A fost o etapă de Serie A cu multe goluri frumoase și multe goluri marcate pe final, unele dintre ele chiar importante.
Rezultatele:
- Parma – Cagliari 1-1
- Como – Lecce 3-1
- Verona – Napoli 1-2
- Inter – Genoa 2-0
- Cremonese – Milan 0-2
- Sassuolo – Atalanta 2-1
- Torino – Lazio 2-0
- Roma – J******s 3-3
- Pisa – Bologna 0-1
- Udinese – Fiorentina 3-0
Poza cu clasamentul
Evident, acum urmează analiza (să-i zicem așa).
Nu știu dacă Roma o să plângă la final după punctele astea, dar meciul de duminică rămâne o șansă ratată. În primul rând, pentru că aproape ar fi scos din luptă o rivală directă la Top 4. Apoi, pentru că ar fi pus capăt, măcar parțial, discursului legat de meciurile mari. O problemă pe care a avut-o și Inter, până la partida cu aceleași zebre. Modul în care Gasperini și ai lui – dar mai ales Gasperini – au gestionat finalul având două goluri în față rămâne discutabil, în cel mai bun caz. Partea bună pentru ragazzi giallorossi e că egalul ăsta nu e o tragedie, încă au avantaj în cursa pentru UCL. Chiar dacă prima urmăritoare e acum alta (Como) și punctele în față au rămas doar trei. Poate că, până la urmă, ăsta e un lucru bun. Dacă nu vezi dungi alb-negre în spate, e posibil să fii mai relaxat, să nu mai simți aceeași presiune și te poți exprima mai bine. Altfel, baba torineză a arătat din nou că – cel puțin în mandatul lui Spalletti – și-a redescoperit mentalitatea aia de ”fino alla fine”, a avut încă o dată capacitatea de a reveni în meci, dar a rămas din nou cu buza umflată. Și a luat din nou multe goluri. Iar din seria care trebuia să-i confirme revirimentul și statutul de favorită la unul dintre primele patru locuri, a ieșit pierzând teren în clasament și certitudini pe teren. Până la urmă, grinta nu poate ascunde la infinit problemele structurale ale unei echipei și lipsa ei de calitate. Nici măcar în Serie A.
E greu de făcut un top al golurilor marcate în etapa asta. Faceți voi unul, la o adică. Pentru că eu nu-mi amintesc, cel puțin în istoria recentă, ca o etapă de Serie A să ofere o colecție de execuții de nivelul celei din runda asta. S-a început în forță, pe Tardini, cu Folorunsho. Apoi a fost voleul lui Dimarco, făcut posibil și de un assist special al lui Mkhitaryan. La Reggio Emilia, Thorstvedt a pus-o cu mâna în vinclul lui Carnesechi, iar pe Olimpico, s-au luat la întrecere: Wesley, Conceicao și Malen (golul olandezului fiind posibil datorită unei pase senzaționale a lui Kone). Iar la Pisa, Odgaard a decis meciul cu un șut violent, o execuție de o grație feroce (să mai facem și puțină poezie). Le (re)vedeți pe toate aici.
Nu a lipsit mult ca Milan chiar să joace derby-ul doar pentru orgoliu. Oricum sunt destule voci care spun asta. Eu, cunoscându-mi echipa și capacitatea ei de a-și da cu stângul în dreptul, am dubiile mele. Dacă ”verișorii” bat, mă uit la programul din etapele următoare și un eventual avans de 7 puncte nu mi se mai pare cel mai sigur din lume. Sigur, un egal ar lămuri lucrurile în mare măsură, iar o victorie a Interului ar așeza covorul roșu pentru ai mei. Discutăm acum despre asta pentru că ai lui Allegri au reușit până la urmă să o scoată la capăt la Cremona, într-un moment în care probabil statisticienii își luau excel-urile la puricat, iar fanii căutau pe google „a recuperat cineva 12 puncte în 11 etape în Serie A?”. Și așa, duminică avem Derby della Madonnina cu miză, mai ales pentru rossoneri, care își joacă ultima șansă de a oferi campionatului ceva suspans la vârf.
Golul marcat de Lukaku e la fel de important pentru Napoli pe cât e pentru belgian. Încă deținătoarea titlului în Serie A nu a fost departe să termine sezonul fără să o bată pe ultima clasată, virtual retrogradată. În tur, Verona a luat un punct lângă Vezuviu. Acum, a ținut de 1-1 până la ultima fază, când ăla care odată era ”Big Rom” a marcat primul lui gol stagional. Nu o mai băgase în ațe din ultima etapă a ediției trecute de campionat, când Andonio și ai lui au sărbătorit al patrulea Scudetto al clubului. E un gol care poate însemna descătușarea copilului preferat al lui Gonde, după niște luni grele din toate punctele de vedere, iar pe Napoli o ajută să pună niște distanță față de unele dintre rivalele din spate. De acum, toți ochii doar în față și la meciurile rămase, fără alte distracții. Exact cum îi place renegatului din Lecce, care se poate baza și pe omul lui de bază în sprintul pentru Top 4.
Rugani e trompeta etapei. Nu știu dacă sunteți atât de fanatici încât să vă fi uitat la Udinese – Fiorentina, dar dacă nu ați făcut-o, ați ratat o prestație care nu va fi uitată mult timp de acum înainte. Dar nu în sensul bun. Rugani a fost adus în viola de fostul lui șef Paratici, în perioada de mercato din ianuarie, și a debutat în sfârșit pentru toscani. Mai bine nu o făcea. Titular la Udine, a comis-o la toate cele trei goluri ale friulanilor, care probabil nu-și imaginau că vor beneficia de un asemenea ajutor. Cuore bianconero, no?
Executăm regulamentar și îndrăgita secțiune de scurte și rapide.
- Como nu s-a pierdut cu firea, chiar dacă a fost condusă acasă de Lecce și a jucat fără Nico Paz, și a câștigat pentru a urca pe locul 5 și a veni la trei puncte de Liga Campionilor.
- Cu gândul la turul semifinalei de Cupă de la Como (care putea foarte bine să nu se joace, la cum s-a jucat), dar mai ales la derby-ul de duminică, Inter a stat pe modul economic cu Genoa. Tot a câștigat fără emoții.
- În ultima vreme, pare că e mai greu cu Sassuolo decât cu Dortmund. Seria de victorii a Atalantei s-a terminat pe Mapei, deși neroverdi au jucat aproape tot meciul în 10. Locul 9 pentru ai lui Grosso e cât se poate de firesc.
- Ok, Lazio a reușit să piardă chiar și cu Torino, ca să pară că a venit Roberto D’Aversa și problemele granata încep să dispară.
- Pur și simplu, Pisa pare destinată să se întoarcă în Serie B. Alt eșec pe final, cu un gol despre care am vorbit mai sus.
Parada etapei: Elia Caprile vs Parma
Nu am vorbit separat despre meciul de pe Tardini, pentru că asta e una dintre foarte rarele ocazii – oriunde, nu doar în Serie A – când și parada, și golul etapei s-au întâmplat în aceeași partidă. Și, mai mult decât atât, aparțin aceleiași echipe. Deci, în ordine cronologică, avem mai întâi intervenția asta absurdă a lui Caprile…
Golul etapei: Michael Folorunsho vs Cagliari
Apoi execuția asta incredibilă a lui Folorunsho, care abia intrase pe teren. Probabil nu se dumirise încă ce trebuia să facă, așa că și-a zis „de ce nu?”. I-e ieșit, în sensul că a intrat. Ăsta candidează cu șanse mari la titlul de gol al sezonului, nu sunt dubii aici.
A truly unbelievable strike from Michael Folorunsho 🤩#ParmaCagliari pic.twitter.com/3kY3Hkxs1C
— Lega Serie A (@SerieA_EN) February 28, 2026
Sursa foto deschidere: bola.net
Dacă vrei să susții blogul sau pur și simplu să dai o bere
Ori dacă te simți generos
O poți face aici ⤵
Become a Patron!