ”Briliantului”. Însă două goluri în două etape, cu Fiorentina și, mai ales, Milan (chiar dacă Fonseca încă pare că nu înțelege exact care e treaba cu el) e un start bun. Important e să-l țină. Iar voi puteți citi ASTA, tot pe subiect.
Este Torino un lucru serios? Nu mă grăbesc să retrag ironia la adresa formației granata, pe care am făcut-o în preview-ul sezonului (și de multe alte ori în sezoanele trecute). Însă trebuie să recunosc că varianta lui Toro cu Paulică Vanoli pe bancă are un aer de echipă serioasă. Bine, cu anumite dubii. Și mă gândesc aici la felul în care a pierdut două puncte cu Milan și la modul stupid în care era să piardă două și cu Atalanta, după ce reușise să întoarcă meritat și spectaculos. Noroc cu Milinkovic-Savic, care a apărat penalty-ul lui Pasalic, în prelungiri. La cum au arătat meciurile astea, adevărata squadră torineză trebuia să aibă punctaj maxim fluierând. Jocul e fluid, plăcut, organizat și reușește să scoată în față câteva individualități: o certitudine precum Zapata, un Ricci care crește tot mai interesant și o noutate de urmărit, așa cum e Saul Coco. Doar că momente d-astea au mai existat și în anii trecuți, problemele apar când e nevoie de confirmări.
Surprize. Plăcute și neplăcute. Este abia etapa a doua din Serie A, deci aproape sigur chestiile astea nu înseamnă mare lucru acum. Dar tare sunt curios dacă cineva chiar își imagina că în prima jumătate a clasamentului le vom avea pe Torino, Genoa, Parma, Udinese și Empoli neînvinse, iar în partea de jos o să le vedem pe Milan, Roma sau Bologna fără victorie. Ori pe Fiorentina incapabilă să câștige cu două nou-promovate. Au existat deja câteva rezultate neașteptate, iar punctaj maxim întâlnim doar în dreptul liderului. Ceea ce ar putea fi un semn că în acest sezon echipele mici și medii vor influența mai mult decât în precedentul lupta pentru primele locuri. Sau poate e doar o ușoară amețeală de început de campionat…
Golul etapei: Di Lorenzo vs Bologna
O fază începută și terminată de căpitanul lui Napoli. Dar, să fim serioși, mai mult de jumătate din gol e al lui Kvara, al cărui assist e poezie curată.
🧠 Conte-ball 💭 #NapoliBologna pic.twitter.com/eRHbNvzBcf
— Lega Serie A (@SerieA) August 26, 2024
Parada etapei: Milinkovic-Savic vs Atalanta
Asta e o intervenție mai grea decât pare la prima vedere, pentru că totuși e de aproape, iar în fața portarului e un adversar care se ferește în ultimul moment și l-ar putea deruta. Însă omul din poarta lui Toro a salvat cu adevărat victoria contra Atalantei în prelungiri, când a apărat execuția de la 11 metri a lui Pasalic.
Un fel de PS: Ciao Sven! Ne-a părăsit unul dintre antrenorii importanți din Serie A în perioada de glorie a campionatului italian. Eriksson a început la Roma, dar numele său rămâne legat mai curând de Sampdoria și, mai ales, Lazio, pe care a dus-o spre un Scudetto istoric. Moștenirea lui înseamnă însă mai mult. E suficient doar să vă uitați câți dintre foștii săi jucători de la Lazio au ajuns la rândul lor antrenori. Mulți, cu performanțe mari.
Sursa foto deschidere: sportpaper.it
Dacă vrei să susții blogul sau pur și simplu să dai o bere
Ori dacă te simți generos
O poți face aici ⤵
Become a Patron!
[…] Despre Torino, care deocamdată rămâne acolo sus, am vorbit săptămâna trecută. Acum merită băgate puțin mai mult în seamă și celelate echipe care se descurcă […]