Serie A, etapa a 24-a. Uriașul și piticii

Milinkovic-Savic e un mijlocaș atipic. Și tocmai d-aia a luat Serie A pe sus. Un vlăjgan de 1,91, al cărui joc ar trebui să fie bazat pe forță. Nu e. Sârbul e mobil și are o tehnicitate peste medie. E un fel de Pogba. Acum depinde de preferințele fiecăruia, într-o discuție despre cine e mai bun dintre cei doi. Oricum, nu despre asta e vorba. Ci despre un fotbalist care contrazice o idee preconcepută.

Calitatea tehnică a lazialului a fost confirmată (și) duminică, în finalul meciului cu Inter. Nonșalant, ca la o miuță cu prietenii, Savic s-a apucat să jongleze printre debusolații lui Conte, care păreau niște pitici neputincioși pe lângă uriașul de aproape 2 metri, anunțând practic că partida a fost câștigată.

Bine, nu e prima oară în acest sezon când sârbul face chestii într-un meci cu miză. La începutul lui decembrie, când Lazio i-a bătut pe ăia din Torino, a dat un gol de o calitate excepțională. Pasa lui Luis Alberto oricum făcea toți banii, dar ce a urmat a fost și mai bun. Demarcarea aia în spatele lui De Ligt (ale cărui slăbiciuni firești vârstei au fost developate în văzul tuturor în primul sezon italian) și modul în care a controlat și a protejat mingea, înainte de a marca cu lejeritatea unui 9 veritabil, au amintit tuturor de potențialul lui Milinkovic-Savic. E un gol care merită văzut și revăzut.

Ăsta a fost golul de 2-1, în victoria cu 3-1. Tot pentru 2-1 a marcat și cu Inter. Apogeul unei evoluții la superlativ. Prin presa italiană s-a folosit și adjectivul „divin”. Poate exagerat, dar Savic chiar a jucat senzațional. Până să decidă meciul, a fost șeful indiscutabil de la mijlocul terenului. Și-a anunțat intențiile încă din start, când a dat violent în transversală de la distanță. Dacă ar fi intrat, candida la golul sezonului. Era clar că a venit cu gânduri mari și, până la sfârșit, ai lui Conte nu au avut răspuns pentru el.

Și totuși, Inter a condus la pauză. Ashley Young, transferul de care a râs toată lumea, dar care e mai mult decât decent, a dat primul gol italian al carierei chiar înainte de plecarea la vestiare. Ca de atâtea ori în sezonul ăsta (mai ales în ultima perioadă), ai mei au fost incapabili să țină de scor. Nu se jucaseră 5 minute din repriza a doua, când băieții s-au luat la întrecere care să fie personajul principal într-o fază de cascadorii râsului. „Eu sunt”. „Ba nu, eu”. „Hai, lăsați-mă pe mine!”. Stați liniștiți, v-ați descurcat toți de minune! Immobile a zis un sincer grazie și a egalat de la 11 metri, cu golul 26 în ediția asta de campionat. Savic a marcat pentru a patra oară în sezonul ăsta (de fiecare dată a făcut-o pe Olimpico), după un corner, și de aici nu a mai fost cale de întors. Deși Conte și-a adus aminte că are jucători interesanți, precum Eriksen sau Alexis Sanchez, pe bancă. Bine, și-a amintit când meciul era aproape gata. Chiar și așa, danezul s-a aflat la baza celor două ocazii interiste din final.

Probabil asta e lecția pentru Conte după acest meci. Inter trebuie să mizeze pe calitate pentru că așa e firesc, nu pentru că lucrurile nu merg. Îl ai pe Eriksen, îl bagi, nu aștepți să scapi situația de sub control. Lazio joacă la mijloc cu Luis Alberto și Milinkovic-Savic, băiatul cu trecut întunecat devenit nerazzurro pe 12 milioane are impresia că fotbalul nu se poate juca fără Vidal sau Vecino. Sau fără apărare de trei. O chestie la care ține atât de mult, încât îl pune pe Barella lângă De Vrij și Skriniar. Da, fundaș central adică. Sigur, o chestie de câteva minute, pe final, dar care spune multe despre concepția omului de pe bancă. Discursul cu nevoia de echilibru ar ține dacă echipa nu ar lua gol aproape meci de meci. Dar ia.

Meciul ăsta a confirmat că nu e întâmplător faptul că Inter a ratat toate meciurile directe sau decisive ale sezonului. Și explică de ce a pierdut 13 puncte din situație de avantaj. Conte e un antrenor care pregătește excelent jocurile, e un maniac al amănuntelor și un motivator cum puțini sunt. Doar că are marea hibă de a nu reuși să citească corect o partidă. Nu știe să improvizeze când apare ceva neprevăzut. Schimbările îi ies rar și de și mai puține ori întorc situația în favoarea echipei sale. Sunt lucruri știute, nu e nimic nou. Și nu anulează absolut nimic din treaba foarte bună făcută până acum. Însă această rigiditate îl împiedică să obțină mai mult într-un an în care senzația e că se poate obține mai mult.

Iar cel mai bun exemplu în acest sens e chiar Lazio. Ajunsă la 19 meciuri consecutive fără înfrângere în Serie A (nou record al clubului), pe locul 2 și la doar un punct de campioana ultimilor 8 ani, squadra lui Simonel are argumentele și mijloacele de a visa la ceva istoric. Iar imaginea acestei ascensiuni formidabile și a modului în care a fost construită o candidată certă pentru Scudetto este Milinkovic-Savic. Băiatul cumpărat acum 5 ani pentru nici 10 milioane de euro și care acum plutește printre adversari într-un meci prin care Lazio și-a anunțat ambițiile.

La capolista

Bă Lazio, uite ce ai făcut! S-au întors ăia pe primul loc. N-a mai văzut Serie A atâtea schimbări în fruntea clasamentului din vremurile bune ale campionatului italian. Doar în meciurile Interului sunt mai multe răsturnări de situație. Trebuia să fie etapa în care Cristi egala recordul de meciuri consecutive cu gol marcat, împărțit de Batistuta și Quagliarella, dar cică portughezul avea nevoie de o pauză, așa că nu a fost convocat. În timpul ăsta, la Brescia s-au accidentat brusc câțiva titulari, precum Joronen (ăsta fiind portarul), Tonali și Torregrossa, așa că situația s-a mai echilibrat.

Nu suficient însă, pentru că ai lui Sarri au avut nevoie de aproape o repriză, de accidentarea celui de-al doilea portar al Bresciei și ca cele 11 „Rândunele” să rămână 10 pentru a reuși să se desprindă. Dybala a dat gol din lovitură liberă și apoi le-a dat cu mucles fanilor nemulțumiți care au fluierat jocul mirobolat la care au asistat. Pe final, Cuadrado a înlăturat și emoțiile oricum foarte mici care mai existau. La 2-0, a intrat câteva minute și refăcutul Chiellini, dacă tot era loc.

Le altre

Lecce – SPAL 2-1. Salentinii se lasă luați de val. A treia victorie consecutivă (a doua la rând pe teren propriu) îi urcă pe locul 16. Poate nu pare mult, dar în zona aia a clasamentului respiri aer curat când ești pe 15-16. Ceilalți, adică ferarezii, nici măcar 16 puncte nu au. În schimb, au 4 înfrângeri succesive și șocul așteptat după înlocuirea lui Semplici cu Di Biagio se amână.

Bologna – Genoa 0-3. Ai lui Sinisa s-au cam speriat când s-au văzut pe lângă locurile de Europa. Sau au fost speriați. Genovezii au două victorii la rând, dar tot pe loc retrogradabil sunt. Mai e mult de tras. Deși, dacă mai dau de adversari d-ăștia, care nu fac mare lucru și mai iau și două roșii, orice e posibil.

Atalanta – Roma 2-1. E tot mai nasol pentru Paulo Fonseca și ai lui. Înfrângere în duelul direct pentru locul 4 (al cincilea eșec în 7 etape), iar Liga Campionilor e acum la 6 puncte. Băieții din Capitală au condus la pauză, dar au fost întorși în nici un sfert de oră, în startul reprizei a doua. Pasalic a adus victoria cu golul weekend-ului în Serie A, la câteva secunde după ce a intrat pe teren.

Acum, umblă vorba că cică jucătorii mai vechi – senatori, în simpaticul jargon din Serie A – ar fi avut o întâlnire cu antrenorul și i-ar fi spus să nu mai declare peste tot că situația actuală e rodul unei probleme mentale. Cică nu au nimic la cap, problema e tactica. Adică omul de pe bancă ar trebui să se gândească la ceva schimbări, pe ici, pe colo. Să vedem, să vedem, ce-o să iasăăă!

Udinese – Verona 0-0. Știți cum zic italienii: „Dacă nu poți câștiga, măcar să nu pierzi”. Iar 0-0 e rezultatul perfect în mentalul colectiv din Serie A.

Sampdoria – Fiorentina 1-5. P-asta n-a văzut-o nimeni venind! Nu neapărat victoria toscanilor, ci maniera în care a fost obținută. Doppiette pentru Chiesa și Vlahovic, câte un roșu de fiecare parte, iar Doria e iar într-un moment delicat. Prima deasupra liniei, dar la un singur punct de rivalii de la Genoa. Mai mult pâlpâie decât luminează Lanterna.

Sassuolo – Parma 0-1. S-au împăcat ducalii cu Gervinho. Ca să le arate că nu nu e ranchiunos, ivorianul a dat golul victoriei pe Mapei. Sunt buni de cinste parmegianii.

Cagliari – Napoli 0-1.Bă cazzo, lăsați bășinile de echipă mare! O dăm pe organizare slash catenaccio și scoatem ce putem”, le-a spus Gattuso revoluționarilor de pe San Paolo. Și, după ce au bătut-o pe Inter, la Milano, în Cupă, i figli del Vesuvio au câștigat și în Sardinia. A decis-o Mertens, cu o marcă înregistrată. Încă unul și îl egalează pe Hamsik la numărul de goluri. Insularii au acum 10 meciuri fără victorie în Serie A și au ajuns pe 11.

Milan – Torino 1-0. Hai că au trecut „verișorii” peste săptămâna nașpa. I-au prins pe frânții în granta și i-au bătut cu golul eroului neașteptat din perioada asta, Ante Rebic. Toro a ajuns la 5 înfrângeri consecutive în Serie A, n-a jucat nimic pe San Siro, dar Gazzetta zice că a dat semne de revenire. Vă dați seama cum erau ăștia?

Classifica Serie A

Alla prossima, raga. Ciao, pa!

Sursa foto deschidere: sisal.it

Facebook Comments

One Reply to “Serie A, etapa a 24-a. Uriașul și piticii”

  1. Greseli individuale si colective au facut diferenta in Lazio-Inter,nu au excelat laziali la ceva(poate la vointa).Brozovici de ex daca era mai curajos cu verticalizarea si nu temporiza altul era rezultatul.
    Sare in ochi când arunci o privire pe capocannoniere sa dai 10 goluri sau 7 din rigore,ma gândesc ca Ilicic,Caputo,Dzeko,sau Milik,astia-s mai prosti decat altii.
    Ashley e jucatorul care mi-a acaparat atat atentia cat si simpatia.
    Spal,Brescia si Genoa cred in continuare vor parasi elita,contracandidatii au ceva in plus(Lecce autobaza,Samp pe Rannieri si pe Fabio Q,)

Lasă un răspuns