Catanzaro e una dintre cele mai mişto chestii din il calcio. Datorită numelui, datorită istoriei (primul club calabrez care a jucat în Serie A) şi datorită faptului că l-a avut Massimo Palanca. Un mustăcios devenit idol al provinciei, la sfârşitul anilor ’70 şi începutul anilor ’80. Obişnuia să dea goluri direct din corner, iar ragazzi s-au grăbit să-i spună Pele sau Cruyff al săracilor.
Dar până la Palanca, în Catanzaro a existat un alt mare idol.
Angelo Mammi – omul care a făcut-o „mare” pe Catanzaro
În 1971, Catanzaro a devenit prima reprezentantă a Calabriei care a ajuns în Serie A. O performanţă consfinţită de un baraj cu Bari, câştigat printr-un gol marcat de Angelo Mammi. Sărbătoare, nebunie pe străzi, entuziasm. Chestii fireşti. Doar că a fost nasol cu băieţii mari pentru le Aquile del Sud. În sensul că s-a terminat turul (atunci Serie A avea doar 16 echipe), iar Catanzaro nu obţinuse vreo victorie.
În prima etapă din retur, meci acasă cu Răul Absolut, viitoarea campioană. Speranţe mici, mai ales că la Torino se terminase 4-2 pentru zebraţi. Dar când e să faci istorie, faci oricum. Aşa că, în minutul 84, după un corner, s-a declanşat delirul ăla mare. 1-0 Catanzaro şi a murit aşa. Prima victorie calabreză în Serie A. Autorul golului? Angelo Mammi.
Catanzaro a mai pus-o de două victorii până la final, dar a terminat penultima şi a retrogradat. S-a întors în A. Mai întâi, în ’76. Apoi, în ’78. Ultima oară a rezistat până în ’83. Perioada de aur, cu Massimo Palanca în prim-plan.
Hat-trick-ul de pe Olimpico
După ce a fost golgheter în Serie B în sezonul 1977/78, cu 18 goluri, contribuind decisiv la revenirea lui Catanzaro în Serie A, Palanca şi-a făcut cu adevărat intrarea în elită pe 4 martie 1979. Mai jucase în A, în 1976/77, şi dăduse 5 goluri, da’ în ziua aia, pe Olimpico din Roma, a luat-o razna.
În duelul giallorossilor, calabrezii i-au bătut pe capitolini cu 3-1. Palanca a dat toate cele trei goluri. Unul dintre ele, direct din corner. Cei care îl cunoşteau nu au fost surprinşi. Încerca des astfel de execuţii. Şi îi ieşeau de multe ori. De 13 ori în toată carieră, mai exact. De fiecare dată a executat cu stângul ăla care l-a transformat într-un idol.
Massimo Palanca, l’imperatore di Catanzaro, 13 gol da calcio d’angolo #Rabona pic.twitter.com/IgtdOktuWN
— Rabona (@RabonaRai3) February 1, 2019
În acelaşi sezon 1978/79, Catanzaro a ajuns până în semifinalele Cupei Italiei, iar Palanca a fost golgheterul competiţiei, cu 8 goluri.
Cele 16 minute de glorie
La finalul sezonului 1979/80, Catanzaro a terminat pe locul 14 şi ar fi trebuit să retrogradeze. Dar Milan şi Lazio au fost trimise în Serie B, ca urmare a scandalului Totonero, iar calabrezii au mai primit o şansă. De care au ştiut să profite.
Palanca şi colegii lui, antrenaţi de fostul mare interist Tarcisio Burgnich şi cu Claudio Ranieri căpitan, au început ediţia de campionat 1980/81 extraordinar, iar după 5 etape se găseau în fruntea clasamentului din Serie A. Ba chiar, timp de 16 minute, au fost lideri solitari. Ca o ironie, marele idol al tifosilor nu a putut contribui la momentul de apogeu al clubului. Gloria i-a revenit celui care i-a luat locul în echipă.
Pe 19 octombrie 1980, Catanzaro a jucat la Brescia, o echipă care nu bătuse pe nimeni şi care avea să retrogradeze în cele din urmă. Palanca s-a accidentat în prima repriză, iar în locul său a intrat Carlo Borghi, un puşti de 22 de ani, luat în acea vară de la Catania. La scurt timp, ăsta a deschis scorul. În acel moment, calabrezii erau singuri pe primul loc. Au fost aşa timp de 16 minute. Brescia a egalat în startul reprizei şi s-a terminat 1-1.
Dar pentru că Roma a luat o mamă de bătaie la Napoli (0-4), iar Fiorentina – Inter s-a terminat 0-0, patru echipe erau la egalitate de puncte în fruntea ierarhiei. Printre ele, Catanzaro.
Finalul
Calabrezii au terminat pe 8, în ’81. Un an mai târziu, deşi Palanca s-a dus să-şi încerce norocul la Napoli, Catanzaro a fost pe 7, cea mai bună clasare din istorie. Însă în 1983 a venit dureroasa retrogradare. Echipa a mai fost o singură dată aproape de Serie A, în ’88, când s-a clasat pe 5 în Serie B, la un punct de promovare.
Palanca revenise acasă şi îşi ajutase echipa să se ridice din Serie C, unde ajunsese la un moment dat. Dar tot acolo a ajuns şi la finalul ultimului sezon din cariera mustăciosului, 1989/90.
De atunci, doar două echipe din Calabria s-au mai jucat cu băieţii mari – Reggina şi Crotone.
Sursa foto deschidere: wikipedia.org