Ciao ragazzi, la primul Contropiede din istorie scris în preajma scutecelor și a biberoanelor! A fost o etapă de Serie A în care oaspeții și-au cam făcut de cap: au câștigat jumătate dintre meciuri.
Rezultatele:
- Como – Parma 1-1
Genoa – Bologna 2-2
Milan – Udinese 1-0
J******s – Lazio 1-0
Empoli – Napoli 0-1
Lecce – Fiorentina 0-6
Venezia – Atalanta 0-2
Cagliari – Torino 3-2
Roma – Inter 0-1
Verona – Monza 0-3
Clasamentul
Andiamo cu analiza sau ce e chestia asta pe care o fac eu!
Top 4 di corto muso. Primele patru clasate, mândria Serie A, marile favorite la titlu au câștigat toate cu 1-0 în această etapă. Dar, la fel ca în multe alte situații, sunt corto muso și corto muso. Adică una e să bați cum a făcut-o Milan – chinuit, cu emoții, cu niște goluri anulate adversarilor după offside-uri milimetrice și cu niște decizii hai să zicem discutabile ale arbitrului (păcat că Udinese nu a avut și un al treilea rigore, poate primea un corner; #lamălaipeinvers). Sigur, acest Torino de Milano a jucat mai mult de o repriză în 10, dar nu e ca și cum în 11 vs 11 a prezentat vreun fotbal orbitor. Și oricum, după roșul lui Reijnders, senzația a fost că la pupitrul VAR s-au așezat rudele lui Berlusconi. Cam în aceeași notă, una e să bați precum liderul Napoli, adică printr-un gol marcat la singurul șut pe poartă. Venit dintr-un penalty de Marotta League, cum ar striga isteric unii sau alții (dar doar în anumite situații, desigur). O prestație cu multe momente jenante și cu potențial de deznodământ alla veronese… Norocul lui Toni Conte a fost Caprile, care nu a apărat nicicând atât de bine la Empoli. Wink! Tot în zona aia gri – că, vorba aia, alb cu negru – una e să bați ca echipa aia care, după ce ne-a cam păcălit inițial, a revenit la apucăturile allegriene. Om în plus trei sferturi de meci – Romagnoli a făcut una dintre ale lui – și trei puncte luate pe final doar pentru că Lazio, altfel admirabilă, și-a băgat singură mingea-n poartă. O lovitură mai greu de suportat decât cea în urma căreia Douglas Luiz a scăpat fără eliminare. Băiatu’ a încercat și tura asta să pună mâna, da’ i s-a refuzat ”hat-trickul”.
Și alta e să bați așa cum a făcut-o Inter pe Olimpico, unde ai lui Simonel s-au mobilizat după ce au pierdut două piese importante în nici jumătate de oră și au fost nevoiți să joace 11 vs 11, pentru că, aparent, până, duminică seara, s-a epuizat numărul de eliminari din etapa asta. Nu a fost un joc strălucit pentru campioni, a fost mai mult pe grinta, însă fără Svilar, s-ar fi terminat cu strigături. Oricum, ținând cont de context, aș zice că e cea mai importantă victorie nerazzurra din acest sezon de Serie A, până acum.
Eroul etapei. Nu mai avem echipă fără victorie în Serie A și Venezia e din nou ultima, așa cum mulți ne imaginam că va fi. Însă pe bucățica asta ne-am adunat să vorbim despre Dany Mota, cel căruia Monza îi datorează multe. Portughezul e cu echipa asta încă din Serie C, a contribuit din plin la ascensiunea ei și la consolidarea statutului său printre băieții mari din Il Calcio, așa că practic e deja printre legendele clubului. Nu marchează el foarte des, dar când o face, nu-s goluri banale. Nici ca frumusețe, nici ca importanță. De exemplu, a fost primul biancorosso care a băgat-o în ațe în Serie A, a înscris într-un istoric 2-0 la Torino contra Răului, i-a dat gol lui Napoli, proaspătă campioană a Italiei la momentul ăla, a executat-o și pe Milan, într-un spectaculos 4-2, iar în sezonul actual a fost decisiv în remizele cu Inter și Roma. Iar de luni seară, are în palmares și prima lui dublă în A. Cu Verona, pe Bentegodi, O doppietta care l-a ajutat pe Nesta să bată în sfârșit și el pe cineva și să nu mai fie ”lanterna” campionatului.
Scorul campionatului. Fiorentina nu mai dăduse șase goluri în deplasare într-un meci de Serie A din octombrie 1966 (6-2 cu Venezia). Ultima victorie cu 6-0 ca echipă oaspete o obținuse în ianuarie 1959, contra lui Torino. Viola lui Raffaele Palladino și-a rescris istoria pe Via del Mare, a confirmat momentul bun (a treia victorie în patru etape) și s-a urcat până pe locul 5, la o aruncătură de băț de Liga Campionilor. Și l-a deblocat și pe Colpani, autorul unei duble. O echipă cu potențial și un antrenor care a arătat la Monza că e material bun. E posibil să aflăm în curând de unde poate sări un iepure…
Torino a redevenit Torino. După un start de sezon mai mult decât promițător, în care ajunsese chiar și pe primul loc, jucăria lui Cairo s-a întors la ce știe să facă mai bine. Pe cât de spectaculoasă a fost pornirea, pe atât de abruptă e căderea. Trei înfrângeri la rând, toate cu trei goluri primite. Și totul a început cu un neanunțat 1-2 cu Empoli în Cupă. În weekend, granata a avut 2-1 în Sardinia, dar a sfârșit prin a se bate singură: un gol și un autogol luate în numai patru minute. Nu am căutat, dar sigur a găsit Gazzetta ceva pozitiv și-n asta.
Italiano are o problemă. Care ar putea fi chiar el însuși. Într-un singur meci a fost condusă Bologna în actuala ediție de Serie A. Și, cu toate astea, are doar o victorie. În cinci din cele opt etape, a fost în avantaj. A câștigat doar la Monza. Și atunci, după ce a fost egalată, fiind apoi salvată de execuția lui Castro. Sâmbătă, a avut 2-0 pe Marassi, cu o Genoa înconjurată de probleme. S-a terminat 2-2. Și oricât mă bucur pentru Pinamonti, autorul unei duble și responsabilul pentru 4 din cele 6 puncte ale lui Gilardino în acest sezon, cauza acestui deznodământ trebuie căutată la antrenorul emilianilor. Care are deja o istorie îndelungată a momentelor favorabile pe care le gestionează prost. Sau a unor abordări exagerat de aventuroase când nu e cazul (vezi finala de Conference pierdută de Fiorentina cu West Ham). Probabil defectele astea îl vor împiedica să facă un pas cu adevărat important în carieră.
Parada etapei: Scuffet vs Torino
Și totuși, Toro putea scăpa nebătută etapa asta. Dacă nu ar fi intervenit decisiv, la ultima fază, fostul ”il predestinato” de la Udinese, care și-a relansat cariera la CFR.
Golul etapei: Bonny vs Como
Colpani s-a trezit și a făcut-o printr-o execuție frumoasă. Dany Mota a deschis drumul Monzei spre prima victorie a sezonului cu un voleu deloc ușor. Însă Bonny a dat primul gol al etapei și tot atunci a închis practic orice discuție despre câștigătorul acestei categorii.
”Pușcașul” etapei: Abraham vs Udinese
Se întoarce această îndrăgită secțiune din Contropiede, pentru că era păcat să-l lăsăm pe Abraham să treacă pe lângă noi cum a trecut el pe lângă gol. Mai să-și rupă și umărul…
— Serie A Out of Context (@CalcioNoContext) October 19, 2024
Sursa foto deschidere: besoccer.com
Dacă vrei să susții blogul sau pur și simplu să dai o bere
Ori dacă te simți generos
O poți face aici ⤵
Become a Patron!