Serie A intră într-o nouă pauză de naționale cu o altă schimbare de lider, după o etapă în care singurul meci în care nu s-a marcat a fost ăla teoretic cel mai interesant. Hint: nu a fost.
Rezultatele:
- Verona – Sassuolo 0-1
- Lazio – Torino 3-3
- Parma – Lecce 0-1
- Inter – Cremonese 4-1
- Atalanta – Como 1-1
- Udinese – Cagliari 1-1
- Bologna – Pisa 4-0
- Fiorentina – Roma 1-2
- Napoli – Genoa 2-1
- J******s – Milan 0-0
Poza cu clasamentul:
Și opiniile tătărești, nu întotdeauna cele mai populare.
Milan iese mai bine din egalul de la Torino. Nu în sensul că bine că nu a pierdut, ci în sensul că Allegri a primit niște confirmări pe care probabil le aștepta, mai ales după ce a bătut-o pe Napoli. Pentru că doar nebunii s-au gândit că ăsta ar fi putut și un meci care să întărească o eventuală candidatură la titlu a rossonerilor. E prea devreme pentru chestia asta, iar cursa Scudetto sigur va suferi câteva modificări de-a lungul sezonului. Și aș zice că pe verișori nu ar trebui să îi privească, dar na, după întâmplarea cu Pioli nu mai sunt sigur de nimic. Revenind, dacă Pulisic nu ar fi vrut să-l facă pe Chivu să se uite la meci cu o execuție care te duce cu gândul la NFL sau dacă Leao ar fi făcut pasul spre fotbalistul care poate fi, acum am fi vorbit despre o victorie pentru Milan, care a fost echipa mai solidă, mai articulată, mai periculoasă și care chiar a avut un plan. Asta într-un duel totuși mediocru. Nu a fost nimic memorabil la Torino. Dar și așa s-a văzut că ai lui Max au făcut pași în față importanți, progresul, în special din punct de vedere defensiv, e vizibil pentru oricine, iar eșecul cu Cremonese arată deocamdată doar ca un incident de parcurs, inevitabil pentru o echipă care are din nou o busolă (da, Modric, la tine mă uit!). Altfel, în afară de deja discutata serie de remize alb-negre, aș vrea să știu dacă e prea devreme să ne întrebăm dacă David e un flop în Serie A… Sau mai așteptăm puțin?
E început de sezon, nu e nevoie să joci cine știe ce ca să fii pe primul loc. Napoli și Roma, care împart șefia în Serie A după etapa asta, sunt cea mai bună dovadă. Niciuna nu a convins până acum, dar în timp ce se rodează, își fac punctele. Conte, ca de obicei, nu are limită la ridicol și găsește tot felul modalități neexplorate de a se plânge, pentru a evita să spună de ce ai lui gâfâie. Gasperini măcar merge pe burtă și zice grazie că adversarii ba o dau în bară, ba în bălării din poziții excelente. Se strâng puncte, e tot ce contează la momentul ăsta, mai ales în cazul unui mandat aflat la început, cazul fostului antrenor de la Atalanta. Și victoriile astea pe reveneală, cu Genoa, respectiv Fiorentina au și ele rolul lor în construirea încrederii și a unei baze solide pentru când lucrurile vor deveni cu adevărat serioase.
Seara de vis a băiatului cu un vis. După ce a semnat cu Inter, Bonny și-a pus pe Instagram o poză de când era copil. Îmbrăcat în nerazzurro și cu un mesaj simplu: „Un bambino con un sogno”. A început sezonul de Serie A cu un gol în 5-0 cu Torino, dar seara pe care o va povesti toată viața va fi cea în care a fost pentru prima oară titular la Inter. A transformat-o în cea mai bună prezentare pe care și-o putea face pe Meazza: a marcat o dată și a dat trei pase decisive în victoria lui Cremonese. Victorie care îi bagă înapoi în joc pe Chivu și ai lui. Acum, după pauza asta de naționale, vine o primă rafală serioasă de teste, pentru că deși Inter arată bine și are cel mai bun atac, încă sunt dubii. Apărarea, care a luat gol și de data asta, e unul dintre ele. Apoi, persistă senzația că echipa asta nu știe să câștige ceea ce italienii numesc ”le partite sporche”. Adică meciurile alea urâte, de luptă, în care nu joci mare lucru și în care e nevoie să găsești cumva o soluție. Seria de cinci victorii în toate competițiile a readus liniștea, acum se trece la faza următoare și orice ”Bonny” care vine de pe bancă și e capabil să aducă un plus e o veste bună.
Un 3-3 care arată tot ce e în neregulă cu Lazio și Torino. Cel mai spectaculos meci al etapei din punct de vedere al desfășurării scorului. Genul de meci care place neutrilor, nu și celor direct implicați. Mai ales când confirmă problemele ambelor echipe. Echipe care, ca de obicei, au plecat la drum cu ambiții importante, dar care sunt în a doua jumătate a clasamentului, pentru că încă nu au reușit să pună lucrurile la punct. Cea mai bună imagine a haosului pe care Sarri și Baroni trebuie să-l rezolve este finalul de pe Olimpico. Granata a trecut în avantaj în minutele de prelungire, după un corner în care apărarea lazială a fost hai să spunem naivă. Era minutul 90+3, meciul trebuia să fie gata. Doar că Saul Coco, același care marcase pentru 3-2, a avut o intrare despre care Ștucan ar fi putut scrie o anchetă în trei episoade. Penalty clar sub ochii arbitrului, care a avut nevoie să belească ochii câteva minute la monitor până să-l dea. Atât de priceput e! Și așa, Baroni a ratat șansa de a-și bate fosta echipă, unde aparent s-a trăit cu senzația că antrenorul era problema. Nu aș vrea să fiu rău, dar sunt șanse ca Lotito să devină cu Cairo 2.
Până și Di Francesco a câștigat un meci înaintea lui Pioli. Lecce nu mai e ultima în Serie A și nu mai e în grupul echipelor fără victorie. Salentinii au bătut-o pe Parma în deplasare și au sărit chiar și peste Torino în clasament, ca să va faceți o idee. Și totuși, intrăm în pauza pentru naționale fără vreun antrenor demis, ceea ce chiar e o știre pentru Italia.
E momentul pentru secțiunea scurte și rapide:
- Verona a ajuns sub linie, după ce a pierdut acasă cu Sassuolo care arată că nu degeaba a defilat prin Serie B în sezonul trecut și că retrogradarea aia din Serie A a fost mai curând o întâmplare. Una frumoasă, dar întâmplare.
- Atalanta și Como au dat-o la pace la Bergamo, dar probabil la final fiecare s-a întrebat la ce le ajută rezultatul ăsta. Poate ceva în plus pentru bergamasci, care rămân neînvinși.
- Egal și între Udinese și Cagliari, în meciul de duminică de la prânz, recomandat doar fanilor adevărați. Măcar pentru paradele lui Caprile, dacă nu pentru altceva…
- Bologna a făcut scorul etapei, confirmând că e mai curând un diesel, și a trimis-o pe Pisa pe ultimul loc. Deși nu aș zice despre toscani că sunt cei mai slabi din Serie A, din ce am văzut până acum.
Parada etapei: Elia Caprile vs Udinese
Băiatul din poarta lui Cagliari are destule argumente pentru a fi considerat cel mai bun portar italian din Serie A. Iar parade precum cea reușită la Udine, unde a salvat rezultatul în prelungiri, și cu ajutorul ulterior al unui adversar, nu fac decât să-i consolideze statutul.
Golul etapei: Jeff Ekhator vs Napoli
Nu oricine are personalitatea să încerce așa ceva pe terenul campioanei Italiei. Puțini sunt cei cărora le iese. Mai ales la 18 ani și la prima prezență ca titular în Serie A.
Sursa foto deschidere: sport.quotidiano.net
Dacă vrei să susții blogul sau pur și simplu să dai o bere
Ori dacă te simți generos
O poți face aici ⤵
Become a Patron!