Sunt convins că fanii il calcio vechi şi serioşi l-au recunoscut imediat pe Ruggiero Rizzitelli. Un nume important în fotbalul italian, în anii ’90. S-a remarcat la Cesena, apoi a mers şi a făcut carieră la Roma, Torino şi Bayern Munchen. A jucat puţin şi în squadra azzurra. Da’ a dat-o în bară. În sensul că de numele său se leagă eliminarea Italiei din cursa pentru Euro 92. „Vina” lui a fost că a tras în bară, în finalul meciului cu URSS, de la Moscova, în preliminarii, în toamna lui ’91. Momentul care a însemnat ratarea calificării din punct de vedere matematic. A mai fost chemat o dată de Sacchi, apoi gata. Câţiva centimetri mai într-o parte şi poate cariera lui în azzurro avea un alt curs.
Oricum, Rizzitelli a rămas cunoscut pentru altceva. Adică pentru cele două doppiette reuşite în Derby della Mole, în sezonul 1994/95. Ambele meciuri câştigate de Torino. Ultima oară când Binele a luat 6 puncte în cea mai veche stracittadina din Italia. Aproape le-a călcat pe urme legendelor granata Valentino Mazzola, Ezio Loik şi Guglielmo Gabetto, capabili să înscrie de cinci ori în două meciuri contra celorlalţi din oraş, în acelaşi sezon.
Erou de două ori în mai puţin de 3 luni
Primul derby torinez al sezonului 1994/95 s-a jucat pe 25 ianuarie 1995. Pe 6 noiembrie 1994, când fusese programat iniţial, s-a lăsat cu ceva inundaţii. Erau aproape 3 ani de când Toro nu-şi mai bătuse rivala. Un 2-0 decis de dubla lui Walter Casagrande, om de bază în echipa superbă creată de Mondonico. Şi unul dintre cele mai tari nume de fotbalişti.
Derby-ul de început de an s-a transformat repede într-un „război” personal între Rizzitelli şi Vialli. Băiatu’ de la Toro a deschis scorul, cheliosu’ din cealaltă tabără a egalat. Rizzi-gol a mai băgat-o în aţe o dată, Vialli a răspuns din nou. Aşa că atacantul granata a zis că e cazul să termine treaba şi a scos de nicăieri un assist la mişto, cu călcâiul, pentru Jocelyn Angloma. După pauză, şi-a intrat în rol portarul, Luca Pastine, care i-a apărat şi un rigore lu’ Ravanelli, şi s-a terminat 3-2.
Returul s-a jucat regulamentar, pe 9 aprilie. Ai lu’ Lippi, care îl aveau şi pe Baggio şi au cucerit titlul la finalul sezonului, şi-au ameninţat rivalii cu vendetta, şi-a amintit Rizzitelli peste ani. „Dar în minutul 6 erau deja conduşi„, a completat imediat. Tot eroul nostru a marcat. Egalarea a fost adusă de Maltagliati, care a deviat nefericit în propria poartă o liberă a lui Roby. Însă Angloma şi-a amintit de pasa primită de la Rizzitelli în tur şi, după ce i-a luat pe adversari la mână, i-a pus-o pe cap omului responsabil cu golu’. Şi gol a fost. 2-1 scor final. A doua doppietta, a doua victorie în derby.
O stradă a primit numele lui Rizzitelli
După patru goluri în două meciuri contra duşmanului, Rizzitelli a devenit „castiga Juve„. Nu câştigă, ci castiga. Adică „cel care pedepseşte, cel care osândeşte”. Însă altul a fost complimentul de care fostul atacant îşi aminteşte cu plăcere.
„A doua zi după derby, m-am dus la centrul nostru de antrenament şi am crezut că m-am rătăcit. Eram confuz din cauza unui indicator pe care scria ‘via Ruggiero 4’. La început nu am înţeles, dar eram unde trebuie. Fanii lui Toro mi-au dedicat acea stradă, pentru cele 4 goluri ale mele în derby„, a povestit Rizzitelli pentru Gazzetta dello Sport.
Chestii de suflet, imateriale. Cu alea materiale s-a ales antrenorul de atunci al lui Torino, Nedo Sonetti. Şi-a amintit tot Rizzi-gol: „Cu o zi înainte de derby, când eram în cantonament, a venit la hotel preşedintele Bonacina. Conducea un BMW de lux, abia cumpărat. La masă, i-a spus lui Mister: ‘Dacă mâine câştigi, ţi-l fac cadou’. A doua zi, eu am marcat o doppietta , iar Sonetti a luat acasă BMW-ul. Nouă, jucătorilor care am câştigat derby-ul, nu ni s-a oferit nici măcar o cină„.
Le-a ţinut gloria de foame. Mai ales că a fost nevoie să treacă 20 de ani până la următoarea victorie a lui Torino în Derby della Mole.
Sursa foto: gentlemanultra.com