Cari amici, și fani ai unei echipe torineze cu tricouri în dungi, nu știu alții cum sunt, dar eu când mă gândesc că revine Serie A, în cap îmi sună ”Il più grande spettacolo dopo il Big Bang”. Bine, e mai mult cu trimitere la lucrurile care se întâmplă în afara terenului, însă are și fotbalul rolul lui aici. Dacă nu mă credeți, uite!, cică vor beli ochii la il calcio și oamenii din Anglia. BBC o să transmită 38 de meciuri în acest sezon. Evident că, dincolo de glume, asta are de-a face în special cu numărul tot mai mare de jucători englezi din Italia. Doar Inter a adus trei în această vară, ceea ce pare cel mai scurt drum de la „vinceremo il tricolor” la „it’s coming home”. Bine, speranța e ca măcar în cazul ăsta supușii Majestății sale să ducă treaba la bun sfârșit. Mai ales că acum chiar joacă pentru marea favorită, nu una închipuită.
După un mercato în care obiectivul principal a fost banda dreaptă, dar care a început cu stângul (wink!), Inter a găsit totuși soluțiile pentru ca, cel puțin pe hârtie, să iasă pe plus și să plece la drum cu un avans important față de rivale. Asta fără să fi adus superstaruri sau să-i fi oferit lui Chivu alternativele tactice despre care s-a tot vorbit în ultimii ani. Deocamdată, cel puțin. Chiar și în condițiile astea, aș risca să spun că din 2020 nu a mai fost atât de favorită. Tot din 2020 nu s-a mai întâmplat ca o echipă să-și apere titlul în Serie A. Și tocmai această alternanță la putere face din campionatul italian o competiție interesantă, deși din punct de vedere valoric continuă să rămână în spatele altor ligi. În ultimii șapte ani, am avut patru echipe care au câștigat Scudetto, lucru care nu s-a întâmplat în niciunul dintre celelalte campionate de top ale Europei.
Și mai e un lucru care face din Serie A un campionat pe care merită să-l urmărești. Pentru că nu mai au forța financiară din trecut, multe cluburi își îndreaptă atenția nu spre vedete, ci spre talente emergente. Așa că și în sezonul 2026/27, Italia e un fel de laborator pentru mulți tineri interesanți. Konstantinos Koulierakis, Mattia Liberali, Kerim Alajbegovic, Diego Moreira sau Christ Inao Oulaï sunt câțiva dintre puștii transferați vara asta de echipele italiene. Alții, ca Nico Paz, Kenan Yildiz, Pio Esposito, Tiago Gabriel, Lorenzo Bernasconi, Davide Bartesaghi, Cher Ndour ori Honest Ahanor sunt dacă nu certitudini, măcar nume deja consacrate la nivelul ăsta.
Marco Di Vaio, director sportiv la Bologna, spunea într-un interviu că „Serie A este un mediu foarte competitiv, așa că venirea aici e o experiență formativă pentru fotbaliști. Intensitatea jocului a crescut, antrenorii sunt exigenți, iar echipele sunt de calitate. Tinerii cu potențial acceptă ofertele noastre pentru că știu că aici își pot dezvolta calitățile și, apoi, poate, pot face pasul la nivelul următor”. Vorbea în special despre clubul său, însă e un discurs care poate fi extins pentru tot campionatul. Contextul i-a forțat pe mulți să schimbe modelul de business, abordarea în mercato și tot mai multe echipe și-au extins rețelele de scouting, au început să transfere mai deștept (nu doar financiar) și să fie dispuse să inoveze. Se poate spune că startul a fost dat de Atalanta cu Gasperini. Apoi am avut-o chiar pe Bologna. Iar acum modelul, cu limitele sale (accentul poate insuficient pe jucători italieni, de exemplu), este Como. Toate au reușit în sezoanele recente să spargă monopolul granzilor și să-și facă loc în Liga Campionilor. Ba mai mult, despre Como, care nu are doar cel mai vizionar proiect din Serie A, ci și o forță financiară importantă, se mai șoptește pe la colțuri că ar putea intra chiar în lupta pentru titlu. Am dubii serioase, pentru că un sezon cu UCL e alt animal. Dar au fost puțini și cei care au crezut că Fabregas și ai lui sunt capabili să termine în Top 4, așa că dacă o să-i vedem pe ragazzi de lângă lac prin preajma locului 1 nu ar fi cea mai mare surpriză.
Să ne întoarcem, totuși, pentru că am făcut un ocol destul de mare. Deci, Inter favorită certă. De unde ar putea veni pericolul pentru nerazzurri? Napoli a intrat pe mâna lui Allegri (oooooook!) și chiar dacă lotul nu e rău (să nu ne mai uităm atât în gura lui Andonio), dubiile despre capacitatea noului antrenor de a rămâne relevant într-o luptă la vârf sunt cât se poate de normale, ținând cont de reprezentanțiile recente. Roma are declicul din finalul sezonului trecut, pe Gasperini care și-a impus punctul de vedere și care a obținut aproape toate transferurile cerute după ce a dat iar cu ascuțita (wink!) în timpul verii, când rezultatele din amicale au fost puțin cam prea negative. Zebrele din Torino au mișcat și ele pe ici-colo, dar parcă nu suficient de convingător. Capacitatea lui Spalletti de a revitaliza jucători și echipe nu trebuie însă subestimată. Nu m-aș mira ca flopul Douglas Luiz să devină dintr-o dată unul dintre mijlocașii importanți din Serie A. Și, desigur, mai e și Milan, care a dat ceva bani pe transferuri, a bătut inclusiv recordul clubului, și l-a adus pe bancă pe Ruben Amorim. Nu și-a acoperit toate găurile, dar tot nu o văd așa rău cum o dau tot felul de analize statistice îndoielnice. Cam astea ar fi suspectele de serviciu și oricât de mare ar fi entuziasmul transformării Fiorentinei, nu văd cum Viola poate spera la mai mult de un loc european. În ceea ce o privește pe Atalanta, aș zice că, păstrând proporțiile, se caută după Gasperini ca Man United după Ferguson. Tura asta este rândul lui Sarri să încerce marea cu degetul. Schimbarea de sistem se poate dovedi o provocare mai dificilă decât ne imaginăm, iar semnalul dat de primul meci european, în Conference, nu e foarte încurajator.
Sunt curios cum se vor descurca nou-veniții Aquilani și Abate, care au făcut pasul spre Serie A după impresia excelentă lăsată în B la Catanzaro, respectiv Juve Stabia. Dar mai ales de cât timp vor beneficia, dacă lucrurile nu vor funcționa chiar de la început
Și, desigur, îl avem pe Gattuso la Lazio, pentru distracție. Deocamdată, pe principiul sometimes maybe shit, sometimes și mai shit, frații biancocelesti au fost eliminați din Cupa Italiei de Mantova. Aici chiar nu știu să zic dacă antrenorul sau echipa o are mai grea. Nu zic retrogradare, pentru că acolo sunt niște candidate serioase, dar e potențial serios de a doua jumătate a clasamentului.
Altfel, să trecem totuși mai motivul pentru care v-am adunat astăzi aici – previziunile pe seama cărora ne vom amuza la finalul sezonului.
- Scudetto: Inter
- Liga Campionilor: Roma, Milan, J******s
- Europa League: Napoli, Como
- Conference: Fiorentina
- Cupa Italiei: Nu vreau să fiu porc să zic tot Inter, așa că merg pe Roma.
- Serie B: Frosinone, Monza, Lecce.
- Capocannoniere: Malen.
- Transferuri pe care să stai cu ochii: Kaiki (Como), Oulai (Fiorentina), David Romero (Parma), Willem Geubbels (Lecce), Gianluca Gaetano (Atalanta).
Așa văd eu lucrurile acum, fără să fi analizat chiar atât de profund cum ar putea crede cineva. Dar, desigur, apoi încep meciurile și avem, vorba marelui Max Pezzali, „La dura legge del gol”.
Cam atât de la mine, ragazzi! Sigur, și urarea deja tradițională: buon campionato la aproape tutti!
Dacă vrei să susții blogul sau pur și simplu să dai o bere
Ori dacă te simți generos
O poți face aici ⤵
Become a Patron!