S-a schimbat din nou liderul în Serie A, ragazzi, pentru că Inter nu a reușit să schimbe trendul din Derby della Madonnina.
Rezultatele:
- Cagliari – Genoa 3-3
- Udinese – Bologna 0-3
- Fiorentina – J******s 1-1
- Napoli – Atalanta 3-1
- Verona – Parma 1-2
- Cremonese – Roma 1-3
- Lazio – Lecce 2-0
- Inter – Milan 0-1
- Torino – Como 1-5
- Sassuolo – Pisa 2-2
Poza cu clasamentul:
Opiniile puțin triste, dar corecte.
Derby-ul lui Maignan. Probabil ”ultimu om” a zis-o cel mai bine: victoria Milanului a fost întâmplătoare după cum s-a jucat, dar semnificativă, pentru că a confirmat că Inter are o problemă în duelurile directe. Și nu doar contra rivalei din oraș. Și nu doar în acest sezon. Am văzut la Inter aceleași limite și aceleași defecte, care nu au fost reparate în mercato, în vară. Când era momentul ideal pentru asta, după un sezon încheiat traumatizant din punct de vedere sportiv, care a semnalat destul de clar finalul unui ciclu, dar excelent din punct de vedere financiar. S-a ales însă calea chitroasă economică și s-a mers pe ideea că, POATE, nucleul ăsta de jucători o să aibă chef de revanșă. S-au adus niște rezerve și s-a pus un antrenor practic debutant la nivelul ăsta. Și s-a zis că hai, poate merge așa! Oh, well… Iar acum chestia asta cu lipsa de experiență a lui Chivu se potrivește perfect cu narațiunea-clișeu „Allegri i-a dat o lecție”. Pompini ieftini, așadar. Sunt sigur că Max a prevăzut barele alea din prima repriză, penalty-ul ratat de Hakan și faptul că o să-i fie suficientă o fază la care Saelemaekers o să alunece, o să dea un șut obosit, care a murit până la poartă, iar Sommer o să respingă slab fix până în piciorul lui Pulisic. E diabolic, mă! Nu, nu a fost vreun capolavoro tactic despre care să se vorbească peste ani. Nici măcar un catenaccio old-school. Câteodată, chiar nu e nevoie să te ferești să reduci un meci la un lucru banal. Milan a câștigat pentru că are portar, iar Inter a pierdut pentru că are un portar în declin, așa cum s-a tot văzut de la începutul acestei ediții de Serie A. Maignan a scos tot și a adăugat un plus de greutate psihologică pentru adversari. Și așa se face că, vorba lui Luigi Garlando în Gazzetta dello Sport, „când Calhanoglu s-a apropiat de punctul cu var, s-a simțit ca și cum ar fi avut în față un gigant care proteja o mică poartă de hochei”. Turcul a mai și mușcat momeala pe care i-a dat-o francezul, mișcarea lui a trădat dubiile pe care le-a avut în momentul șutului și de acolo nu a mai fost cale de întors. Lui Allegri i-a ieșit, are acum victorii la toate echipele care sunt lângă el în Top 4, dar în asta cu Inter sigur meritul lui nu e cel mai mare. Pentru că Maignan a făcut totul.
Roma in fuga. Pentru prima oară din etapa a patra, diferența dintre locul 1 și locul 2 din Serie A este mai mare de un punct. Și tot pentru prima oară, Roma nu doar că e lider, dar e lider solitar. A ajuns acolo după o altă premieră stagională: primul meci în care a marcat de mai mult de două ori. Așa se face că s-a trecut mai ușor peste golul primit pe final, care nu schimbă clasamentul apărărilor, în care tot capitolinii sunt cel mai sus. La Cremona, s-au văzut semne destul de clare că se face trecerea către echipa lui Gasperini. Deși a fost din nou puțin nevoie de Svilar pentru ca lucrurile să nu se complice, când încă nu deveniseră mai simple. O altă dovadă că, deocamdată, în sezonul ăsta, portarii fac diferența mai mult decât atacanții. Și apropos de atacanți: a venit, în sfârșit, și primul gol în Italia pentru Evan Ferguson. V-am zis, devine echipa lui Gasp…
Bologna trebuie luată în serios. Poate nu chiar în cursa Scudetto, așa cum a decretat Walter Sabatini între două fumuri trase cu poftă, dar sigur în lupta pentru Top 4. În momentul ăsta, nicio echipă din Serie A nu are mai multe victorii consecutive. Doar Inter a marcat mai multe goluri decât ragazzi lu’ Italiano, doar noul lider Roma a primit mai puține. Antrenorul a devenit o certitudine, lotul are continuitate și e consolidat, la birouri se lucrează corect. E un combo care face din formația rossoblu una dintre forțele campionatului și o candidată serioasă și deloc surprinzătoare pentru un loc de Liga Campionilor. Mai ales într-un sezon în care nivelul de la vârf nu e deloc de speriat.
Conte s-a întors la origini. După circul de la finalul etapei precedente, Andonio a dat o fugă acasă – nu la Lecce, nebunilor, la Torino – și s-a întors de acolo cu chef de revenire la trei pe fund. A funcționat, mai ales că a avut în față o Atalanta care, e adevărat, a scăpat de Juric, dar acum trebuie să iasă din convalesecență și nu e ușor să facă. I-a mers bine lui Toni, pentru că Neres a făcut doppietta, Noa Lang a băgat-o și el în ațe și meciul era rezolvat până la pauză. Acum e iar totul bine și frumos. Să vedem cât durează. În special că e săptămâna cu teribilul examen Qarabag (trecut cu bine, pfiu!) și apoi, în următoarea etapă de Serie A, îl așteaptă Roma capolista. E și ghinion ăsta, să nu ai deloc parte de o perioadă mai lejeră.
Copiii de la Como cresc, aduc puncte și mai fac și ceva spectacol. Scorul etapei s-a întâmplat în Piemont, acolo unde puștii lui Fabregas au dat de pământ cu Torino. Și nu e nimic exagerat cu această afirmație. Au marcat Jayden Addai (20 de ani), despre care am vorbit devreme în sezon, Jacobo Ramon (20 de ani), un fundaș care e new entry pe lista jucătorilor interesanți, Nico Paz (21 de ani), care nu mai are nevoie de prezentări, ci doar de niște epitete nefolosite, și Martin Baturina (22 de ani), pe care vi l-am recomandat în preview-ul acestei ediții de campionat. Dar stați, că nu am terminat! În același meci, au oferit pase decisive Jesus Rodriguez (20 de ani) și Maximo Perrone (22 de ani). Iar în primul 11 au mai fost încă trei flăcăi de cel mult 25 de ani. Echipa asta are o singură înfrângere și e pe locul 6. Și dacă mă uit cum s-au planificat și cum s-au executat treburile pe acolo și ținând cont de forța financiară a proprietarilor clubului, aș zice că se naște o viitoare forță în Serie A.
Secțiunea scurte și rapide, ca să băgăm în seamă pe toată lumea.
- Genoa a condus de două ori în Sardinia, dar fără o eroare inexplicabilă a altfel excelentului Caprile, ar fi pierdut împotriva lui Cagliari. Așa, a ajuns la trei meciuri consecutive fără înfrângere, dar tot la retrogradare e.
- Fiorentina nu câștigă, zebrele torineze fac egal, Vlahovic e înjurat și făcut în toate felurile pe Franchi. Deci nimic nou aici.
- Verona a ajuns pe ultimul loc, după o altă doppietta a lui Mateo Pellegrino. A treia a carierei în Serie A pentru descoperirea lui Chivu la Parma, în condițiile în care are cu totul 7 goluri.
- În ciuda unui gol anulat aiurea lui Lecce, în linie cu arbitrajele ridicole din sezonul ăsta, victoria lui Lazio chiar nu poate fi pusă sub semnul întrebării. Scorul e blând pentru ce s-a jucat.
- Nu o să vă vină să credeți, dar Pisa a ratat din nou o victorie la practic ultima fază a meciului! Așa că Sassuolo a scăpat de a treia înfrângere la rând acasă.
Parada etapei: Mike Maignan vs Inter
Nu, nu penalty-ul, deși știu că ”verișorii” așteptau ca băiatul în galben de după pom. Intervenția asta în fața lui Lautaro, în prima repriză, la care i-a sărit și bara în ajutor, e vintage Maignan.
Golul etapei: Rolando Mandragora vs J******s
Dacă nu câștigi, măcar să nu pierzi. Și dacă tot marchezi, măcar să fie ceva special. A fost!
What a hit, Rolando Mandragora 😮💨#FiorentinaJuve pic.twitter.com/EUy7PNRAMC
— Lega Serie A (@SerieA_EN) November 23, 2025
Sursa foto deschidere: ilglobo.com
Dacă vrei să susții blogul sau pur și simplu să dai o bere
Ori dacă te simți generos
O poți face aici ⤵
Become a Patron!