Fotbal la început de an. Italia – Germania şi un tandem „formidabil”

Fotbalul pe 1 ianuarie nu mai reprezintă de ceva vreme un lucru neobişnuit. Însă în urmă cu aproape un secol, lucrurile nu stăteau la fel. Iar dacă meciul care se juca în prima zi a anului era unul amical, cei 22 de băieţi de pe teren păreau şi mai ciudaţi. Mai ales că, în anii ’20-’30, cu greu se putea vorbi despre profesionalism şi e dificil să ne imaginăm că jucătorii săreau peste petrecerea de Anul Nou doar pentru a fi în formă la partida de a doua zi.

De-a lungul timpului, Italia şi Germania au dezvoltat o rivalitate care, probabil, prinde fără emoţii Top 5 în fotbalul mondial. Semifinala primului Mondial mexican, din 1970, şi finala din Spania, disputată 12 ani mai târziu, rămân cele mai cunoscute episoade ale unui duel care ţine parcă de când lumea. Într-un fel, e adevărat. Prima confruntare directă a avut loc acum 96 de ani, pe 1 ianuarie 1923, la Milano.

„O pagină frumoasă şi convingătoare”

Mai mahmuri, mai odihniţi, fiecare după posibilităţi, vreo 20.000 de italieni au mers să deschidă anul 1923 pe stadion. Pe Campo di viale Lombardia, arena de atunci a celor de la AC Milan, naţionala Italiei juca împotriva Germaniei. O întâlnire inedită la acel moment. Curiozitatea era firească şi, până la un punct, astfel se explică şi numărul mare de spectatori.

Publicul a descoperit că adversarul a venit cu un căpitan care aducea înfricoşător de mult cu un anumit Adolf Hitler. Sigur, nimeni nu ştia cine e Hitler la acel moment, dar noi nu putem să nu remarcăm asemănarea izbitoare. Nefericitul era Heinrich Trag, altfel un fotbalist important al acelei perioade, la el acasă. A luat 5 titluri cu Nurnberg şi a devenit celebru pentru că era o fire conflictuală. Se enerva repede şi se certa des cu arbitrii şi cu publicul. Poate că asemănarea aia nu era întâmplătoare.

Sunt convins că o să-l recunoaşteţi uşor pe omul nostru / Foto: bilder.t-online.de

Revenind la meciul propriu-zis, treaba s-a urnit mai greu. Deh, ca după Revelion! Nemţii au deschis scorul în miutul 72, prin Leonhard Seiderer, dar Luigi Cevenini, Aristodemo Santamaria şi Enrico Migliavacca au întors rezultatul în ultimele 10 minute. Italia a bătut cu 3-1, iar presa vremii nota că „fotbalul din ţara noastră a scris una dintre paginile cele mai frumoase şi mai convingătoare„. În principiu, tradiţia asta s-a păstrat peste ani.

„Cel mai popular tandem pe care l-a avut naţionala”

La exact 10 ani de la prima întâlnire, Italia şi Germania au fost din nou adversare într-un amical disputat pe 1 ianuarie. În această perioadă, cele două echipe au mai jucat trei partide între ele. Nemţii au câştigat doar o dată. În prima zi din 1933, squadra azzurra şi-a consolidat bilanţul pozitiv în „directele” cu germanii. Un nou succes cu 3-1, la capătul unui meci care a reprezentat începutul parteneriatului de succes dintre Giuseppe Meazza şi Angelo Schiavio.

Cele două naţionale , înaintea meciului de la Bologna / Foto: Captură Il Littoriale, 3 ianuarie 1933, dlib.coninet.it

Meciul de acum 86 de ani a avut loc la Bologna, pe Stadio Littoriale, actualul Dall’Ara. Inaugurat în 1927, este considerat primul stadion modern al Italiei şi a fost folosit ca exemplu pentru cele care au fost construite ulterior în perioada fascistă. Şi pentru că s-a jucat unde s-a jucat, Vittorio Pozzo a decis să-l recheme la naţională pe Schiavio, eroul local. Băiatu’ era născut acolo, a jucat toată cariera acolo, era un adevărat idol şi motivul pentru Bologna s-a numărat printre forţele din anii ’20-’30. În această perioadă, echipa emiliană a fost campioană de patru ori şi a luat Cupa Europei Centrale de două ori.

Entuziasmul de a-l revedea pe Schiavio în azzurro a fost imens. Nu doar printre fani, ci şi în presă. Hype-ul s-a dovedit îndreptăţit. Voit sau nu, Pozzo a decis să-l retragă pe Meazza şi să-l folosească pe idolul Bolognei vârf. A dat naştere astfel unui tandem formidabil care, peste ceva mai mult de un an, a ajutat Italia să devină în premieră campioană mondială.

Il Calcio Illustrato din 29 decembrie 1932 anunţă tandemul Meazza-Schiavio / Foto: flickr.com

Folosirea lui Meazza ca mezzala şi rechemarea lui Schiavio în centrul liniei de atac pot da ofensivei un randament excepţional, pe lângă o gamă infinită de senzaţii plăcute pentru spectatori. Stil şi randament: iată caracteristicile celor cei doi populari jucători, care, perfecţionându-şi în continuare armonia dintre ei, vor sfârşi prin a deveni tandemul cel mai popular şi formidabil pe care l-a avut naţionala„, scria Il Calcio Illustrato, la trei zile după meci.

“Dacă nu alergăm ca disperaţii, o să fim congelaţi”

Meazza, căruia nu-i mai fac prezentarea, că ştiţi cu toţii ce şi cum, şi-a amintit peste ani meciul cu Germania. Inclusiv seara dinainte.

De Anul Nou, în 1933, echipa s-a întâlnit la Bologna, pentru un meci cu Germania. Am sărbătorit cu toast la hotel (ştiind ceva poveşti cu Meazza, am dubii că a fost vorba doar despre un toast – nota mea), toată lumea şi-a amintit vremurile trecute, iar gazdele au fost foarte atente cu noi. La miezul nopţii, Raimundo Orsi, emoţionat ca niciodată, a ţinut un scurt discurs, pe care aproape nimeni nu l-a putut înţelege (vezi nota de mai sus – tot nota mea), şi, curând, ne-am dus la odihnă„, a povestit fotbalistul cu nume de stadion.

Foto: ebay.com

A doua zi, băieţii au mers la arenă şi au dat peste un frig teribil. „Dacă nu alergăm ca disperaţii, o să congelăm aici„, i-a transmis Schiavio colegului său din atac. Prima oară când cei doi au căzut de acord. Începutul unei frumoase colaborări. Italienii au fost „ajutaţi” să fugă tare şi de faptul că au luat gol după doar două minute. Oskar Rohr a fost autorul deschiderii de scor. Până la pauză, Italia a întors rezultatul. Meazza a egalat, iar Raffaele Costantino a făcut 2-1. În repriza a doua, a marcat şi Schiavio, care a stabilit scorul final.

Eu şi Angiolino ne-am pus imediat de acord. Ca să-i putem pune în dificultate pe nemţi, era nevoie de mingi pe jos şi în profunzime, iar eu am înţeles că totul va fi uşor, dacă joc cu magnificul meu atacant central„, a explicat Meazza cum au reuşit azzurrii să revină şi să câştige.

“Atacantul italian care m-a impresionat cel mai mult”

Dintre cei pe care i-am cunoscut, Schiavio a fost atacantul central italian care m-a impresionat cel mai mult. Un mare şi extraordinar jucător, sănătos, puternic, altruist. Controla excelent mingea. Era capabil să se demarce cu o abilitate suprinzătoare, în duelul corp la corp era decis, avea o intuiţie magnifică şi era extrem de generos pe teren. Lovea mingi imposibile, un adevărat uragan. Ştia şi să pregătească acţiunile: atrăgea adversarii şi apoi îşi lansa colegii„, l-a caracterizat Meazza pe cel care l-a forţat să joace mai retras decât era obişnuit.

Am jucat mult timp în tandem cu Schiavio şi, tot în acel an, am mers la Geneva, unde am câştigat cu 3-0 contra Elveţiei, printr-un gol al meu şi două ale lui Angiolino„, şi-a mai aminitit primul mare star din il calcio.

Dovada că dacă începi bine anul, ai şanse mari să-l continui la fel. Măcar la fotbal.

Sursa foto deschidere: captură Il Calcio Illustrato, 4 ianuarie 1933, ebay.com

Lasă un răspuns