Auguri di buon anno, ragazzi! În Serie A, 2026 a început cum s-a terminat 2025, cu Inter pe primul loc, așa că unii dintre noi suntem cât de cât mulțumiți.
Rezultatele:
- Cagliari – Milan 0-1
- Como – Udinese 1-0
- Sassuolo – Parma 1-1
- Genoa – Pisa 1-1
- J******s – Lecce 1-1
- Atalanta – Roma 1-0
- Lazio – Napoli 0-2
- Fiorentina – Cremonese 1-0
- Verona – Torino 0-3
- Inter – Bologna 3-1
Poza cu clasamentul:
Și acum să dăm drumul la treabă pe anu’ ăsta!
Fugă în trei. Experiența recentă m-a învățat, pe modul dureros chiar, să nu mă gândesc la posibilele puncte din restanțe. Așa că nu fac asta. Dar chiar și cu câte un meci mai puțin, echipele de pe podium s-au rupt de restul. Avem prima fugă a sezonului în Serie A și e una în trei. Inter a avut din nou răspuns pentru urmăritoare și și-a păstrat locul 1, confirmând totodată că joacă cel mai bun fotbal din Italia în momentul ăsta. Dacă avea și cinismul celor două care o urmează, probabil că nu exista o luptă pentru titlu. Și în mod sigur meciul cu Bologna nu se termina doar 3-1. Au fost multe perioade de joc încântător din partea nerazzurrilor și nu ar trebui să fie lipsit de importanță faptul că demonstrația asta de forță a venit contra unei ”bestia nera” a ultimilor ani. E un semn că, poate, echipa asta care a tot clacat în momente cruciale e pe cale să rezolve măcar parțial acest neajuns din cauza căruia nu a câștigat atât cât ar fi trebuit. Din punctul ăsta de vedere, ianuarie e o lună care ne va spune multe. Mai ales duelul din weekendul viitor cu Napoli, campioana care dă senzația că începe să-și atingă viteza de coroazieră. O fi și pentru că Andonio a avut din nou ocazia de a pregăti doar un meci pe săptămână, însă, pe Olimpico, împotriva lui Lazio, figli del Vesuvio s-au prezentat în versiunea lor premium. E adevărat, în fața unui adversar cu probleme și cam fără busolă, însă neputința biancocelestilor a fost provocată mai curând de prestația tare solidă a oaspeților. Degeaba, Toni tot nu vrea să rămână doar la ce face bine, continuă să deschidă gura și să spună lucruri trăsnite. În fine, Milan a luat toate punctele în Sardinia, după o altă prestație pe modul economic. Un clasic: gol la practic primul șut și gata. Un fel de dai și fugi.
”Me je faccio er cucchiaio” de pe Temu. Dorința unui atacant să marcheze e firească. Mai ales când e nou-venit la un club cu pretenții, așteptările de la el sunt mari și nu prea reușește să o bage în ațe. Dorința asta poate fi un catalizator pentru a face treabă bună. Dar se poate transforma și într-un dușman, când golul riscă să devină o obsesie. Pentru că te poate face să iei decizii proaste, care se întorc împotriva ta. Jonathan David e un exemplu bun în sensul ăsta. Canadianul a fost una dintre loviturile verii în mercato, dar până acum e mai mult un bidone. Are mai multe goluri în UCL (două, nu vă gândiți că e vreo cifră uimitoare) decât în Serie A, unde a înscris doar în prima etapă. Are pe conștiință câteva ratări mari și acum victoria ratată în meciul cu Lecce. În minutul 66, la 1-1, a luat mingea să bată penalty-ul pe care tot el îl scosese. Am putea discuta și despre decizia arbitrului, dar oricum sunt amărâte zebrele… Așa că să revenim la David, care nu a vrut doar să dea gol, a vrut să iasă și în față. Și a încercat să dea scăriță. A eșuat lamentabil. Iar seria victoriilor pentru Spalletti s-a terminat. Câteodată, e ok să faci lucrurile simplu. Mai ales când situația e complicată. Altfel, gobbi tot gobbi: chiar și după rezultatul ăsta, tot au urcat pe 4.
Nimeni nu e profet în țara lui. Nici măcar Gasperini în Bergamo. Creatorul Atalantei actuale s-a întors ca adversar în locul în care a făcut istorie și a plecat bătut pentru a șaptea oară în ediția asta de Serie A. Multe înfrângeri în 17 etape, după orice standard. Nimeni din primele nouă locuri nu a pierdut de atâtea ori. Și totuși, Roma încă este în zona Champions. Un lucru care poate fi explicat mai curând prin parcursul împiedicat al concurenței. Adevărul e că, în ultima vreme, minusurile și defectele giallorossilor ies tot mai mult la iveală. Și când greșește și Svilar, e clar că nu se poate termina cu bine. Prin victoria asta, Atalanta confirmă că a trecut peste șocul despărțirii de Gasp și își vede de noul drum. E încă devreme pentru a discuta despre o revenire reală în cursa pentru Europa, însă, cumva paradoxal, în momentul ăsta, ”La Dea” are mai multe motive decât au capitolinii să privească în față cu optimism.
Golul lui Kean e din categoria celor care pot schimba sezonul unei echipe. „Stai, bă! E abia etapa a 18-a, ejnebun?”, ați putea întreba unii dintre voi, fără să fiți deloc deplasați. Dar nici afirmația mea nu e chiar deplasată. Un meci câștigat așa, într-un moment ca ăsta, când incertitudinea e la tot pasul, schimbă starea de spirit. Oferă o bucurie și descătușează. Și pe lucruri d-astea poți construi. Fiorentina trebuia neapărat să câștige meciul ăsta, ca să nu lase din nou dezamăgirea și criza să prindă rădăcini, după eșecul cu Parma care a urmat primei victorii stagionale în Serie A. Faptul că a venit așa cum a venit, cu un gol marcat la practic ultima fază de Kean, lăsat inițial pe bancă, într-un sezon în care părea că totul merge împotriva ragazzilor în viola, e un semn că poate trendul se schimbă. Iar asta, acum, înseamnă chiar mai mult decât părăsirea ultimului loc.
Torino a făcut scorul etapei. Și a obținut a treia victorie în patru etape. Asta e perioada aia din sezon când Cairo se umflă puțin, prin intermediul jucăriei roz pe care o deține și care încearcă să ne convingă de faptul că situația e – oh, well! – mai roz decât e cazul. În orice caz, rămâne un 3-0 rotunjit pe final, care spune mai multe despre problemele Veronei, în mod evident o candidată la retrogradare, decât despre forța echipei granata.
Nu se poate pleca la drum în noul an fără deja celebrele scurte și rapide.
- Como rămâne o constantă a locurilor europene. Și pare să fi ajuns la un nivel în care o poate scoate la capăt chiar și în unele mecuri în care Fabregas îl mai lasă pe Nico Paz să respire.
- Sassuolo – Parma s-a terminat cu o remiză care nu strică nimănui. Mai să crezi că e clasicul meci de final de sezon în Serie A, în care toată lumea își vede interesul.
- Tot egal și pe Marassi, doar că în acest caz, rezultatul nu prea mulțumește pe nimeni. Genoa ajunge la patru meciuri fără victorie și rămâne prima deasupra liniei, în timp ce Pisa ajunge pe ultimul loc. Având totuși același număr de puncte ca celelalte echipe de pe pozițiile retrogradabile. Drama continuă, cum se zicea într-un promo de la TV.
Parada etapei: Wladimiro Falcone vs J******s
Fără intervenția asta a lui De Gea, probabil nu mai vorbeam despre victoria Fiorentinei. Dar trebuia cumva să onorăm și prestația lui Falcone la Torino, unde a confirmat că e unul dintre portarii buni din Serie A. Așa că redacția, adică eu, a votat pentru parada asta. Culmea, tot în fața lui David. Păcat că în rezumat nu e și reluarea, se înțelegea mai bine alegerea.
Golul etapei: Piotr Zielinski vs Bologna
Ca execuție propriu-zisă, aș fi mers pe șutul lui Mateo Pellegrino din meciul cu Sassuolo, însă l-am ales pe polonez pentru că s-a aflat la capătul unei faze care a curs splendid. Chivu-ball, practic. Bine, nici finalizarea nu e rea.
Piotr Zieliński. 🔮#InterBologna pic.twitter.com/riw6GA2k2g
— Lega Serie A (@SerieA) January 5, 2026
”Pușcașul” etapei
Păstram denumirea, deși ratarea asta a lui Lautaro Martinez, altfel impecabil în victoria cu Bologna, te duce cu gândul mai curând la Gagliardini…
Sursa foto deschidere: calciomercato.com
Dacă vrei să susții blogul sau pur și simplu să dai o bere
Ori dacă te simți generos
O poți face aici ⤵
Become a Patron!