Ce au în comun Inter şi PSV Eindhoven? Nu foarte multe lucruri. Unul dintre ele este faptul că Ronaldo a jucat la ambele echipe. Şi a făcut-o atât de bine, încât atât fanii olandezilor, cât şi cei ai italienilor suspină şi acum după el. Bine, la fel cum e cazul pentru toate cluburile pe la care a trecut.
Ronaldo face parte din categoria aia rară de Fotbalişti (nu e typo) pe care nu poţi să-i urăşti. Chiar dacă a jucat şi la Inter, şi la Milan. Sau şi la Barcelona, şi la Real Madrid. E genul ăla de Fotbalist al tuturor. Genul de care te îndrăgosteşti la prima vedere şi pe care nu-l mai poţi scoate de la inimă. Brazilienii, şi sud-americanii în general, deja îl cunoşteau bine când puştiul firav, da’ teribil de bun, a început cucerirea Europei.
Frigul, cel mai dificil adversar
Poza e din septembrie ’94, de la primul meci al lui Ronaldo în cupele europene. Turul 1 al Cupei UEFA, Leverkusen – PSV. Nemţii aveau trupă tare, cu Christian Worns, Paulo Sergio, Ulf Kirsten sau Bernd Schuster. Un Schuster pe final de carieră, e adevărat, dar oricum. Ah, şi cu Lupescu al nostru, om de bază la „aspirine” în perioada aia. Ronnie, proaspăt campion mondial la un turneu final în care nu pusese piciorul pe gazon, îl ascultase pe Romario şi a semnat cu Eindhoven.
Deşi privind retrospectiv pare că totul a mers ca uns încă de la început, treaba nu a stat chiar aşa. Ronaldo a ajuns într-o ţară în care nu cunoştea pe nimeni, a cărei limbă e imposibilă şi unde temperatura e mult mai scăzută decât în locurile în care copilu’ de nici 18 ani era obişnuit să bată mingea. După un an de stat în Olanda, când a fost întrebat ce-i place în Eindhoven şi în restul ţării, Ronnie a răspuns cu naturaleţe: „Nu ştiu, trebuie să mă gândesc. Fotbalul?„.
„Era groaznic de frig şi nu înţelegeam o vorbă din ce se vorbea în jurul meu. Mă antrenam la temperaturi pe care nu le experimentasem vreodată, iar terenurile erau îngheţate şi foarte tari.
Însă niciodată nu m-am gândit să plec acasă. De când eram mic îmi doream să ajung cel mai bun fotbalist din lume. Ştiam că acest vis nu putea deveni realitate acasă. Mi-a plăcut să sufăr„, spunea Ronaldo, într-un interviu pentru Die Zeit.
Aad de Mos, antrenorul său de la PSV, a avut răbdare, a înţeles că are de-a face cu un copil plecat devreme de acasă, iar răsplata a fost pe măsură. Până la urmă, frigul a rămas singurul adversar care i-a pus probleme lui Ronaldo în primele luni în Europa.
Ziua în care Ronaldo a început să cucerească Europa
În ciuda micilor probleme de adaptare şi a faptului că nu împlinise încă 18 ani, noii colegi ai lui Ronaldo au înţeles repede că nu ar fi o idee rea să-i dea mereu mingea copilului. Îi convinsese deja în primele meciuri de campionat. Dăduse 3 goluri în două etape. Dar chiar şi aşa, nimeni nu se aştepta la ce a urmat în Germania, împotriva lui Leverkusen.
Finala Cupei UEFA din ’98, dintre Inter şi Lazio, hat-trick-ul de pe Old Trafford în tricoul Realului sau finala Cupei Mondiale din 2002. Sunt meciurile de referinţă ale carierei lui Ronaldo. În aceeaşi categorie ar trebui să stea şi cel cu Bayer. Un adolescent şi-a cărat pur şi simplu în spate echipa şi a chinuit teribil o apărare care nu se mai întâlnise cu aşa ceva.
Ronaldo a făcut 1-1 dintr-un penalty obţinut tot de el (da, după nici 3 luni de la transferul său la PSV şi la nici 18 ani, era executantul loviturilor de la 11 metri!), dar nemţii s-au dus la 4-1 înainte de pauză. Din acel moment a început un 1 vs. 11, unde acel 1 a fost Ronaldo. Fenomenu’ i-a luat la mână pe adversari până a făcut 4-3 şi l-a determinat pe antrenorul nemţilor, Dragoslav Stepanovic, să-l schimbe pe fundaşul care a încercat să-i facă marcaj. Jens Melzig e numele nefericitului, consolat cu greu de omu’ de pe bancă.
“După meci, i-am spus: ‘Nu te gândi că ai jucat rău. Nimic nu poate sta în faţa unui asemenea jucător incredibil’”, şi-a amintit Stepanovic, care a avut la rândul său un atacant în zi de graţie. Ulf Kirsten a dat de asemenea un hat-trick, în acea seară. Meciul s-a terminat 5-4 pentru Leverkusen, Ronaldo a ieşit accidentat, iar PSV a ratat calificarea, după 0-0 acasă.
Dar câţi dracu’ mai ţin minte că Bulls a pierdut la 0 seria de play-off cu Celtics în care Jordan a dat 63 de puncte în Boston?
“O perlă, o bijuterie”
Până şi de Mos, câştigător de cupă europeană cu Malines, şi-a găsit cu greu cuvintele după meci: “E o perlă, o bijuterie. Nu am mai văzut un asemenea jucător. Şi are doar 17 ani”. Între timp, jurnaliştii olandezi încercau să descopere ce epitete au rămas nefolosite, pentru a caracteriza ceea ce tocmai văzuseră.
„Bizar, uluitor, spectaculos, dramatic. Sunt multe cuvinte care îţi vin în minte, după unul dintre meciurile remarcabile din istoria Cupei UEFA. Un rezultat de hochei. Nu au fost goluri la întâmplare sau erori defensive. Iar partea a doua este valabilă în special pentru PSV, pentru că Ronaldo a chinuit de multe ori apărarea celor de la Leverkusen. Care cu greu poate fi considerată o apărare slabă. Pur şi simplu, nu e existat antidot„, scria presa din Olanda, entuziasmată de prestaţia brazilianului.
“După acel meci, a luat viteză şi lucrurile au mers din ce în ce mai bine”, îşi amintea Aad de Mos. Nimeni nu-l poate contrazice.
Sursa foto deschidere: goal.com