Cele mai bune 10 documentare despre sport pe care le-am văzut

Acum câteva zile, am întrebat oamenii de pe Facebook care e cel mai mișto documentar despre sport pe care l-au văzut. Eram curios să văd ce zice lumea pe subiectul ăsta, dar eram și sub o anumită influență, pentru că tocmai văzusem ”What’s My Name: Muhammad Ali”, care a intrat pe loc în topul preferințelor personale. Bine, pe undeva firesc. La mine lucrurile sunt simple. Dacă pui pe ecran o combinație de sport, istorie și politică, greu mă mai urnești din fața lui.

Sigur, mai ai și opțiunile de a face niște documentare despre Michael Jordan și Maradona, pe care le aștept tremurând și pe care le voi urmări cu ideea preconcepută că vor fi cele mai bune pe care le-am văzut vreodată. Pentru că – oh, well! – sunt Jordan și Maradona. Dar, până atunci, am ales alte 10 care mi-au plăcut cel mai mult. Nu vreau să fac neapărat un top, deși o să vă spun care cred că e numărul 1, așa că ordinea în care vor curge chiar este aleatorie. Enjoy și vizionare plăcută, dacă e vreunul care o să vă atragă și decideți să-l vedeți.

FREEDOM’S FURY

Este povestea celui mai sângeros meci de polo din istorie. Un meci care s-a jucat între Ungaria și Uniunea Sovietică, la Jocurile Olimpice de la Melbourne, în 1956. Pe lângă rivalitatea sportivă în creștere la momentul respectiv, contextul a fost unul special. Semifinala aia s-a jucat la scurt timp după ce simpaticii eliberatori de la Moscova au invadat Budapesta și au reprimat Revoluția Ungară. Tarantino (da, ăla) a numit ceea ce s-a întâmplat în Australia ”cea mai bună poveste care nu a fost spusă” și a participat la realizarea acestui documentar, a cărui voce este Mark Spitz. Care Spitz a fost antrenat o perioadă de Ervin Zador. Adică omul în jurul căruia se învârte, mai mult sau mai puțin, filmul.

SENNA

Modul în care Asif Kapadia reușește să-și introducă spectatorii în viața celui mai mare pilot de Formula 1 pe care l-am văzut cei mai mulți dintre noi este absolut remarcabil. Imaginile de arhivă și povestea pe cât de spectaculoasă, pe atât de tragică a lui Senna captivează din primul până în ultimul minut al filmului. Un documentar a cărui calitate e depășită doar de pilotajul personajului principal.

THE TWO ESCOBARS

Dacă ți-a plăcut ”Narcos”, sigur ți-a plăcut/o să-ți placă și ăsta. Dacă ai prins golul lui Hagi din ’94, sigur ți-a plăcut/o să-ți placă ăsta. Bine, în principiu, mergi la sigur cu orice are ștampila ”ESPN 30 for 30”. Dacă mai e cineva care încă nu știe despre ce e vorba aici, atunci vă spun, pe repede înainte, că e un documentar ce urmărește viețile lui Andres și Pablo Escobar. Pe care i-a unit nu doar numele.

ONCE BROTHERS

Apropos de ”30 for 30”… O capodoperă care spune povestea prieteniei dintre Vlade Divac și Drazen Petrovic, stricată de războiul din fosta Iugoslavie. Același război care ne-a lăsat cu întrebarea ”ce ar fi putut face acea echipă a Iugoslaviei, campioană mondială în 1990?”. E tulburător să vezi cum politica poate îndepărta dintr-o dată doi oameni extrem de apropiați, cărora destinul le-a refuzat apoi șansa reconcilierii. Sunt aproape 80 de minute care te trec prin mai multe stări: entuziasm, tristețe, furie, regret, compasiune. E un must, nu doar pentru fanii baschetului. Sau pentru fanii sportului. E un film care nu te lasă indiferent.

GOLD RUSH

Ţin minte că m-am bucurat ca la un meci de fotbal atunci când Canada a luat aurul olimpic la hochei după 50 de ani. Mai ales că a făcut-o împotriva SUA, în SUA. Avea o echipă teribilă, cu Sakic, Brodeur, Iginla, Lindros, Niedermayer, Yzerman, Nieuwendyk sau Kariya. Da’ eu mă bucuram ca un nebun pentru Lemieux, căpitanul, şi pentru Gretzky, care nu mai juca, da’ era managerul echipei şi a avut rolul său fundamental în câştigarea acelui aur, prin rant-ul de după egalul cu Cehia. Plus că suferisem alături de el în ’98, când Cehia lui Hasek şi Jagr a scos ”frunzele” în semifinale, la shoot-out. Îmi păruse rău şi pentru Lindros, în ’92, sau Kariya, în ’94, când Canada pierduse în finală, dar nu ca la Nagano. În fine, ideea e că acest documentar spune povestea construirii unei echipe senzaţionale, care a pus capăt unei jumătăţi de secol fără titlu olimpic pentru ţara hocheiului. Adică finalul unei aberaţii.

THE DREAM TEAM

La 20 de ani de la Jocurile Olimpice găzduite de Barcelona, NBA a făcut un documentar despre cea mai bună echipă care a existat vreodată, în orice sport. Firesc, doar era condusă de cel mai mare sportiv care a existat vreodată pe planeta asta. În mod normal, asta ar fi suficient ca să pună filmul printre cele mai bune din categoria lui. Dar ca să nu existe dubii despre locul lui în top, avem scena cu cel mai bun moment al acelei echipe. Un moment petrecut departe de lumina reflectoarelor. Un banal meci de antrenament, în care Chuck Daly a avut inspiraţia de a-i zgândări pe Jordan şi Magic, s-a transformat într-o chestie de prestigiu şi orgoliu personal. Genul de provocare care îl făcea pe Jordan să fie irezistibil. Peste ani, avea să spună să a fost cel mai bun meci în care a jucat vreodată. Iar modul în care Magic povestește ce s-a întâmplat și cum a acceptat înlocuirea lui pe tron face toți banii.

COLD WAR ON ICE: SUMMIT SERIES ’72

E ok să vezi ”Do You Believe in Miracles? The Story of the 1980 U.S. Hockey Team”, mai ales dacă suporți niște propagandă. Eu recomand, totuși, ”Of Miracles and Men”. Adică ceva din seria ”30 for 30”, care spune povestea suprizei de la Lake Placid din punctul de vedere sovietic. Și care distruge niște stereotipuri și-ți arată legătura dintre hochei și balet. Serios, nu am scris greșit. Dar dacă vrei ceva cu adevărat bun despre ciocnirea culturală dintre hocheiul nord-american și cel sovietic, în contextul Războiului Rece, trebuie să vezi documentarul ăsta. Povestea unei serii de 8 meciuri care a început ca o distracţie pentru canadieni, dar care s-a transformat repede într-o chestiune de mândrie naţională. Şi de politică. „Era noi vs. comunişti„, şi-a amintit unul dintre protagoniști. „I-aş fi ucis ca să câştigăm„, a completat un altul. Plus un erou improbabil.

STORIA PROIBITA DEGLI ANNI ’80 – IL CALCIO DEGLI SCANDALI

Nebunilor, doar nu aveați impresia că o să scăpați fără ceva care să aibă legătură cu fotbalul italian. Ăsta e un documentar care nu face decât să confirme că marile imperii se distrug singure, din interior. În perioada de glorie a Seriei A, succesul de pe teren a devenit alibiul perfect pentru a băga sub preș toată mizeria din afara lui. Și a fost a dracu’ de multă. S-a mers cu ”las-o, bă, că merge-așa!”, iar il calcio are de suferit și în prezent de pe urma ”strategiei” de atunci.

WHAT’S MY NAME: MUHAMMAD ALI

V-am spus mai sus că documentarul ăsta e ”responsabil” pentru acest ”top”. E un film la care se râde. Se râde mult, pentru că Ali era genial când vorbea. E și cu politică. Cu multă politică, luptă pentru drepturi civile și mult rasism (tratat cu un umor delicios). Pentru că Ali a fost un activist și a avut o voce puternică. Evident, e și cu box. Cu mai mult box (și mai bun) decât spectacolele jenante din prezent. Pentru că Ali a fost omul lui „float like a butterfly, sting like a bee”. E un spectacol. Așa cum a fost Ali.

CELTICS/LAKERS: BEST OF ENEMIES

Am lăsat la sfârșit ce e mai bun. Da, ăsta e preferatul meu. Tot din seria ”30 for 30”. Povestea unei rivalități feroce, alimentată de o ură sinceră, care a început cu peste o jumătate de secol în urmă și care a atins apogeul la mijlocul anilor ’80, în perioada lui Magic și a lui Bird. Băieții ăștia doi au schimbat baschetul și au pregătit terenul pentru Jordan în NBA. Și în timp ce au făcut-o, au oferit material pentru un documentar excepțional. O poveste care nu e doar despre baschet, ci și despre istorie, rasism și, în cele din urmă, prietenie.

Simțiți-vă liberi să aduceți orice completare!