Băiatu’ din stânga, zâmbitor, da’ fără trofeu, este Angelo Domenghini. S-ar putea să fi auzit despre dânsul. A luat Cupa Campionilor şi Cupa Intercontinentală cu Inter. A cucerit un Scudetto istoric când s-a dus la Cagliari. A fost vicecampion mondial cu Italia. Însă în poza asta avea 22 de ani neîmpliniţi şi tocmai devenise idol la Bergamo.
Pe 2 iunie 1963, Atalanta a câştigat pentru prima şi ultima oară Cupa Italiei. S-a jucat la Milano şi a fost 3-1, contra lui Torino. O echipă a lui Torino cu Lido Viero, Enzo Bearzot (da, acela), Roberto Rosato, Gerry Hitchens şi Joaquin Peiro. Squadră serioasă, cu alte cuvinte. Bergamascii erau nişte provinciali, cu ragazzi de prin partea locului (vreo şase băieţi din Bergamo, ), care plecau evident cu şansa a doua.
Până în finală, Atalanta le bătuse pe Como (4-2, după prelungiri), Catania (2-1), Padova (2-0) şi Bari (1-0). Lejer, cât de cât. Domenghini, cu care am început povestioara asta, marcase două goluri. S-a activat în ultimul act, când a dat trei bucăţi. Pe toate ale echipei sale. Şi Cupa s-a dus la Bergamo.
Domenghini nu este singurul care a dat un hat-trick într-o finală de Cupa Italiei. Dar după el, doar Principele Giannini a mai băgat-o de trei ori în aţe într-un ultim act. Din trei penalty-uri. Înainte de el, au fost Amedeo Amadei şi albanezul naturalizat Riza Lushta, care a jucat în partea alba-neagra a oraşului Torino.
La 50 de ani de la acel moment, când a fost întrebat pe ce loc ar pune Cupa câştigată cu Atalanta într-un clasament al performanţelor reuşite de-a lungul carierei, Domenghini nu a stat pe gânduri. „E pe primul loc, pentru că a fost primul trofeu. Eram o echipă provincială, dar am jucat cu entuziasm şi fără presiune. Am luat fiecare meci în parte, iar în finală am fost mai buni decât Torino„, a spus fostul atacant.
Azi, de la 21:45, Atalanta joacă împotriva lui Lazio, pe Olimpico din Roma, în finala Cupei Italiei, şi are şansa de a face dintr-un sezon memorabil unul cu adevărat istoric.
Sursa foto: gentlemanultra.com