Povestea unui ”bidone”. Metin Oktay – Regele fără coroană

Înainte de Luca Toni, Edinson Cavani sau Fabrizio Miccoli, Palermo l-a avut pe unul dintre cei mai prolifici marcatori din fotbalul european. Doar că în Sicilia nu a găsit drumul spre poartă decât de 3 ori în 12 meciuri, deși a jucat în rosanero în ceea ce a rămas cel mai bun sezon al clubului timp de aproape jumătate de secol. Metin Oktay este numele celui care a fost primul mare idol al fotbalului turc, dar un bidone epocal în Serie A.

Regele fără coroană

În Turcia, Metin Oktay nu era un oarecare. În anii ’50, fotbalul de acolo a intrat pe drumul profesionismului, iar Galatasaray a fost, firesc, în prima llinie. Spun firesc pentru că momentul în care, în 1909, Cim-Bom a câștigat primul titlu din istoria clubului, în Istanbul Football League (o chestie care a plecat la drum cu echipe formate din englezi și greci), e considerat adevăratul început al fotbalului turc.

În prima jumătate a secolului trecut, Galata și-a consolidat statutul de cel mai importat club de fotbal din Turcia. Însă ascensiunea adevărată a început odată cu profesionalizarea jocului. Iar „Metin Oktay a fost punctul de cotitură”, conform jurnalistului Alp Ulagay. Băiatul născut la Izmir, în 1936, s-a simțit mereu atras de tricoul ăla galben-roșu. „Galatasaray e ca o religie, reprezintă o pasiune și o credință adânc înrădăcinate”, obișnuia să spună. Nu avea încă 20 de ani când, în 1955, a ajuns la echipa la care visa.

Cum a pus pe el tricoul Cim-Bom, cum a început să bum-bum. Numărul golurilor marcate l-a depășit pe cel al meciurilor jucate. Din primul sezon a devenit golgheterul echipei. În 1959, 1960 și 1961 a fost golgheter al nou-înființatului campionat profesionist al Turciei. În ’56, a dat o dublă împotriva lui Dinamo, într-un 2-1 la Istanbul, în Cupa Campionilor. Prima victorie a unei formații turce în Europa. Dar ”câinii” au mers mai departe.

Galata – Dinamo 2-1, cu dubla lui Metin Oktay / Sursa foto: europeangalatasaray.blogspot.com

Faptul că dădea goluri într-o veselie l-a transformat în favoritul tuturor. I s-a spus Taçsiz Kral, ceea ce înseamnă Regele fără coroană. Bine, a ajutat și înclinația lui de a marca în derby-uri. De-a lungul carierei, i-a ars de 18 ori pe cei de la Fenerbahce. A fost mai milos cu Beșiktaș, pe care a pedepsit-o de 13 ori. Legenda spune că, în ’59, în timpul unui meci cu Fener, a tras atât de tare încât a făcut o gaură în plasa rivalilor. Probabil și d-aia, în același an, președintele dușmanului a încercat să-l atragă la echipa lui: i-a oferit un cec în alb pentru a pleca de la Galata. A refuzat.

Pentru Metin Oktay, dragostea față de Galatasaray nu a fost doar o declarație de presă. La un an după ce a trimis marea rivală la plimbare, a făcut același lucru cu soția lui, Oya Sari, care i-a cerut să revină în orașul natal, la prima sa echipă, Izmirspor. A ales însă să semneze un nou contract cu Galata, ceea ce, ulterior, a dus la sfârșitul căsniciei.

Un Palermo de poveste

În 1961, Palermo a promovat în Serie A, de unde picase cu un an înainte. Totò Vilardo, primul mare conducător din istoria sicilienilor, construise o echipă frumoasă, cu Tarcisio Burgnich, Carlo Mattrel, Enzo Benedetti, Alberto Malavasi, brazilianul Fernando sau suedezul Rune Börjesson. Ok, cu excepția primului, poate că numele astea nu spun foarte multe. Dar dacă le amintiți lângă Renzo Barbera, s-ar putea să aveți niște surprize.

Însă marea lovitură a acelei veri trebuia să fie Metin Oktay. Pentru a-l aduce în Sicilia, Vilardo l-a numit antrenor pe Leandro Remondini, un fost fundaș la Milan, Lazio și Napoli, care își câștigase pâinea ca tehnician în Turcia, în primii ani după retragere. L-a pregătit inclusiv pe idolul de la Galata, iar rolul său în realizarea transferului a fost unul important.

”Regele” semnează cu Palermo / Sursa foto: arkaguverte.com

Începutul a fost bun pentru Oktay, nu și pentru Palermo. Turcul a dat două goluri în primele 4 etape, cu SPAL, acasă, și cu Roma, în deplasare, dar echipa a luat doar un punct în meciurile astea. După runda a cincea, în care s-a jucat primul derby cu Catania (0-0), lângă Remondini a fost pus Oscar Montez. De fapt, deasupra lui, pentru că argentinianul a venit ca director tehnic. Iar lucrurile au început să se miște.

Pentru prima oară, Palermo a legat 5 victorii în Serie A (un record care a rezistat, la fel ca multe aletele, până în vremea lui Guidolin). Pe 18 februarie ’62, a venit și bomba aia mare: victorie la Torino, contra Madamei, care încă nu era așa bătrână, slută, penală și condamnată. Un 4-2 istoric, decis de Prato, Fernando (autorul unei duble) și Burgnich. Locul 8 la finalul sezonului, cea mai bună clasare a sicilienilor până atunci. O performanță bătută abia în 2005, când i rosaneri au terminat pe 6. Apoi în 2006, 2007 și 2010, când au venit pe 5.

Chiar și în contextul ăsta, Metin Oktay nu a reușit să livreze. A mai dat doar un gol, cu Sampdoria. Măcar ăla a fost reușit într-o victorie (3-1). Și atât. Pur și simplu, nu a reușit să se adapteze. Locuia la stadion, nu a învățat niciun cuvânt în italiană, a avut ceva probleme la genunchi… Tot tacâmul! A fost parte a unei echipe de poveste, dar nu a contribuit în vreun fel la povestea aia.

Întoarcerea acasă

Firesc, aventura italiană s-a terminat în vara anului 1962. S-a întors la Galata, prima și singura dragoste. A reluat treaba de unde o lăsase. În primul sezon de la revenire, nu a dat decât 38 de goluri în campionat. În 26 de meciuri. 47 de bucăți în 39 de jocuri în toate competițiile. Instinctul rămăsese neatins și, când s-a simțit din nou confortabil, s-a dezlănțuit. A continuat să joace până în 1969. Pe la mijlocul acestei perioade, a apărut și într-un film inspirat din viața lui – Taçsiz Kral. Exact, porecla lui. Și-a jucat propriul rol. Iar asta i-a cimentat statutul.

Când a zis că e suficient cu fotbalul, statistica spunea că Metin Oktay a marcat 349 de goluri pentru Galata. Un record al clubului, deși, de acum juma’ de secol, pentru Cim-Bom au mai dat goluri Tanju Çolak și Hakan Şükür (ăsta e singurul care s-a apropiat cumva, cu cele 290 ale lui). A luat și ceva trofee: două titluri, 4 Cupe și două Supercupe ale Turciei. Așa că nu e o surpriză că numele Metin a luat avânt în anii ’50-’60. Mulți părinți și-au numit așa copiii în deceniile alea.

Metin Oktay a murit în 1991, într-un accident rutier. De atunci, ziua tragică, 13 septembrie, a devenit zi de pelerinaj la mormântul lui, pentru fanii Galatei.

Sursa foto deschidere: asistanaliz.com

Facebook Comments

One Reply to “Povestea unui ”bidone”. Metin Oktay – Regele fără coroană”

  1. Frumos articol.

Lasă un răspuns