După 30 de ani! Amintiri de la Coppa del Mondo: ziua 8

Dincolo de bucuria de a vedea fotbal aproape neîntrerupt timp de o lună, Coppa del Mondo a avut și un rol educativ. De exemplu, m-a ajutat să aflu că pe lumea asta există Emiratele Arabe Unite. Care pe vremea aia erau cu totul altceva față de ceea ce sunt azi.

Emirates a zburat cel mai sus la Coppa del Mondo 

În 1990, erau mai puțin de două decenii de la primul meci jucat de naționala EAU. Emirates abia se înființase de 5 ani, dar abia la Coppa del Mondo au atins băieții de acolo cerul.

Pentru prima (și singura) oară la un asemenea turneu (unde s-au calificat cu celebrul Mario Zagallo pe bancă), jucătorii din Emirate au reușit cumva să-i țină pe nemţi pe 0 mai mult de juma’ de oră. Da’ apoi au luat două goluri în 3 minute, că ştim că dacă se pornesc nemţii, nu prea mai ai ce să le faci. Însă în acest blitzkrieg de pe Meazza (doar nu credeaţi că nu folosesc şi gluma asta), şi-a făcut loc un intermezzo.

Khalid Ismail Mubarak a zis că Allahu chiar e Akbar când a văzut cum un neamţ sare pe sub minge, a închis ochii şi a dat tare la lung, cât să nu mai poată Illgner să intervină. Pe margine, Carlos Alberto Parreira, care i-a luat locul conaționalului și care avea să ia titlul mondial cu Brazilia peste 4 ani (nu o fi ameţit de la creşterea brutală de nivel?), se agita sperând că poate, poate, da’ imediat omu’ meu Lothar a mai dat una mişto şi a liniştit apele. Fritzii au mai băgat-o în aţe de două ori până la final şi au pus lucrurile pe făgaşul normal, cum ar spune Cornel Pumnea.

Portarul din surpriza de la CinCin

Tre’ să improvizez ceva legat şi de Austria – Cehoslovacia, care s-a jucat în aceeași zi. Unul de-i zicea Anton Pfeffer s-a gândit în capu’ lui să dea o pasă înapoi la Lindenberger (mereu mi-a plăcut numele lu’ ăsta, avea şi o poză mişto în surpriza de la CinCin), da’ Chovanec a fost mai iute şi a scos penalty. Bilek a transformat şi cehoslovacii s-au calificat. Atât de simplu!

Acum, hai să ne întoarcem puțin la CinCin, un fel de concurență pentru Final 90. Dar eu îmi aduc aminte de guma asta făcută pentru Coppa del Mondo din alte motive. E singura colecție de surprize pe care am completat-o în viața mea. Nu fără emoții. Pentru că erau unele care se găseau incredibil de greu. Iar eu l-am așteptat pe Lăcătuș, celebrul număr 40, ca pe Mesia. Aproape am dublat colecția până am pus mâna pe el. Și ca s-o fac, am dat vreo trei sferturi din colecția-dublură. Ca de multe ori în anii ăia, Lăcă a meritat tot efortul.

Bine, seria de CinCin nu a ținut foarte mult. Na, mai jucai un portofelu’, mai pierdeai din ele, că erai împrăștiat… Noroc că încă mă ține memoria.

Mâine îl descoperim pe Gazza!

Sursa foto deschidere: dfb.de

Facebook Comments

Lasă un răspuns