Serie A, etapa a 20-a. Ciro no limit

Poate că trebuia să scriu despre Cristino Ronaldo, recunosc. Nici n-ar fi fost prima oară când aș fi făcut-o. Dar, până la urmă, am decis să nu pun umărul la delirul colectiv și m-am reorientat. Nici n-a fost prea greu, pentru că la ce face Immobile în sezonul ăsta de Serie A, ar fi fost și păcat să nu-l bag puțin în seamă.

În 2017, într-un interviu pentru Corriere della Sera, atacantul lui Lazio spunea că suferă dacă nu înscrie într-un meci. „Nu mă simt realizat”, declara Ciro. O „boală” pe care probabil o are fiecare atacant serios. De data asta, nu cred să fie cazul și pentru Immobile, care tocmai a reușit primul hat-trick stagional, în victoria cu Sampdoria (5-1). A ajuns la 23 de bucăți în ediția asta de Serie A, fiind lider detașat în topul marcatorilor. Și în clasamentul Ghetei de Aur.

Pentru Ciro nu e ceva neobișnuit să atingă borna de 20 de goluri pe sezon. A făcut-o în 4 din ultimele 5 sezoane întregi pe care le-a jucat în Serie A (unul la Torino, 4 la Lazio). În două rânduri a fost și capocannoniere. Un titlu pe care l-a câștigat și în Serie B, când evolua la Pescara. Există totuși ceva dubii în privința lui. Când a ieșit din Italia, la Dortmund și Sevilla, a fost un flop. Umblă vorba și că nu ar fi omul pe care să te bazezi în meciurile cu echipe mari. Faptul că în sezonul ăsta nu a reușit încă să înscrie în duelurile cu formațiile din Top 4 susține teoria asta. Și totuși, de-a lungul carierei, are 6 goluri contra Romei 9 și câte 5 cu ăia din Torino la care s-a format și cu Milan. Nu-s cifre grozave, dar nici nu poți spune că nu există deloc în partidele alea. Ca de obicei, adevărul e undeva la mijloc. Dar omul rămâne un marcator.

Ceea ce nu poate fi contrazis e faptul că Immobile face sezonul carierei, care s-ar putea încheia cu un record personal ce îi va asigura locul în istoria fotbalului italian. Mai are la dispoziție 18 etape și îi trebuie doar 14 goluri ca să depășească cele 36 de reușite ale lui Higuain, din ultimul sezon în care Pipita era un argentinian serios. Adică performanța de referință în Serie A, când vine vorba despre numărul de goluri marcate într-o ediție de campionat cu 20 de echipe.

Mai important pentru fanii laziali e că prestațiile astea excelente ale lui Ciro se reflectă și în rezultatele echipei, cea mai în formă a momentului în Italia. Are 11 victorii consecutive în campionat (record al clubului), a câștigat Supercupa și, virtual, e pe locul 2 în Serie A (mai are de jucat restanța cu Verona, acasă). Immobile nu vrea să vorbească despre Scudetto, dar dacă perioada asta va continua, îi va fi greu să nu o facă. Mai ales că până și Simonel a prins curaj.

La capolista

La capolista se ne va, vorba unui cântec din curvele italiene. Pentru prima oară în sezonul ăsta, Baba se desprinde în vârf. A profitat de egalul lui Inter la Lecce și s-a dus la 4 puncte, după 2-1 cu Parma. 75% dintre victoriile alb-negre sunt cumva gri. Adică la limită. Ronaldo își continuă seria foarte bună începută odată cu luna decembrie (11 goluri în ultimele 7 meciuri), iar doppietta lui a rezolvat meciul, care a fost mai greu decât s-ar fi așteptat mulți. De când ăsta a început să le bage în ațe ca apucatu’, ai lu’ Sarri au luat cu 6 puncte mai mult decât ai lu’ Conte. Și așa a apărut diferența asta.

Le altre

Sassuolo – Torino 2-1. Dom’ profesor Mazzarri nu se poate abține, pur și simplu! Când lucrurile încep să se lege, o comite. Așa că după două victorii la 0, granata a luat-o pe coajă de la unii care nu mai bătuseră acasă de la începutul lui noiembrie, după ce a condus. Și a luat și golul etapei.

Napoli – Fiorentina 0-2. Și DeLa chiar și-a imaginat că Rino e omul care să-l scoată din merda, eh? Poate trebuia să meargă pe mâna lui Iachini, încă neînvins de când a venit în locul râsului tâmp al lui Montella.

Milan – Udinese 3-2. A venit lumea ca la urs ca să-l vadă pe Zlatan, dar un alt „ic”, Rebic, a fost starul zilei. A dat doppietta, inclusiv golul victoriei, la ultima fază. Iar Theo Hernandez e golgheterul solitar al echipei, cu 5 goluri. Un fundaș și cifra aia. Dacă încă se întreabă lumea care-i faza cu Milanul ăsta.

Brescia – Cagliari 2-2. Două duble, Torregrossa și Joao Pedro, câte un punct pentru fiecare echipă aflată în suferință și un nou moment Balotelli. A intrat în minutul 74, iar în 81 a fost eliminat, după ce i-a scăpat un „vaffa” către arbitru. În ritmul ăsta, are șanse mari să termine cariera cu mai multe roșii decât goluri.

Ar fi păcat totuși să nu vedeți și al doilea gol al lui Torregrossa.

Bologna – Verona 1-1. Borini a plecat de la Milan la Hellas (practic același nivel, că erau la egalitate de puncte) și a fost imediat decisiv. Poate că se poate trage o concluzie de aici.

Lecce – Inter 1-1. Aici s-a ajuns, ca Inter să fie la „le altre”. Așa se întâmplă când joci ca o echipă de mijlocul clasamentului și nu poți ține un avantaj pe terenul unei echipe care încă nu a bătut pe nimeni acasă în sezonul ăsta de Serie A. Dar a făcut egal cu liderul și cu fostul lider. Și da, iar s-a plâns Conte!

Genoa – Roma 1-3. Devine tot mai clar că Ionuț Radu era problema adevărată pe Marassi. Prostul etapei e Perin.

Iar Genoa e din nou ultima în Serie A. Poate că soluția ar fi să aibă un antrenor nou în fiecare etapă.

Atalanta – SPAL 1-2. A dat Ilicic cu călcâiul, a dat Zapata o bară, dar apoi a întors fosta „lanternă” rezultatul și a predat ultimul loc. Și evident că a marcat din nou Petagna, care are 5 goluri în ultimele 4 meciuri cu foștii.

Nu puteam încheia fără perla asta.

Classifica Serie A

Alla prossima, raga. Ciao, pa!

Sursa foto deschidere: france24.com

Facebook Comments

One Reply to “Serie A, etapa a 20-a. Ciro no limit”

  1. Immobile a dat 9 goluri din penalty,mie-mi seamana mult cu Giuseppe Rossi din perioada Fiorentina capocannoniere cu juma din goluri din penalty.
    Genoa merita retrogradeze dupa joc.
    Straniu sistemul lui Liverani cu autobaza,dar da rezultate mai ales in deplasare.
    Azi aflu ca Gasperini când pierde nu mai da mana cu nimeni,fuge de suparare.

Lasă un răspuns