Subiectul acestui episod al podcastului este Roberto Baggio. Pentru unii, cum ar fi subsemnatul, cel mai bun fotbalist italian din toate timpurile. Pe Baggio l-am iubit atât de mult, încât mă pot uita cu plăcere chiar și la acțiunile și golurile lui din perioada petrecută la Torino. Roby a fost atât de mare tocmai pentru că a reușit să-i pună de acord pe toți, indiferent de echipa preferată. Iar moștenirea lui nu înseamnă doar momente extraordinare, ci și o expresie cult pentru fanii il calcio: „Non è più domenica”.
Sigur că atunci când a compus „Marmellata #25”, plângând după fata care l-a părăsit, Cesare Cremonini nu-și imagina că tot ce va reține lumea va fi partea cu Baggio: „Da quando Baggio non gioca più non e piu domenica”. Un vers care a avut acest mare succes tocmai pentru că mulți au văzut în plecarea lui Roby sfârșitul fotbalului pe care îl știau. Fotbalul ăla în care etapa se juca doar duminica, fotbalul ăla cu Pronosport (sau Totocalcio), dar, mai ales, fotbalul ăla în care calitatea tehnică era mai importantă decât cea fizică. Cine l-a prins pe Baggio jucând, întelege exact. Jocul lui era fluid, natural, nu era nimic forțat acolo. În multe momente, parcă plutea. O ușurință dezarmantă de a face orice cu mingea, indiferent câți adversari avea în jurul lui. Mixul ăla de viteză și control al mingii impresiona de fiecare dată. Era genul de fotbalist care te făcea să crezi că orice este posibil, în orice moment.
🎙 Chiacchere da bar poate fi ascultat pe:
✅ Anchor
✅ Spotify
✅ YouTube
Sursa foto: persemprecalcio.it