Dai ragazzi, suntem oameni serioşi! S-o fi jucat deja juma’ etapă din Champions League, da’ nu putem trece mai departe fără să discutăm che cazzo s-a întâmplat în weekend în Serie A. Prietenii Dan şi George au făcut-o deja, la modul serios, respectiv mai poetic, acum e timpul să trecem la partea cu miştouri. Vorba aia, e Italia şi materialu’ nu liseşte. Cum e cazul cu suspendarea Seriei B. Pentru că de ce nu?
Chiar vorbeam cu amico Dan ce e mai important: că a pierdut Inter cu Parma sau că a spart Cristinel gheaţa (cam topită, fie vorba între noi)? Evident că, întotdeauna, e mai important ce face Inter. Dar, până acolo, facem o escală în La Superba. Aşa i-a zis Petrarca Genovei şi aşa i-a rămas numele pentru eternitate. Din punct de vedere fotbalistic, oraşul traversează o perioadă fericită, care probabil ajută la depăşirea momentului tragic de acum ceva vreme, când cu prăbuşirea podului.
Doria s-a scuturat de complexul deplasărilor şi al duelurilor cu nou-promovatele şi a făcut scorul etapei pe terenul lui Frosinone. Una bucată 5-0 care a dus-o aproape de podium, cu perspective de locul 2, în cazul unei victorii în restanţa cu Fiorentina. Însă adevărata poveste aici este Gregoire cel pierdut în Citta Eterna. Adus de la Roma, unde a dat un singur gol în 15 apariţii, Defrel s-a metamorfozat în aşa hal încât e pe primul loc în clasamentul golgheterilor. Sâmbătă seară a dat o doppietta şi a ajuns la patru bucăţi, la egalitate cu Krzysztof Pitek. Adică polonezul pe care Genoa a dat 4 milioane de euro şi care se anunţă deja chilipirul sezonului.
Atacantul de doar 23 de ani a adus victoria grifonilor cu Bologna (1-0) cu al patrulea gol stagional – din 1948/49 nu a mai reuşit un jucător de la Genoa această performanţă în primele patru etape – şi a adâncit criza la echipa lu’ Inzaghi mare. Vedeţi voi, se pare că şuturile care lovesc întâmplător atacanţii şi intră în poartă nu se pot exersa la antrenamente, în ciuda a ceea ce încerca Pippo să ne convingă după finala cu Liverpool, din 2007. Aşa se face că Bologna, cu tot cu fostul nouar pe bancă, are fix 0 goluri după patru etape. Aceeaşi situaţie şi cu Frosinone. Ne şopteşte Opta în cască următoarea statistică: în secolul XXI, o singură echipă a rămas fără gol marcat în primele patru runde. Crotone, în sezonul trecut. Da, păi, succes cu asta!
Ne plac astea cu istoria, aşa că se trecem frumos la chestii istorice. Cum ar fi, de exemplu, victoria Parmei pe Meazza. Băieţii din oraşul cu brânza şi prosciutto, reveniţi în A printre controverse şi scăpaţi şi de o posibilă retrogradare, şi de o penalizare de 5 puncte, deşi ar fi făcut ceva manevre la meciul de promovare, nu mai câştigaseră cu Inter la Milano din 1999. E adevărat, nici nu luaseră bătaie la ultimele două vizite, deşi erau în moarte clinică, da’ tot nu a văzut-o nimeni venind. La fel cum nici Handanovic, săracu’, nu a văzut şutul vieţii prins de Dimarco. Adică fundaşul stânga împrumutat ducalilor chiar de către Inter. Pauză pentru momentul VEZI AICI. Care corespunde cu golul etapei.
Şi aici începe râsu’ plânsu’. Pentru că puştiul crescut de Inter încă de când era chiar mai mic decât e acum nu mai trebuia să fie pe teren. Câteva minute mai devreme, făcuse un heţ cu mâna de toată frumuseţea pe linia porţii. Deşi VAR există în Serie A, de fapt el nu mai există. Pentru că aşa vor muşchii unora. Şi nu e vorba doar despre decizia asta sau despre meciul ăsta (în care instrumentu’ “nu a funcţionat” nici în cazul intrării de roşu a lui Gagliardini, din startul partidei). Noul protocol de utlizare a arbitrajului video, specific doar Italiei şi care oferă o putere mult prea mare tot arbitrilor, proşti sau rău intenţionaţi de-a binelea, nu face decât să compromită definitiv o idee altfel bună. Puteţi crede ce vreţi, că sunt eu hater sau văd conspiraţii, da’ problemele astea există doar în il calcio, pentru că doar italienii (sau românii) puteau face tehnologia să pară irelevantă.
În fine, să nu devenim prea serioşi, că facem riduri. Ideea e că Inter a pierdut un meci în care a tras 28 de şuturi (dar a jucat prost) şi în care nu a primit un penalty clar. Are deja două înfrângeri (adică a pierdut jumătate dintre meciurile jucate) şi anti-juBe ăla trâmbiţat pompos înainte de startul campionatului s-a transformat, firesc, într-o sursă inepuizabilă de caterinici. Mai ales că juBe are punctaj maxim (singura în situaţia asta), iar omu’ aşteptat de toată lumea să o bage în aţe s-a descătuşat.
„Doar cei care cred în victoria împotriva lui Juventus (nu răstălmăcim vorbele omului – n.r.) se pot urca în autocarul echipei”, a grăit curajos Roberto De Zerbi. Tutti a casa, deci! Până la urmă, fostul ceferist a zis că totuşi nu poate merge fără echipă la Torino şi i-a acceptat pe ragazzi în rată. A fost evident destul de repede că Sassuolo îşi dorea victoria. Celorlalţi. Lirola şi Ferrari l-au bombardat pe Consigli din toate poziţiile, până când fundaşul cu nume de maşină care nu prea mai câştigă i-a aşezat-o cum trebuie lui Ronaldo pentru primul gol în Serie A. Fericire generală, portughez care s-a bucurat nu indecent. Dar să-l înţelegem, scăpase de “ansia”. Nu ştim ce înseamnă asta, da’ pare ceva grav, deci ar trebui să ne bucurăm pentru el. Mai ales că vizitatorii nu au vrut să-şi supere amfitrionii şi i-au lăsat frumos să plece pe contraatac în superioritate pentru doppietta personajului zilei. Pe final, am asistat la un fel de forcing (buahahahahaha) sassuolosian, din care a ieşit golul lui Babacar, dar prim-planul a fost luat tot de un zebrat. Douglas Costa a încercat prima oară să-i dea un cap în gură lu’ Di Francesco, apoi l-a ţintit bine cu un cot, pentru a încheia apoteotic cu o flegmă în dinţi. Arbitrul a încercat cât a putut să-l protejze pe băiat, i-a dat un galben să se liniştească, dar până la urmă i-au spus colegii de la VAR: “Hai, coae, fă-o! Să încercăm să mai păstrăm din aparenţe”. A venit şi roşul. Când nu mai conta. Allegri a reacţionat nervos: “Nu are voie să facă asta”. Cică şi-a luat şi o amendă serioasă, vreo 100.000 de euro. Probabil toată lumea de la Torino era speriată că strică o prietenia strânsă şi trainică. Dar nu cred că ar trebui să ne îngrijorăm din cauza asta. Meciul s-a terminat cu Berardi, pe care, în sfârşit, l-au lăsat să joace, trimiţînd o pasă elegantă către Szczesny de la 16 metri, ca să nu fie emoţii. Emoţionant! 2-1 şi tutti (chiar tutti) la casierie.
Da, Douglas Costa a fost suspendat 4 etape. Pentru flegmă. Comportamentul violent nu a fost pedepsit. Mustrări de conştiinţă sau ceva. Şi, pe modelul lui George, facem o pauză muzicală, cu Gianna şi Fabri Fibra, ca să nu uităm că Italia e “il paese delle mezze verità”.
Chiar dacă nevonvingător, Napoli se încăpăţânează să dea senzaţia că poate ţine pasul cu Răul. Un 1-0 italienesc pe gustul lui Ancelotti în faţa Fiorentinei, pe San Paolo. Insigne a fost omul cu golul decisiv, confirmând că toscanii se numără printre victimele sale preferate, alături Milan şi Sampdoria. Dar măcar băieţii din zona Camorrei încearcă. Roma, de exemplu, a reuşit să le dea o porţie mare de moral măgăruşilor veronezi. Chievo a mers pe Olimpico la o zi după ce a fost penalizată cu 3 puncte, pentru că a încercat să facă manevre la bilanţ. Ultima în clasament, cu -2 puncte. Fericire, bucurie, speranţă. Hai, că nu mai au cum să scape! Urmaşii lui Totti au făcut şi 2-0 până la pauză. Gata, e jucată! Da’ de unde?! Birsa a pus-o cu mâna în vinclu, apoi Stepinski a egalat dintr-un careu în care era mai singur contra tuturor decât a fost vreodată Rapid. AVEM DOVADA (via Adi). Şi proştii etapei.
2-2 s-a terminat, deşi putea fi 2-3 chiar la ultima fază, când Olsen a transmis din zbor că “nu sunt eu Alisson, da’ tot mă descurc să vă bag ceva puncte în buzunare”.
Nici în cealaltă parte a oraşului Milano nu se trăieşte foarte liniştit. Ai lu’ Gattuso s-au ales cu un singur punct în deplasarea din Sardinia. A fost 1-1 contra lui Cagliari. Da’ măcar a marcat Higuain. De cealaltă parte, Joao Pedro a sărbătorit finalul suspendării pentru dopaj, care i s-a încheiat cu o zi înaintea meciului, printr-un gol. Doping moral cum ar veni. Dar după jocul din insulă rămânem cu o nouă confirmare că acolo e un băiat bun tare, care va deveni şi mai bun. A dat-o el în bară cu Milan, da’ se face mare şi se răzbună.
Atacul ăla de speriat al lui Lazio şi-a dat obştescul sfârşit odată cu “la prendeeeeee Vecinoooooooo”. Chiar şi aşa, Simonel plângăcel se descurcă mai bine decât fratello Pippa Pippo (nu că ar fi greu) şi a obţinut a doua victorie la rând. Tot cu 1-0, tot cu o nou-promovată. Empoli, de data asta. Toscanii au fost aproape să o pună de un egal, după ce au scăpat din câteva situaţii de 0-2 (inclusiv o bară), dar Strakosha a zis că-i rândul lui la parada etapei.
Il nostro grande Tommaso 💙#Strakosha #SSLazio pic.twitter.com/3DZP8rRZdj
— 𝙲𝚊𝚛𝚕𝚘 𝙶𝚘𝚘𝚍𝚕𝚒𝚏𝚎 (@GoodlifeSSL) September 17, 2018
Udinese – Torino 1-1 a fost despre alte erori de arbitraj şi cum să nu-ţi baţi joc de VAR, dar şi despre Meite. Fostul monegasc a marcat al doilea gol în Serie A şi şi-a dublat deja numărul reuşitelor din sezonul trecut, din Ligue 1. Nu te pui cu descoperirile lui Mazzarri.
În fine, etapa s-a terminat cu SPAL care s-a cocoţat până pe locul 2, datorită victoriei cu 2-0 în faţa Atalantei, care pare stoarsă după două sezoane intense. Meciul a fost decis de Andrea Petagna, băiat venit chiar de la Bergamo pentru a reuşi prima doppietta a carierei în Serie A. Băieţii din Ferrara au trei clean sheet-uri în patru etape, iar aceiaşi buni prieteni de la Opta ne spun că nimeni din Top 5 campionate nu stă mai bine din punctul ăsta de vedere. Cose Semplici.
Cam atât. Până data viitoare, nu uitaţi că aici avem chestii mişto şi chestii pe care putem să le luăm la mişto. Ciao, pa!
Sursa foto deschidere: Twitter/@When Sunday Comes