Marţi a fost ziua lui Scottie Pippen. A făcut 53 de ani. Şi, aşa cum mi se întâmplă de multe ori când e vorba despre idolii copilăriei mele, m-a apucat nostalgia şi am pierdut ceva timp uitându-mă pe YouTube la chestii din trecut. Deşi pe unele le ştiu pe dinafară. N-a contat. Şi, din una în alta, am ajuns la celebrul All Star Game din 1994, când a fost desemnat MVP. Şi am dat-o în alte amintiri.
În anii ‘90, când NBA-ul era pe Pro TV, în dimineţile de sâmbătă se dădea NBA Action. Genul ăla de emisiune care îţi marchează viaţa. Acolo am văzut prima oară povestea All Star-ului din ‘94, jucat în Minneapolis. Evident că totul era construit în jurul deja celebrelor ghete roşii purtate de Scottie. Aia a fost cealaltă chestie care l-a scos în faţă. Nike a dat lovitura cu Air Maestro 2, pentru că cel care a purtat modelul, ieşind din canoanele ligii, a dovedit că putea fi mai mult decât locotenentul lui Jordan.
Liderul campioanei NBA
Sezonul 1993/94 din NBA l-a găsit pe Scottie singur, după ce GOAT-ul a decis să ia o pauză (nimeni nu ştia încă asta), şi obligat să conducă o echipă ce câştigase trei titluri consecutive. Avusese contribuţia lui importantă la primul Three-peat reuşit de Bulls, între 1991 şi 1993, dar evident că prim-planul îl luase Air. Michael dădea punctele, astfel că Pippen s-a concentrat să devină un apărător excelent, însă, când era nevoie, era acolo şi băga fără probleme mingea în coş.
Statutul de lider al campioanei NBA nu l-a intimidat. Din contră, l-a motivat. 33-ul din Chicago a avut medii de 22 de puncte, 8,7 recuperări şi 5,6 assisturi, iar Bulls a ajuns în finala Estului, unde a pierdut greu, în şapte meciuri, cu Knicks. Dar Scottie a fost starul chiar între staruri.
Un All Star ce părea dezechilibrat
Pe hârtie, Vestul arăta mult mai bine, la All Star-ul de acum 24 de ani. Drexler, Mitch Richmond, Shawn Kemp, Hakeem, Kevin Johnson, „Poştaşul” Malone, „Amiralul” Robinson, Latrell Sprewell şi John Stockton făceau de o distribuţie decentă. În plus, când Barkley s-a rupt şi nu a putut juca, locul lui a fost luat de gura mare ăla de Gary Payton. De cealaltă parte, Estul îi aducea pe Shaq, Ewing, Dominique Wilkins (mai mult pe panta descendentă a carierei) şi nu mai puţin de 8 inşi aflaţi la prima selecţie în All Star. Plus Pippen şi ghetele lui roşii. Care aveau să domine show-ul.
Magic a fost unul dintre comentatori. Se simţea în vocea lui că e încântat de Pippen şi de jocul lui. Nici nu avea ce să nu-ţi placă. Băiatu’ timid draftat în ‘87 de la o şcoală insignifiantă din Arkansas şi de care Jordan a râs uşor superior când l-a când văzut prima oară în vestiar, purtând o pereche de ochelari ce îi dădea o alură de profesor de mate, se transformase într-un baschetbalist complet. Un jucător capabil să dea de sus, de la semi, de la 3, un apărător teribil şi un atlet desăvârşit.
Seara în care a fost cel mai bun dintre cei mai buni
A făcut un meci memorabil în seara aia. L-a terminat cu 29 de puncte, 11 recuperări, 2 recuperări şiiiii… 4 intercepţii. Da, 4 intercepţii! Într-o epocă în care All Star-ul a devenit mai puţin competitiv decât un meci jucat în Tineretului în weekend, 4 intercepţii într-un All Star pare ceva de domeniul fantasticului. Sigur că şi băieţii ăia de acum 20-25 de ani jucau pentru spectacol, mai relaxat şi fără răutatea de zic cu zi, dar tot nu uitau elementele de bază. Iar când treaba era strânsă, lucrurile deveneau serioase.
În 1994, nu a fost cazul neapărat, deşi diferenţa a fost de doar 9 puncte, 127-118, în favoarea Estului. Scottie a terminat seara cu un alley-oop pentru Shaq, care nu avusese un meci chiar grozav. Dar uriaşul din Orlando (încă) a avut parte de un final cu artificii: a dat-o de sus cu stânga şi l-a făcut poster pe Hakeem. Era clar. MVP putea fi doar băiatu’ cu pantofi roşii.
În seara aia, toţi s-au convins definitiv că Scottie fusese partenerul lui Jordan, nu doar ajutorul lui. Şi avea să mai fie, între 1996 şi 1998, în una dintre cele mai spectaculoase hegemonii din întreaga istorie a sportului nord-american.
P.S. Ah, da! Reclamele din anii ‘90… “Decât” ❤❤❤.
Sursa foto deschidere: thesportsfanjournal.com