Povestea unui gol: Jay-Jay Okocha vs. Karlsruhe (1993)

Dacă aţi avut curiozitatea să treceţi pe la secţiunea „Cine sunt”, aţi aflat deja că-mi plac poveştile cu Garrincha. Când am văzut prima oară golul ăsta al lui Okocha, gândul mi-a zburat la brazilian. Mi se pare că e exact genul de fază pe care „Mane” ar fi făcut-o într-o situaţie asemănătoare. Nu din răutate. Ci din dragoste pentru fotbal. Pentru fotbalul pe care îl ştia.

Nici Jay-Jay nu a vrut să-l umilească pe Oliver Kahn. Pe atunci doar un tânăr dornic de afirmare, în vârstă de 24 de ani, nu portarul arogant care cerea să nu i se facă zid la loviturile libere de la peste 25 de metri. Apoi a venit Juninho. „Aha, ok! Ia vezi, poţi să ajunci acolo?Şi l-a mai dat şi cu capul de bară. Dar despre asta, poate cu altă ocazie. Să revenim la ce spuneam.

Kahn nu mă place, a luat-o personal. Dar eu doar îmi făceam treaba. Nu aveam intenţia să ţin mingea atât de mult„, spunea magicianul nigerian peste ani. La fel cum, cu resentimente sau fără, neamţul recunoaştea la peste 20 de ani de la acel moment că „încă sunt ameţit„.

„Dansul nebun” al lui Okocha

Kicker l-a numit „dansul nebun” al lui Okocha. 11 Freunde a scris că „Jay-Jay a dansat Oko-Cha-Cha„. Frumos, nu te-ai fi gândit că germanii pot d-astea.

Nebunia s-a întâmplat pe 31 august 1993. Se juca etapa a cincea a Bundesligii. Un sezon memorabil pentru Eintracht Frankfurt. A fost mult timp în vârf, dar până la urmă a terminat „doar” pe 5. Suficient cât să se califice în Cupa UEFA şi să dea cinci Rapidului, după ce a pierdut cu 2-1 în Giuleşti. Adevărul e că era echipă şmecheră la Frankfurt. Uli Stein, Manfred Binz, Uwe Bein, Maurizio Gaudino şi Anthony Yeboah erau băieţi serioşi, dar nici unul nu era Jay-Jay.

Culmea, copilu’ (abia ce făcuse 20 de ani) nici nu era titular cert în echipa lui Klaus Toppmoller, cel de care se leagă legenda lui Neverkusen. Mingicarul nu a jucat din primul minut nici contra lui Karlsruhe. Echipa funcţionase bine în primele etape. Dăduse 4 la Monchengladbach, 5 la Nurnberg şi nu pierduse încă. Iar seria a continuat cu un 3-1 acasă în faţa lui KSC. Okocha a stabilit scorul final, după ce a intrat la mijlocul reprizei a doua.

Un’ te duci tu, Kahn-ule? După fentă, domnule!

Şi ajungem în faimosul minut 87. Eintracht pleacă pe contraatac, dar când Uwe Bein primeşte mingea în careu, se sperie şi nu mai ştie ce să facă. „Ia-o tu!„, zice. Şi i-o pasează lu’ Okocha. Ăsta, care nu se panica atunci când prindea coţofana (ba din contră!), îşi începe reprezentanţia.

Preia cu dreptul şi să dă niţel spre stânga. Face o fentă fină şi se întoarce pe dreptul. Kahn se încăpăţânează să se ţină după el. Şi vine momentul de râs cu lacrimi. Jay-Jay se face că trage, Oliver al nostru muşcă momeala şi sare ca apucatu’ în gol. Okocha continuă sarabanda de driblinguri, cum se spunea pe vremuri, merge spre centrul careului, mai trece de un fundaş, fără să se sinchisească şi punându-l în fund, mai face două fente, iar în cele din urmă decide să pună capăt agoniei adversarilor şi marchează cu stângul.

Ce a urmat a fost o bucurie dezlănţuită a tuturor. A marcatorului, a colegilor lui, a fanilor şi chiar a lui Toppmoller, care a sprintat să-şi felicite bijuteria

La finalul acelei ediţii de campionat, telespectatorii Sportschau, o emisiune populară a postului ARD, l-au desemnat cel mai frumos gol al sezonului. Neaşteptat deznodământ!

Sursa foto: notwap.com

Facebook Comments

Lasă un răspuns