Serie A, etapa a 33-a. Să dăm Cezarului ce-i al Cezarului!

Dai ragazzi! Am cam ignorat cronicile de Serie A în ultima vreme, deşi nu îmi doream. Dar acum, de voie, de nevoie, sunt obligat să revin. La Torino se întâmplă lucruri şi nu putem să trecem peste, ca şi cum vezi aşa ceva în fiecare zi. E o echipă care face lucruri extraordinare, la care nimeni nu s-ar fi putut gândi. Şi o face în ciuda ironiilor venite dintr-o parte sau alta, mai ales la adresa antrenorului său toscan. Să dăm Cezarului ce-i al Cezarului, chiar dacă nu ne place!

Aşadar, Torino a bătut-o cu 1-0 pe Genoa în deplasare, prin golul ex-ului Ansaldi, are o singură înfrângere în ultimele 13 etape şi a ajuns la doar 3 puncte de Top 4. Adică de Liga Campionilor. Milan, Atalanta şi Roma sunt între granata şi visul ăla mare. Acum, la cum îl ştiu eu pe Mazzarri, probabil l-a apucat deja tremuratu’ şi va eşua lamentabil. Mai ales că Toro are un program teribil în ultimele runde (joacă împotriva lu’ Milan, Derby-ul şi cu Lazio). Dar sunt şi chestii care dau de gândit.

De exemplu, cele două „directe” pe care le are, cu Milan şi cu Lazio, sunt acasă. Şi chiar dacă în prima parte a campionatului a fost o echipă de deplasare, Torino e pe locul 2 într-un clasament al meciurilor de acasă în retur. Aşa că occhio, treaba pare serioasă.

Tot sâmbătă, da’ ceva mai târziu, pe străzile oraşului au evadat unii cu nişte fulare şi câteva steaguri să sărbătorească un nou titlu. Al optulea consecutiv, record pentru Top 5 campionate. Cealaltă echipă a urbei a dat 100 de milioane pentru unu’ de 33 de ani (34 între timp), şi mai scoate şi 30 de bastoane pe sezon ca să-l plătească, şi a luat mai puţine trofee decât anu’ trecut. Se mai întâmplă să-ţi ia Bătrâneţea minţile.

Mult aşteptatul succes (sic!) a venit după un 2-1 tras de păr cu Fiorentina. Ai lu’ Montella au încercat să strice sărbătoarea şi i-au luat pe sus pe lideri de ziceai că-s Ajax (hehe!). Au avut 1-0, au ratat ceva ocazii, Chiesa a dat de două ori în bară, da’ ăia au bătut cu un gol marcat după un corner şi un autogol. Dacă vi se pare că e povestea a trei sferturi dintre meciurile pe care le-au jucat de-a lungul acestui sezon, nu vi se pare. Gioco di mano, diferenţa a fost făcută de cele mai multe ori de „i singoli”. 100 de milioane transferu’ şi 30 salariul…

Poate pare „blah-blah-blah”, vorba lu’ van Buuren (wink!), da’ e „ja-ja-ja”. Şi ca să vedeţi cam care a fost treaba cu Serie A, ar fi devenit campioni matematic şi fără victoria asta. În cel mai pur stil napoletan, Napoli a comis-o acasă, în ultimul meci al etapei. Ok, era deja jucată, da’ tot Vezuviu style a fost. Mertens a deschis scorul, colegii lui au ratat nişte ocazii serioase de a rupe echilibrul, dar degeaba.

Milano e Bergamo

Atalanta a întors în repriza a doua de pe San Paolo. Nu e neapărat o surpriză, pentru că a luat 20 de puncte după ce a fost condusă, cele mai multe din Serie A. Mai întâi a dat gol ex-ul Duvan Zapata. Ăsta îşi continuă sezonul carierei şi insistă să-şi vadă numele lângă al lui Messi. Are 14 goluri în deplasare. Doar Ionelu’ catalan a dat mai multe, în primele cinci ligi de pe continent (15). Da’ columbianu’ nu s-a mulţumit cu atât. A dat şi-un assist, cu călcâiul chiar (???), iar Pasalic a marcat pentru 2-1.

Şi aşa, bergamascii sunt la egalitate de puncte cu Milan şi au trecut peste Roma. Milan care era să o păcălească pe Parma, pe Tardini, da’ Bruno Alves a băgat-o din aţe din lovitură liberă, pe final, şi s-a terminat 1-1. Iar portughezul e fundaşul cu cele mai multe goluri din astfel de momente ale jocului, în Top 5 campionate. Două la număr. Pe vremuri, Sinisa dădea atâtea într-o repriză.

Tot 1-1 a făcut şi Roma, cu Inter. El Sha a dat ceea ce putea fi golul etapei, da’ p-ăsta l-a „arestat” o legendă. Perisic a egalat şi astfel avem două remize stagionale între nerazzurri şi giallorossi pentru prima oară din sezonul 2002/03. Equilibrio, zice Opta. Neputinţă, zic eu. De ambele părţi.

Da’ măcar Mirante pleacă acasă cu parada rundei.

La fel cum Gasperini ar trebui să fie antrenorul anului în Serie A. Cu sau fără Liga Campionilor. Suburbia Bergamo a arătat mai mult fotbal decât ambele echipe din Milano la un loc. Măcar peste una dintre ele ar trebui să termine. Ghiciţi la care mă gândesc!

Lazio – Chievo 1-2

Ok, cam ce aş putea spune în plus? Poate doar că a fost nevoie ca echipa de cartier să retrogradeze, ca să aibă un marcator de 18 ani în Serie A. Emanuel Vignato e cel mai tânăr marcator al lui Chievo în prima ligă, dar şi cel mai tânăr care dă gol în acest sezon (18 ani şi 239 de zile). Milinkovic-Savic a luat roşu, după ce i-a dat un şut în cur lu’ Stepinski. Şi, probabil, a dat un şut în cur şi şanselor lui Lazio de a ajunge în Liga Campionilor. Şi cică e nasoală treaba. Doctorul Lotito ia în calcul schimbarea lu’ Simonel Plângăcel, dacă şi în Cupă iese prost. Atât s-a putut!

Matematica încă nu confirmă, dar probabil că veronezii vor fi însoţiţi în Serie B de o altă echipă galbenă. Frosinone a pierdut la Cagliari (0-1) şi are de recuperat 10 puncte ca să scape. 1 fisso că pică!

A fi sau a nu fi în Serie A

Altfel, lupta pentru evitarea ultimului loc retrogradabil rămâne deschisă, vorba clişeului, da’ lui Empoli îi va fi tare greu să scape de el. Toscanii au pierdut acasă cu SPAL (2-4), un meci asupra căruia merită să ne oprim puţin. Pentru că:

-varianta albă a lu’ Zapata, Andrea Petagna, a dat o doppietta şi a ajuns la 14 goluri în acest sezon. Niciun jucător din istoria lu’ SPAL nu a făcut asta în Serie A.

-Francesco Caputo e primul empolist de la Francesco Tavano (you fuckin’ legend!) care dă cel puţin 15 goluri într-un sezon de Serie A. Sunt şi singurii, de altfel.

-o altă legendă legendară, Mirko Antenucci, a consfinţit victoria pentru SPAL cu golul etapei. Bellissimo!

Vestea şi mai proastă pentru Empoli e că Bologna a câştigat. A bătut-o cu 3-0 pe Sampdoria, un rezultat care nu ar fi fost posibil fără Audero. Deşi la faza de mai jos a fost secondat excelent de Tonelli, portarul de 20 de milioane (i-au păcălit ăia din Torino şi p-ăştia!) a dat recital. Aşa că e, indubitabil, prostu’ etapei. Momentul VEZI AICI!

Cu punctele făcute cadou de Audero, Bologna a trecut peste Udinese. Principala sucursală a jucat acasă cu altă sucursală de nădejde, Sassuolo. Au avut verzii 1-0, da’ nu i-a lăsat inima să-i lase pe ăilalţi bianconeri baltă, aşa că fostu’ bianconero Pol Lirola şi-a dat autogol pe final. 1-1 nu e chiar cel mai bun rezultat, da’ măcar e mai mult decât nimic.

La classifica

Până data viitoare, când avem Derby d’Italia, un mini-baraj de Liga Campionilor, între Toro şi Milan, dar şi unul la retrogradare, Bologna – Empoli, nu uitaţi că în Torino e o echipă care a luat numele oraşului. O însemna şi asta ceva.

Ciao, pa!

Sursa foto deschidere: turismotorino.org

Facebook Comments

Lasă un răspuns