S-a săvârșit și etapa a treia din Serie A, care a confirmat că 1-0 e din nou sexy și în care Inter a rămas – oh, well! – Inter. Andiamo, așadar!
Rezultatele:
- Cagliari – Parma 2-0
- J******s – Inter 4-3
- Fiorentina – Napoli 1-3
- Roma – Torino 0-1
- Pisa – Udinese 0-1
- Atalanta – Lecce 4-1
- Sassuolo – Lazio 1-0
- Milan – Bologna 1-0
- Verona – Cremonese 0-0
- Como – Genoa 1-1
Poza cu clasamentul:
Și, evident, părerile subiective pentru care veniți aici!
Inter are multe, multe probleme. Iar faptul că Thuram a râs cu frate-său după golul care a decis un alt Derby d’Italia dement e ultima dintre ele. Mai ales dacă, așa cum umblă vorba, i-a zis mezinului: „Dai cazzo, nu fi gobbo și recunoaște că ai făcut fault!” Nu a făcut, că tot veni vorba. Însă dacă dai lovitura liberă din care zebrele au făcut 3-3, fluieri și la faza aia în care s-a făcut 4-3. Bine, arbitrul a băgat fluierul în gură și era gata să-l folosească, dar unele tradiții rămân neschimbate. În fine, egal sau înfrângere, discursul nu ar fi fost foarte diferit. Mai ales că e început de sezon și oricât de dramatică ar putea părea situația, chiar nu e cazul deocamdată de panică și crize de isterie. Însă rămâne valabilă afirmația de la care am plecat: Inter are multe, multe probleme. După startul ăla entuziasmant (și ușor umflat de o parte a presei) cu Torino, Gazzetta s-a grăbit să scrie că băieții nerazzurri „au început să exorcizeze noaptea neagră de la Munchen”. Doar că echipa asta continuă să fie posedată de demonii din finalul sezonului trecut Și să aibă aceleași obiceiuri din cauza cărora a pierdut un Scudetto care îi era la îndemână. Îi lipsește și sângele proaspăt, care putea și trebuia adus în mercato, așa că ai lui Chivu merg cumva pe pilot automat. Dar nu în sensul bun, ci spre autodistrugere. Sâmbătă a fost cel mai bun exemplu. Un meci în care aveau 3-2 în minutul 81, după ce au fost conduși de două ori. Un meci în care adversarii au atacat cu totul vreo 15-20 de minute, dar în care au terminat marcând de patru ori. Ajutați de un Sommer în versiune Handanovic înainte de a fi trecut pe bancă de Onana și de o fază defensivă de candidată la retrogradare. Apărarea aia despre care fostul om de fotbal, actual politician și acționar Marotta spunea că e o garanție și că oferă liniște e cea mai slabă din Serie A, după trei etape (la egalitate cu aia a lui Lecce, ultima clasată). Paradoxal, înfrângerea asta, oarecum absurdă și cu siguranță greu de digerat, e totuși o bună oportunitate pentru Chivu. Care, în primul rând, ar trebui să evite pe viitor ca după un astfel de meci și un asemenea deznodământ să înceapă interviul de la final cu „abbiamo fatto una grande prestazione”. Mai taie din ele, Cristi! Ok, or fi fost aspecte pozitive, dar să nu o dăm în contisme și mazzarrisme. În al doilea rând, acum e un moment bun să înceapă să facă schimbări. De sistem, de jucători, de abordare. Eșecul de la Torino a confirmat că s-a cam terminat cu garda veche, că cei care au criticat strategia (mă rog, strategia…) clubului în vară nu au exagerat și că ăsta e sezonul în care era nevoie de o revoluție. Exagerat ar fi ca cineva să creadă că echipa asta, în aceeași formulă, poate mai mult de Top 4. Sau că poate Top 4 fără să aibă serios de tras. Așa că e nevoie de niște decizii curajoase. Până la urmă, d-aia a fost pus antrenor, să mai ia și decizii. Poate că al nostru nu a fost prima alegere, sigur nu a primit ajutor în perioada de transferuri, însă tocmai din aceste motive nu are nimic de pierdut și orice încercare de a schimba ceva va avea sprijinul fanilor, a căror furie e îndreptată acum către patronat și conducere. Până la urmă, nu poți aștepta rezultate diferite dacă faci lucrurile la fel.
Au mai rămas doar două cu punctaj maxim. Una este, firește, Napoli, care, pe Franchi, a arătat mai favorită decât îmi imaginam că e la începutul sezonului. O demonstrație de forță, condusă de trei nou-veniți, ceea ce demosntrează că foamea se menține și cu un mercato important. Mai ales când te întărești acolo unde ai avut probleme. Hojlund a debutat cu gol contra unei Fiorentine care și-a pus încrederea în Pioli, revenit în Serie A după un an de vacanță. Sau, cum se mai spune în ultime vreme, un an de Arabia Saudită. Unde oricum a făcut nimic. Bine, oricum, după acel Scudetto întâmplător, trendul carierei sale era negativ. Acum s-au gândit oamenii ăia din Toscana că poate le face vreo surpriză. Ok! La egalitate cu actuala și probabil viitoarea campioană este baba torineză, care și-a luat punctele în weekend și pe inspirația celui mai tânăr marcator străin al zebrelor într-un meci cu Inter, Vasilije Adzic. Un băiat de 19 ani din Muntenegru, despre care am aflat din Gazzetta, care, așa cum vă spuneam mai sus, nu prea are obiceiul să exagereze, că e o combinație între Lampard, Jugovic, Andy Moller și De Bruyne. Zeii fotbalului să aibă milă de noi, cei care ținem cu alte echipe! Altfel, după ce a scos castanele din foc pe finalul sezonului trecut, Tudor oferă ceva motive de optimism pentru ai lui în startul noii stagiuni. Acum, pe mine m-a convins mai mult în primele două etape decât în meciul cu Inter, însă asta e o victorie care poate da o altă traiectorie într-un campionat.
Vârsta lui Modric chiar e doar un număr. Sau e vremea pentru clișeu săptămânii… Modric a făcut 40 de ani acum câteva zile și i-a sărbătorit cu primul gol în Serie A. Un gol de trei puncte, într-un meci în care Milan a avut patru bare și un penalty nedat pentru dracu’ știe ce motiv. Eu aș zice că e o altă dovadă despre cât de slabi sunt arbitrii italieni, dar știu pe cineva care are o explicație mult mai savantă: „Suntem furați!”. În fine, revenind la old no. 14, la finalul meciului cu o Bologna cu multe fițe, dar zero șuturi pe poartă, croatul i-a rugat pe cei care îi luau interviu să nu mai amintească de vârsta lui. Dar cineva trebuie să o facă, dacă jocul lui a ascunde atât de bine. Ca un campion și un fost Balon de Aur, Modric a pus deja stăpânire pe mijlocul rossonerilor și ceva îmi spune că atunci când va lipsi, Allegri o să-și arunce sacoul de pe el mult mai repede și mult mai des.
Vine Derby della Capitale și cele două rivale nu par tocmai pregătite. După ce că se va juca devreme în sezon, ceea ce, în cazul că se termină prost, poate strica mood-ul (ascultați aici, la un pățit!), meciul ăsta se va întâmpla și după ce ambele capitoline au pierdut neașteptat. Roma a pățit-o acasă cu Torino, echipă care nu marcase în primele două etape. Cholito Simeone, cel care își tot caută locul în Serie A, a decis duelul de pe Olimpico, după o acțiune pe care a început-o cu o fentă șmecherească și pe care a încheiat-o cu o execuție frumoasă tare. Iar Lazio a plecat bătută de pe terenul lui Sassuolo, care cu ocazia asta și-a făcut rost de primele puncte stagionale. Așa că duminică la prânz, o să se joace cu boticul pus și cu nervii întinși la maximum.
Golul lui Nico Paz. Ăsta micu’ a venit iar cu marfă bună pentru noi. În meciul cu Genoa, de acasă, a deschis scorul cu o minunăție. S-a învârtit puțin pe loc, cât să-și amețească adversarii, și apoi și-a pus la treabă stângul ăla magic. O bijuterie de gol, un alt moment care ne arată calitatea acestui fotbalist pe care Real Madrid îl poate lua înapoi în schimbul unei sume vulgar de mică.
Desigur, avem și secțiunea ”scurte și rapide”:
- Prima victorie stagională și pentru Cagliari, contra naivei Parma, care a mai avut și ghinionul să dea peste un Caprile în zi mare de tot.
- Bianconeri care bat nerazzurri. Deja am văzut asta de prea multe ori, așa că victoria lui Udinese la Pisa m-a enervat puțin. Mai ales că acum friulanii sunt pe 4. Tot e bine, anul trecut ne-am trezit cu ei lideri, la un moment dat.
- Pentru prima oară în istorie, Lecce joacă patru sezoane la rand în Serie A. Ca să nu bată dintr-o dată toate recordurile pozitive ale clubului, salentinii l-au pus antrenor pe Di Francesco. Și acum sunt ultimii. Dar măcar au dat primul loc în sezonul ăsta. Frumos chiar! Să-mi fie iertat dacă nu mă grăbesc să anunț că Juric a pus-o pe picioare pe Atalanta, în ciuda acestui 4-1 altfel spectaculos.
- Vardy a debutat în Serie A pe Bentegodi, ca Maradona (cineva trebuia să o zică!), dar Cremonese a luat doar un punct. Bun și ăla, că fără Audero se termina cu înfrângere.
Parada etapei: Elia Caprile vs Parma
Început de meci, început de etapă și portarul lui Cagliari a decis să închidă discursul despre câștigătorul acestei categorii. O dublă intervenție care a împiedicat-o pe Parma să treacă la conducere încă din start, ceea ce cu siguranță ar fi schimbat un joc care altfel a mers așa cum și-au dorit sarzii.
Momentul ”supărarea când îmi vine…”
Evident, Max Allegri, după ce Milan a primit, apoi nu a mai primit un penalty pe care trebuia să-l primească. Oricum, în ultimii ani, livornezul are mai multe ieșiri d-astea decât meciuri cu adevărat bune.
MAX ALLEGRI. pic.twitter.com/XLryf6G4Cq
— Jovi 🔛 (@JoviAcm2) September 14, 2025
Sursa foto deschidere: ilmessaggero.it
Dacă vrei să susții blogul sau pur și simplu să dai o bere
Ori dacă te simți generos
O poți face aici ⤵
Become a Patron!