Serie A, etapa a doua. 2-0 şi alte scoruri periculoase

Acum câteva zile, Maurizio Sarri a încercat să se pună bine cu naţia lu’ “it’s coming home” (NOT!) şi a dat o dumiţă: “În Italia, la 2-0 în minutul 20, meciul e gata. Prefer Premier League”. N-a contat, de exemplu, că, în sezonul trecut, cu el pe bancă, Napoli a luat 28 de puncte după ce a fost condusă. E adevărat, nu a întors niciodată un deficit de două goluri, dar tot o declaraţie forţată rămâne. Şi oricum, fosta lui echipă i-a dat elegant peste nas.

Embed from Getty Images

Milan nu mai bătuse pe San Paolo din 2010. De fapt, nu a mai bătut e formaluarea corectă. Pentru că, deşi a avut 2-0, a reuşit până la urmă să piardă. Bonaventura a dat ceea ce mulţi au crezut că va fi golul etapei (au rămas şi fără satisfacţia asta), iar Calabria a băgat-o în aţe în Campania şi părea că meciul e gata. Aş! Napoli deja arătase că poate reveni, în prima etapă, când a întors-o pe Lazio, la Roma, iar acum Don Carlo a apăsat din nou butonul corect. Ajutat de Gattuso şi ai lui. A strigat la Zielinski : “Bă, tu nu erai d-ăla care dădeai goluri cu ăştia?”. “Ba da, Mister”. “Păi…”. Şi polonezu’ a percutat: uno, due şi due a due. Apoi a venit şi Opta să pună sare pe rană: “Piotr #Zielinski has scored the 25% of his Serie A goals (4 out of 16) vs AC Milan. Nightmare”. BAU! A intrat şi Mertens şi evident că a urmat lovitura de graţie. Din aprilie 2011, de la un meci cu Lazio, nu mai reuşise Napoli să câştige după ce a fost condusă la două goluri. Aşa că, nea Sarri, ia matale un chiştoc la mestecat şi vezi-ţi de Chelsea!

Şi totuşi, cea mai mişto parte din meci a fost golul care nu a fost. Pentru că a ratat Insigne. Da’ cazzo, ce nebunie de fază!

 

Se aude un inevitabil “2-0 e cel mai periculos scor”? Da, dar în Milano, unde, în ultimii ani, e concurenţă mare pentru care-s mai proşti. Nu se lasă niciuna dintre echipe. Aşa că, la o zi după Milan, Inter a ţinut să arate cât e de bazată. Tutto bene în primele 45 de minute, un 2-0 solid, apoi dezastrul. Handanovic a făcut o gafă care, dacă ar fi jucat în Liga 1, i-ar fi dat lu’ Ştucan ocazia să facă un articol conspirativ pe juma’ de ziar şi a băgat-o pe Torino în meci. Ai lu’ Mazzarri au zis grwazie şi l-au dat şi pe al doilea. Inter a reuşit să nu piardă, ba chiar putea câştiga în prelungiri, da’ a arătat că, în momentul de faţă, nu e anti-nimeni, aşa cum a zis strălucitu’ strateg Spalletti, ci e doar anti-fotbal.

În schimb, aşa cum se aşteaptă toată lumea, 2-0 nu e scor periculos pentru juBe. În cazul de faţă, e rezultatul meciului cu Lazio, care, pentru prima oară în mandatul lu’ Simonel Plângăcel are o serie de cinci meciuri fără victorie. Dar ceva periculos e şi la Torino. Probabil în aer. Pentru că acolo un stângul în dreptul cu poarta goală al celui fără de gol devine assist cu călcâiul. Serios, s-a dat asta.

Legenda spune că imediat au început să sune telefoanele de la Phenian, în redacţia Tuttomerda: “Cazzo, ma come morţii voştri faceţi, că noi suntem născuţi pentru a proslăvi şi a da limbi în cur, da’ nu ne iese aşa bine?!”. Cică răspunsul, uşor arogant, ar fi fost: “Scuola Goebbels”.

Un 3-1 îl putem considera un fel de 2-0? Da, dacă se termină 3-3. Roma – Atalanta a început aşa:

 

Şi a continuat cu rezervele din Bergamo luând la mişto titularii lui Di Francesco. Atalanta a avut 3-1 la pauză, după ce debutantul Emiliano Rigoni s-a prezentat Seriei A cu o doppietta. Roma a egalat după pauză, moment în care ochelaristu’ de pe banca giallorrossilor a vrut să pară bărbat şi a făcut precum Cârţu la Basel, doar că s-a ales cu o bubiţă – în sensul de fractură – la un degeţel şi a trebuit operat. Oricum, a fost un meci d-ăla nebun, de genul 48 de şuturi. Ca la hochei. Ultima oară când s-a tras atât de mult la poartă într-o partidă din prima ligă italiană a fost în mai 2010, la un Parma-Livorno 4-1. De asemenea, capitolinii nu au mai egalat în A după ce au fost conduşi la două goluri din ianuarie 2015, când au făcut-o într-un derby cu Lazio. E ceva cu Lazio şi întoarcerile de scor…

2-0 a avut şi Fiorentina, care, însă, nu s-a mulţumit doar cu atât şi a continuat să dea, până când a pus-o de scorul începutului de sezon: 6-1 cu Chievo (haide, bă, poate e anno buono pentru ăştia şi pică!). Simeone mic l-a avut pe ăl bătrân în tribunele de pe Franchi şi a pus-o de un mic show personal. A dat un gol şi assist, iar la final a strigat către Cholo: “Ţi-a plăcut, tati?”. L-o vrea la Atleti?

Nu că aş vrea să mă laud, dar înainte de prima etapă spuneam că Fiorentina merită urmărită, pentru că “e tânără şi proaspătă ca Renaşterea pe vremuri” (asta e culmea narcisismului, să te citezi). Cei mai “bătrâni” dintre cei cinci marcatori ai lu’ Pioli au 23 de ani, iar viola nu a mai dat 6 goluri într-un meci de campionat din 1996, de la un 6-4 cu Padova. Unul Batistuta înscria atunci o doppietta, da’ pentru nostalgicii Serie A am un singur nume: Anselmo Robbiati.

Poate am trecut prea repede peste victoria lui SPAL cu Parma (1-0). În primul rând, pentru că merită amintit golul lui Antenucci. Ăsta:

 

În al doilea rând, pentru că este doar a doua oară în istorie când SPAL are punctaj maxim după primele două etape. S-a mai întâmplat în sezonul 1959/60, când a terminat campionatul pe locul 5, cea mai bună clasare a clubului în A. Nu vreau să spun ceva, doar vă informam.

2 pare să fie cifra etapei a doua. Cagliari – Sassuolo s-a terminat 2-2, iar Domenico Berardi a ajuns la două goluri în acest sezon. Tot atâtea câte dăduse în primele 27 de runde ale stagiunii trecute. În plus, Pavoletti a reuşit o dublă, cu ţeasta, că e bine să rămâi la ce ştii. Dar probabil că ştirea aici e golul lui Kevin-Prince Boateng, venit din penalty, în prelungiri, spre supărarea sarzilor, care au acuzat că au fost prea multe minute suplimentare. Când îi văd faţa lui Rolando Maran supărat, sunt atât de bucuros încât nici nu mă mai uit să văd dacă au dreptate.

Singurul lucru periculos la Frosinone – Bologna 0-0 şi Udinese – Sampdoria 1-0 era să vă fi uitat la ele. Deci cred că suntem safe.

Înainte de a încheia, nu cred că e cineva care să conteste că Pastore a dat golul etapei (s-ar putea să fie şi al campionatului). Dar să nu trecem uşor peste ştachia trimisă în vinclu de Milenkovic:

 

Parada etapei a reuşit-o Sirigu. Mi-a plăcut, deşi nu-mi place. Înţelegeţi voi.

 

Prostu’ etapei: Luciano Spalletti. Pentru că nu era suficient să fie egalat de Mazzarri de la 2-0, a ţinut să şi vorbească. Şi a spus, printre altele, că “e dificil să le câştigi pe toate”. Adevărat! Dar, boss, vezi că tu nu ai câştigat niciuna.

Ca să nu fim răi până la capăt cu Sarri, trebuie spus că, în etapa asta, a existat şi un meci care s-a terminat la 2-0 în minutul 20: Genoa – Empoli. Piatek şi Kouame au dat primele goluri ale lor în Serie A şi au rezolvat treaba încă din primele 18 minute. Toscanii au băgat-o în aţe pe final, când totul era jucat.

Aşa că, până data viitoare, ţineţi minte că 2-0 e scor periculos doar pentru proşti. Eu mi-aş dori să trăiesc periculos meci de meci. Ciao, pa!

Sursa foto deschidere: ilmionapoli.it

Facebook Comments

Lasă un răspuns