Se schimbă anul, dar nu s-a schimbat liderul în Serie A. Și e foarte bine așa. Dacă s-ar putea să nu se mai schimbe deloc, ar fi chiar grozav.
Rezultatele:
- Parma – Fiorentina 1-0
- Torino – Cagliari 1-2
- Lecce – Como 0-3
- Udinese – Lazio 1-1
- Pisa – J******s 0-2
- Milan – Verona 3-0
- Cremonese – Napoli 0-2
- Bologna – Sassuolo 1-1
- Atalanta – Inter 0-1
- Roma – Genoa 3-1
Poza cu clasamentul:
Și, acum, ultimele opinii pe 2025.
Eppur si muove! Era minutul 87 la Bergamo, când De Ketelaere s-a eliberat pe dreapta, a aruncat o privire scurtă în careu și i-a dat unt pe pâine lu’ Samardzic, rămas singur în poziție centrală, cam în dreptul punctului de la 11 metri. Nu era nimic surprinzător ca 2025-ul Interului să se termine ratând prostește victoria într-un meci dominat cu autoritate în cea mai mare parte a timpului și în care adversarul nu a avut șut pe poartă. Iar asta ducea și la pierderea primului loc. Ar fi fost cel mai bun rezumat al unui an cu multe eșecuri agonizante. Doar că, de data asta, s-a terminat cu bine. Sârbul a ratat șansa aia incredibilă la fel cum a ratat transferul la Inter, s-a terminat 1-0 pentru Chivu și ai lui și liderul din Serie A rămâne neschimbat. Posibil să nu fie mare lucru și acest loc 1 să însemne nimic. Sigur rezultatul ăsta nu poate fi trecut la ”meciuri directe”, cu tot statutul pe care Atalanta și l-a câștigat în ultimii ani. Însă e un rezultat important. Pentru felul în care a fost obținut. Pentru răspunsul dat rivalelor care trecuseră peste în orele anterioare. Și, mai ales, pentru că la sfârșitul unui an în care locul 2 a fost un laitmotiv, Inter e prima. E un bun punct de plecare pentru un 2026 care va începe brutal pentru nerazzurri. Avanti!
Primele goluri ale lui Nkunku în Serie A vor fi și ultimele? Recunosc că una dintre statisticile care mă iau prin surprindere la acest final de 2025 e aia cu Milan care are al doilea atac al campionatului. Și asta nu pentru că a bătut-o cu 3-0 pe Verona. Lucrurile stăteau la fel și înainte de etapa asta. E surprinzător nu doar din punct de vedere al imaginii pe care o are Allegri (și pe care a făcut totul ca să și-o întrețină), ci și pentru că ”verișorii” sunt aici fără să fi avut un atacant serios la dispoziție până acum. Mă rog, eu tot cred că Gimenez nu e atât de rău, dar asta e altă discuție. Și totuși, ai lui Max s-au descurcat să o bage în ațe. Prin Pulisic, mai ales, că tot el a deblocat și meciul cu buteii. Apoi au tot venit ajutoare, mai mult sau mai puțin așteptate. Acum a fost rândul lui Nkunku, folosit în față mai curând de nevoie. În cele din urmă, a reușit să facă și ce se aștepta de la el. Să o bage în ațe, adică. Chiar de două ori. Primele lui goluri în Serie A. S-a umflat și balonul, desigur. Doar că s-ar putea să se dezumfle repede: umblă vorba că francezul e dorit în Turcia și Milan nu ar opune prea mare rezistență.
S-a plâns Conte și la finalul lui 2025? S-a plâns Conte și la finalul lui 2025. Insert meme cu Donald here. Napoli a bătut din nou și a făcut-o fără să transpire prea mult, contra unui Cremonese care a pus ceva probleme în sezonul ăsta chiar și unor nume importante. Prestațiile și rezultatele din Supercupă au primit continuitatea pe care Andonio cu siguranță și-o dorea. Dar pentru bravul allenatore din Lecce tot nu e suficient. Cum leagă victorii și își aduce lumea aminte că echipa cu Scudetto pe piept e totuși favorita din Serie A, cum simte nevoia să treacă în defensivă și să lase de înțeles că ai lui sunt doar niște săraci, în timp ce el e un creator de miracole. Bine, poate ar trebui să nu mai punem presiune pe săracu’ om și să spunem că deținătoarea titlului, care a mai și investit serios în mercato, e cea mai îndreptățită să câștige din nou. Nu mai fiț nebuni, vorba aia! Altfel, poate nu ar fi o idee rea să apelăm și la ”metoda Chivu”.
Aș zice că ne-am lămurit deja cine se va bate pentru Top 4. Șanse mari să fie o bătălie strânsă, dar nu cu multe participante. După ce Bologna ”a reușit” să se împiedice și de Sassuolo, acasă, și a ajuns la patru meciuri fără victorie în Serie A (pesimistul din mine ar vrea să spună că se pregătește terenul pentru Inter…), cred că e destul de clar că avem cinci candidate pe patru locuri (pe Como, oricât îmi sunt de simpatici, nu i-am luat vreodată în calcul). Dungații din Torino și-au consolidat candidatura după un meci clasic pentru acest sezon. Meci clasic pentru Pisa vreau să spun. Toscanii au fost din nou mai buni decât rezultatul pe care l-au obținut, diferența fiind făcută în cele din urmă de calitatea superioară a adversarilor și de o doză importantă de ghinion (două bare la 0-0 e ghinion după orice standard). Pe lângă faptul că au început să lege victoriile (trei la rând), Spalletti și ai lui au și avantajul unui program abordabil la început de 2026: Lecce, Sassuolo, Cremonese și Cagliari. Până să forțăm, așa cum fac alții, discuția despre intrarea Răului în cursa Scudetto, revirimentul ăsta e o veste proastă în primul rând pentru Roma. Roma care încă rezistă pe 4, după ce l-a bătut pe De Rossi, primit un ovații pe Olimpico de fani și cu multe goluri pe teren. Trei în vreo juma’ de oră, mai exact. Două cu șuturi deviate și un altul cu destul noroc, da’ cine mai stă să numere? DDR a avut un start promițător pe Marassi, fără ca asta să însemne că problemele s-au rezolvat sau că menținerea în Serie A e o certitudine. Până una-alta, ”Grifonul” e primul peste linie, cu doar două puncte peste Verona.
Cred că e timpul să începem să vorbim puțin despre Pisacane. A fost una dintre deciziile surprinzătoare și ușor de ironizat, însă, cu fiecare etapă care trece, pare o mutare deșteaptă. Fabio Pisacane, băiat din Napoli care și-a petrecut cea mai bună perioadă a carierei de jucător la Cagliari, s-a lăsat de fotbal în 2022 și s-a apucat imediat să antreneze. După doar un an, a primit pe mână echipa Primavera a sarzilor, pe care, în aprilie, a dus-o spre victorie în Cupa Italiei. Așa că, în iunie, a fost promovat la echipa mare. Care, cu el pe bancă, nu se descurcă deloc rău. E pe 14, joacă un fotbal bun și asta având un important nucleu italian. Cu Torino, pe care a bătut-o pe reveneală, nouă dintre cei 11 titulari au fost italieni. Trei dintre cele patru rezerve intrate au fost, de asemenea, italieni. Ceva-mi spune că explozia asta a lui Palestra, devenit un fel de Cafu de Italia, are multe de-a face cu omul care până acum câteva luni a antrenat doar puști. Lupta pentru supraviețuire în Serie A rămâne fluidă și lucrurile se pot schimba în scurt timp, însă e clar că avem un alt antrenor pe care să stăm cu ochii în perioada următoare.
Avem și tradiționalele ”scurte și rapide”, desigur.
- Aproape că ne păcălise puțin Fiorentina în etapa trecută. Nu și pe Parma, care a obținut a treia victorie în ultimele cinci meciuri de Serie A și toate contra unor adversare directe.
- Como a bătut clar pe Via del Mare și a confirmat că are suficiente argumente să fie în lupta pentru Europa. Niciunul mai bun decât fantasticul Nico Paz.
- La Udine a fost un egal cu un gol norocos și unul discutabil. Lazio ratează din nou victoria, se plânge încă o dată de arbitraj… Practic, o etapă de Serie A normală. Altfel, rămâne senzația că dacă va primi totuși niște jucători decenți, Sarri ar putea obține câte ceva.
Parada etapei: Jean Butez vs Lecce
Se poate spune că e genul de paradă subestimată, peste care se trece ușor. Deși numai ușoară nu e. În plus, intervenția asta a francezului a păstrat avantajul lui Como și a pregătit terenul pentru desprinderea din repriza a doua.
Golul etapei: Semih Kilicsoy vs Torino
Unul dintre foarte puținii străini care își fac loc la Cagliari. Iată că există și un motiv. Un slalom cu adevărat special, că tot vin Jocurile Olimpice de iarnă peste noi și nu se va mai putea juca fotbal pe Meazza…
A fantastic solo effort from Semih Kılıçsoy 🤩#TorinoCagliari pic.twitter.com/1Qp4qW1MXk
— Lega Serie A (@SerieA_EN) December 28, 2025
Sursa foto deschidere: inter.it
Dacă vrei să susții blogul sau pur și simplu să dai o bere
Ori dacă te simți generos
O poți face aici ⤵
Become a Patron!