S-a schimbat liderul în Serie A și alte întâmplări. Încerc să nu vă țin mult, că am un avion de prins: mă duc să-i văd pe ai mei în Liga Campionilor. Ceva ce niciun milanista nu poate spune tura asta.
Rezultatele:
- Como – Cremonese 1-1
- J******s – Atalanta 1-1
- Cagliari – Inter 0-2
- Sassuolo – Udinese 3-1
- Pisa – Fiorentina 0-0
- Roma – Verona 2-0
- Lecce – Bologna 2-2
- Milan – Napoli 2-1
- Parma – Torino 2-1
- Genoa – Lazio 0-3
Poza cu clasamentul:
Și opiniile tătărești, mereu spot-on.
Pulisic e cel mai în formă jucător din Serie A. Unii ar spune chiar că e cel mai bun, dar nu aș merge așa departe. Deși știu că e greu să te lupți cu hype-ul de moment. Însă e evident că americanul face diferența pentru Milan în acest început de sezon peste așteptări. Mai ales dacă ne amintim cum fusese startul… Acum, după victoria cu Napoli, Max și ai lui au ajuns pe primul loc, poziție pe care vor merge să o apere etapa viitoare, pe tărâmul răului, la Torino. Contra campioanei, Pulisic a făcut primul gol și l-a marcat pe al doilea, rezolvând practic meciul în vreo jumătate de oră. Pentru că dezodământul a fost cumva în dubiu doar vreo câteva minute din repriza a doua, când De Bruyne a marcat din penalty-ul în urma căruia ”verișorii” au rămas în 10. Așteptatul asediu la poarta lui Maignan s-a lăsat – oh, well! – așteptat, pentru că între organizarea defensivă a lui Allegri și capacitatea lui Andonio de a-și face echipele să atace e o diferență majoră. Iar capelli finti din Lecce pare să-și fi făcut rost de un mic conflict cu transferul de paradă al verii, care s-a cam săturat să fie schimbat de fiecare dată. În timpul ăsta, livornezul pasionat de cai a construit revirimentul milanist în jurul bătrânului Modric, care încă nu a uitat să se bucure ca un copil.
24 de ore de grație pentru marile speranțe ale atacului azzurro. Marea problemă a naționalei Italiei, chiar și când a devent campioana Europei în 2021, a fost absența unui centravanti care să țină în frâu nostalgia. În poartă a fost mereu ok, prin apărare se mai găsesc băieți de nădejde, la fel și ceva mijlocași peste medie, dar atacanții sunt marele minus deja de multă vreme în Squadra Azzurra. În contextul ăsta, s-au pus mari speranțe în Camarda și Pio Esposito. Despărțiți de trei ani (primul încă nu e major) și de rivalitatea Milan-Inter, din cauza căreia au căzut la mijloc în ceea ce trebuia să fie un tradițional sfotto, dar care a degenerat într-un hate întreținut prin tot felul de meme și glumițe care, când se tot repetă, devin obositoare. Lucru valabil în special în cazul lui Pio, ”vinovat” doar de faptul că mulți s-au dat cu părarea pozitiv despre el, iar unii au mai și exagerat (exagerările sunt nasoale în ambele sensuri). Chestiile astea nu fac decât să pună și mai multă presiune pe niște copii până la urmă, lucru cu atât mai nasol atunci când vine vorba despre un fotbal cunoscut pentru rezervele pe care le are să-și pună încrederea în tineri. Măcar, pentru un weekend, putem lăsa totul deoparte, pentru că, în doar 24 de ore, băieții ăștia doi au dat primele lor goluri în Serie A. Mai întâi, Pio, care a înlăturat orice emoție pentru Inter la Cagliari, într-un meci în care oricum ai mei nu au avut mari emoții (o raritate). Apoi, Camarda, care i-a oferit lui Di Francesco una dintre puținele bucurii stagionale: a egalat cu o căpățână sănătoasă la ultima fază a partidei cu Bologna, evitând un alt eșec pentru Lecce, rămasă în continuare pe 20. Eu îi aștept pe ragazzi ăștia doi să fie adversari în Derby della Madonnina, măcar să știm de ce dăm cu hate.
Nu vă lăsați păcăliți de golaveraj, apărarea Romei nu e cea mai bună din Serie A. Gasperini a câștigat din nou, ieșind din zona lu’ 1-0, și iar nu a luat gol. Capitolinii au în continuare doar un gol primit, cele mai puține în Serie A, dar de data asta cifrele mint. Roma chiar nu are cea mai bună apărare a campionatului. Fisurile au fost evidente și în etapele anterioare. Meciul cu Verona, în ciuda celei mai clare victorii stagionale, le-a confirmat și a întărit ideea de mai sus. Nu voi trece aici intervențiile lui Svilar, care d-aia e plătit, să apere (deși faptul că e atât de des nevoie de el spune ceva), dar mă voi referi la doar două momente care puteau schimba deznodământul pe Olimpico. Primul, cel cu ratarea asta incredibilă a lui Orban, care e deja în cursă pentru titlul de cea mai mare a sezonului. Al doilea, șansa irosită după pauză de Giovane, după o eroare a lui Mancini care nu spune deloc ”cea mai bună defensivă”. Pentru giallorossi, e un semn bun deocamdată că sunt sus fără să convingă și fără ca în spate să aibă vreun zid. Cât de sustenabilă – cum ar zice domnul Burleanu – e strategia asta, rămâne de văzut…
Poate că am fost puțin cam prea dur cu Juric… Până la urmă, după cinci etape, Atalanta e una dintre cele trei echipe din Serie A rămase neînvinse, numai Roma și Milan au luat mai puține goluri și doar Inter a dat mai multe. La Torino, contra zebrelor, ”La Dea” a făcut o primă repriză foarte bună, o a doua meh, dar chiar și așa, băieții în dungi alb-negre au primit o pomană ca să scape de înfrângere (și să rămână și ei nebătuți până acum). Tudor are ceva noroc în startul ăsta de sezon (gobbi, tot gobbi), însă e adevărat și că-l forțează puțin. Rămâne totuși aceeași idee cu care am încheiat și la Roma: să vedem dacă și cât ține.
Pioli se înscrie în cursa pentru primul antrenor demis. Înainte de startul sezonului, s-a arătat puțin ofticat că Allegri nu a băgat-o pe Fiorentina printre candidatele la un loc în Top 4. După cinci etape, e la un loc de ”Top 4” de jos, iar Padre o are grea cu păstratul postului. Mai ales că ai lui nu joacă nimic, în cel mai propriu sens al cuvântului. În primul derby toscan cu Pisa în Serie A după 34 de ani, a avut noroc că a scăpat nebătut. Poate dacă ăia nerazzurri primeau măcar un penalty din alea două posibile… Oricum, ai lui Gilardino sunt căliți, de săptămâna trecută, de la Napoli. Revenind la viola, pe vremuri, oamenii din Florența aveau o vorbă: „E mai bine să ai un om mort în casă decât un pisan la ușă”. Aș zice că Pioli le-a cam băgat mortu’ în casă.
Nu se poate și fără simpatica secțiune scurte și rapide. Start!
- Poate nu o să vă vină să credeți, dar a treia echipă încă neînvinsă în sezonul ăsta de Serie A este Cremonese. Nicola-boys au plecat nebătuți și de la Como, de unde au luat un punct, după ce au fost conduși. Frumoasă poveste, dar poate o încheie Inter etapa viitoare.
- Sassuolo a bătut-o pe Udinese, într-un meci în care știrea a fost până la urmă arbitrul, care a dat două penalty-uri pentru friulani, fără să fie niciunul. Noroc cu VAR-ul, dar e clar că băiatul – Daniele Perenzoni pe numele lui – are potențial și o să-l mai vedem prin Serie A.
- „Dacă nici pe Torino, atunci pe cine?”, și-or fi spus băieții din Parma. Și au obținut prima victorie a sezonului, prin doppietta lui Mateo Pellegrino, care a devenit o chestie în Serie A tot într-un meci cu granata.
- Lazio a făcut scorul etapei și evită intrarea într-o criză prematură. Domnul Șucu pare că revede la Genoa sezonul trecut cu Rapid: ambiții mari, vorbe frumoase, apoi încep meciurile.
Parada etapei: Mile Svilar vs Verona
O intervenție neortodoxă, însă eficientă. Unul dintre momentele în care Svilar e providențial pentru Roma.
Golul etapei: Cyril Ngonge vs Torino
Să nu-i spuneți lui Cairo, că poate îl laudă exagerat în ziarele lui pe băiat, dar execuția asta chiar a fost grozavă.
Sursa foto deschidere: goal.com
Dacă vrei să susții blogul sau pur și simplu să dai o bere
Ori dacă te simți generos
O poți face aici ⤵
Become a Patron!