Sunt mulţi cei care susţin că rivalitatea dintre PSG şi Marseille este mai curând una artificială, întreţinută pentru imagine, pentru a avea şi Ligue 1 un clasic al ei, un derby de ieşit în lume. Modul în care au apărut parizienii în fotbalul francez şi, mai recent, preluarea clubului de către Qatar Sports Investments au creat un curent care susţine că băieţii de pe Parc des Princes sunt băgaţi cu japca în faţă. Ceea ce, până la un punct, e adevărat. Însă ideile preconcepute legate de Le Classique (un nume mai mult impus, recunosc) sunt uşor exagerate.
Parisul şi Marsilia sunt principalele oraşe ale Franţei, rivalitatea dintre ele există şi în afara sportului, iar fanii celor două echipe nu se au deloc la suflet. Şi nu doar pentru că, ani la rând, au fost bombardaţi cu poveştile despre adversitatea care ar trebui să fie acolo. Strict fotbalistic, însă, rivalitatea PSG-OM s-a născut cu adevărat în urmă cu exact 41 de ani. Pe 8 ianuarie 1978, parizienii au câştigat în premieră în faţa lui Marseille, în campionat, şi au făcut-o într-o manieră care a schimbat lucrurile pentru totdeauna.
Liderul umilit în capitală
La începutul anului 1978 nu exista încă termenul “Le Classique”. Nici nu avea cum. PSG se înfiinţase cu nici 10 ani înainte şi o bătuse pe OM doar o dată, în ‘75, într-un meci din Cupa Franţei. Tocmai din acest motiv, victoria gazdelor a fost un şoc. În primul rând, prin proporţiile scorului. S-a terminat 5-1. În al doilea rând, pentru că Marseille a mers la Paris din postura de lider al clasamentului, în timp ce adversarii erau abia pe 12. Nici la nivelul loturilor nu exista vreun echilibru. Băieţii din sud îi aveau pe Marius Trésor, Victor Zvunka, Anders Linderoth, Jean Fernandez sau Sarr Boubacar. Parizienii se puteau lăuda doar cu algerianul Mustapha Dahleb şi argentinianul Carlos Bianchi.
Sud-americanul avea nişte cifre incredibile. În sezonul ăla a dat 37 de goluri în 38 de apariţii. A fost de cinci ori golgheter în Franţa şi în trei rânduri la el acasă, unde a rupt plasele cu V-ul lui Velez pe piept. Ca antrenor a fost şi mai mare. A luat 4 Libertadores (una cu Velez, 3 cu Boca) şi 3 Intercontinentale. Bine, trebuie să ducă în spinare păcatul de a fi fost cel din cauza căruia Totti aproape a plecat de la Roma.
Dar în seara de acum patru decenii despre care vorbim, Bianchi a fost de nerecunoscut. Privind retrospectiv, poate că Marseille a avut noroc, până la urmă. Cine ştie cum se termina, dacă omu’ făcea ce făcea de obicei. Argentinianul a ratat un penalty chiar în startul partidei. Câteva minute mai târziu, oaspeţii au deschis scorul. Tot de la 11 metri, prin Boubacar. Cu alte cuvinte, treaba părea să se îndrepte spre ceea ce ştia lumea. Doar că PSG a întors până la pauză. François Brisson şi Dahleb au băgat-o în aţe. Apoi, nici nu a început bine repriza a doua, şi Trésor şi-a dat autogol. În minutul 49, era deja 4-1, după ce François M’Pelé i-a arătat lu’ Bianchi cum să tragă de la var. Tot congolezul a închis meciul, în minutul 82.
Rezultatul din ‘78 a rămas până în prezent cel mai clar succes obţinut de PSG în faţa rivalei din sud. L-a repetat în 2017, chiar pe Velodrome. În schimb, a pierdut doar o dată la o diferenţă atât de mare, un 0-4 în deplasare, în noiembrie 1986.
Marseille a ratat titlul
Eşecul de la Paris a făcut ceva daune pentru OM. Şi nu doar la orgoliu. Pentru Marseille a fost începutul unei serii de cinci meciuri fără victorie în campionat. Una dintre explicaţiile faptului că, în cele din urmă, a pierdut titlul. Unul pe care îl aştepta din 1972 şi care avea să vină abia în epoca lui Bernard Tapie, în 1989. După o chestie ca asta, nu ai cum să nu începi să te uiţi urât la unii care, până atunci, ţi-au fost mai mult sparringpartneri.
Mai mult decât atât, “olimpicii” au terminat sezonul 1977/78 abia pe locul 4 şi au ratat calificarea în cupele europene. Monaco a fost campioană, iar Nantes şi Strasbourg au completat podiumul. Parizienii au fost abia pe 11, mai aproape de retrogradare, decât de vreun obiectiv îndrăzneţ.
Prima serie pozitivă pentru PSG în Le Classique
“A fost mai mult decât au cerut suporterii”, a scris L’Equipe după acel faimos 5-1. Nu cred totuşi că s-a plâns cineva. Fanii parizieni, atât câţi erau atunci, au aşteptat ceva acel prim succes în campionat, însă favoriţii au făcut ca aşteptarea să merite. De altfel, victoria din 1978 a reprezentat startul primei “perioade de aur” pentru PSG în derby-ul cu Marseille. Echipa din capitală s-a impus în 7 din următoarele 9 meciuri directe.
PSG s-a descurcat mai bine doar între 2002 şi 2004, când a câştigat de opt ori la rând, şi din 2012 până în prezent, perioadă în care a legat nu mai puţin de 18 meciuri fără înfrângere (15 victorii).
Dacă am fi răi, am spune că, într-adevăr, e puţin deplasat să mai vorbim despre o rivalitate între cele două.
Sursa foto deschidere: archivesparisfootball.wordpress.com