Povestea unui gol: Diego Milito vs. AS Roma (2010)

Imaginea e superbă. Urmărit de şase jucători ai Romei, Diego Milito a luat-o la fugă spre poarta lui Julio Sergio şi a marcat unul dintre cele mai frumoase goluri ale carierei. Era doar începutul perioadei de graţie pentru Il Principe, aflat într-un sezon de graţie.

Blestemul lui 5 mai

5 mai e un subiect sensibil pentru fanul interist. Rana titlului pierdut în această zi, în ultima etapă a sezonului 2001/02, s-a vindecat, dar amintirea acelui eşec incredibil nu a dispărut. Mai ales că rivalii nu ratează vreo ocazie să sărbătorească „evenimentul”. Drama nu a fost la fel de mare în 1991, când, tot pe 5 mai, Inter a fost învinsă acasă de Sampdoria şi a ratat practic un Scudetto ce a ajuns în cele din urmă chiar la genovezi. Dar coincidenţa dădea putere poveştii. 

E de înţeles, aşadar, că, în 2010, înainte de finala Cupei Italiei, programată chiar pe 5 mai, s-a adus în discuţie celebrul „blestem”. Doar că, la momentul ăla, antrenor la Inter era un maestru al comunicării. În stilul său obişnuit, Jose Mourinho a îndepărtat demonii: „Nu cunosc istoria Interului, da’ mi-au spus povestea cu acel 5 mai, cu Lazio, cu nu ştiu ce… Eu ştiu doar că pe 5 mai a murit Napoleon„. De la cuceritor la cuceritor sau ceva p-acolo.

Diego Milito, omul care a schimbat istoria

Il Principe a ajuns în Europa la începutul lui 2004. A semnat cu Genoa, în Serie B pe atunci, după ce pusese umărul la titlul istoric cucerit de Racing Club, în 2001. Un titlu aşteptat de 35 de ani. Băieţii din Avellaneda nu au mai fost campioni până în 2014, când s-a întors Milito acasă. În perioada asta, Diego a făcut chestii prin Europa. În principiu, a dat goluri. Multe. De exemplu, a pedepsit-o pe Real Madrid într-o semifinală din Cupa Spaniei. A marcat de patru ori, într-o victorie cu 6-1 a Zaragozei.

Cu toate astea, Milito nu a fost considerat neapărat un atacant de prim-plan. Bine, cu atâţia argentinieni cu nume prin Europa, era destul de greu. Aşa că transferul său la Inter, în vara lui 2009, la capătul unui sezon în care a fost al doilea golgheter din Serie A, a trecut mai degrabă neobservat. Pe undeva, de înţeles. A fost anul în care Florentino Perez a declanşat o revoluţie la Real Madrid şi a aruncat ca nebunu’ cu banii pe Cristiano Ronaldo, Kaka sau Benzema, ca să fie scos în optimilie de finală ale Ligii Campionilor de Olympique Lyon. În aceeaşi vară, Ibrahimovic a ajuns la Barcelona, într-o tranzacţie ce ulterior s-a dovedit extrem de avantajoasă pentru – oh, well! – Inter.

Şi totuşi, transferul anului a fost Milito. Jose Mourinho a ştiut cum să scoată tot ce era mai bun din el, iar Il Principe s-a pus pe dat goluri încă din pregătiri, când a deschis cu o doppietta într-un derby milanez jucat în SUA. A terminat sezonul cu 30 de goluri. Dar a păstrat ce era mai bun pentru marele final.

Inter… E uno!

Una magia di Milito vale il primo ‘titulo’„. Asta scria Gazzetta dello Sport, pe 6 mai 2010. Cu o seară înainte, pe Olimpico, Inter şi aceeaşi rivală din Serie A, Roma, au jucat finala Cupei Italiei. S-a terminat 1-0, iar Milito a dat singurul gol, din situaţia pe care aţi văzut-o în poza de la deschidere.

Execuţia lui Milito a fost excepţională. Un capolavoro la care fanii interişti încă suspină şi care a anulat fantomele zilei de 5 mai. Dar golul ăsta merită revăzut şi din alte motive. În primul rând, arată calitatea jucătorilor pe care Inter îi avea în acea perioadă. Niciun nerazzurro din prezent nu e capabil să dea pasa pe care a dat-o Thiago Motta, de exemplu. Nici cu finalizarea nu-s foarte sigur. În al doilea rând, verticalizarea imediată. În anii ăia, era un lucru obişnuit să vezi aşa ceva la Inter. În probabil cea mai bună versiune a lui, Mourinho a reuşit să implementeze chestia asta, iar apogeul acelui joc s-a văzut în 2010. Imediat cum Inter intra în posesie, verticaliza. Nu floricele, nu posesie fără rost, nu alte prostii. Sigur, la asta ajuta şi faptul că mijlocaşi erau Cambiasso, Motta sau Sneijder, prieteni buni cu sfera.

După reuşita de la Roma, pentru Milito au urmat golul-Scudetto, cu Siena, şi „doppietta” cu Bayern, din finala Ligii, care au completat Tripla istorică a nerazzurrilor. Dar golul acela de pe Olimpico a rămas unul special.

Ştiţi care a fost cel mai frumos gol dintre cele ale Triplei? Cel de la Roma. Faptul că am câştigat Cupa Italiei chiar la ei acasă ne-a dat putere pentru a face istorie„, a spus Milito, câţiva ani mai târziu.

Buon 5 maggio, deci!

Facebook Comments

Lasă un răspuns