O etapă plină de evenimente în Serie A: nu mai există echipă neînvinsă, s-a mai schimbat un antrenor și probabil mai urmează unul, pentru că avem o nouă ultimă clasată.
Rezultatele:
- Udinese – Atalanta 1-0
- Napoli – Como 0-0
- Cremonese – J******s 1-2
- Verona – Inter 1-2
- Torino – Pisa 2-2
- Fiorentina – Lecce 0-1
- Parma – Bologna 1-3
- Milan – Roma 1-0
- Sassuolo – Genoa 1-2
- Lazio – Cagliari 2-0
Poza cu clasamentul:
Și acum trecem la mult așteptatele opinii tătărești.
Campionatul care încă nu are o favorită certă. S-au jucat deja zece etape și e greu de spus cine este favorita în lupta pentru titlu în Serie A. Sigur că fiecare crede că e X sau Y, dar nimeni nu poate spune apăsat că aia pe care mizează a convins cu adevărat. Primele patru clasate, care cumva s-au rupt de restul echipelor, n-au loc de întors, că-s îngrămădite într-un punct. Napoli e în continuarte prima, dar Andonio descoperă pe zi ce trece că orice e în plus față de un meci pe săptămână te poate da peste cap. Chiar și temuta Qarabag, bătută cu doar un an în urmă de alt isteric, autohton. Pentru a doua etapă la rând, Gonde a fost scăpat de Milinkovic-Savic, care iar a apărat un penalty. Mă rog, apărat e mult spus, că a bătut Morata de parcă a vrut să-i îmbunătățească palmaresul sârbului. Cum Como nu e Lecce, s-a terminat cu singurul 0-0 al rundei, rezultat de care au profitat milanezele. Inter a urcat pe 2, după bulanul porcesc de la Verona, unde a dat o nebunie de gol, apoi a jucat de parcă era antrenată de Toni din Lecce și a câștigat în consecință: printr-un autogol în prelungiri. Ce să zic? Sunt momente în care un 2-1 d-ăsta te ajută mai mult decât un 4-0 în care faci spectacol. Mai ales dacă ai puterea să recunoști că victoria ți-a venit de nicăieri, nu ca alții… Roma avea șansa de deveni lider solitar, dar Gasperini și ai lui au picat al doilea test serios de până acum, în fața Milanului. Au controlat primele minute pe San Siro, au dat senzația că nu au cum să nu o bage în ațe, dar s-au topit la primul sprint serios al lui Leao și nu au mai putut răspunde nici măcar prin Dybala de la 11 metri. Maignan chiar a apărat penalty-ul, un semnal că într-un campionat în care atacanții întârzie să iasă în față, portarii pot face diferența în momente cruciale. Așadar, avem un Napoli care are dificultăți să gestioneze programul aglomerat, un Inter care a pierdut deja trei meciuri și a luat 12 goluri, un Milan care pare croit mai ales pentru dueluri tari și nu știe ce să facă atunci când joacă împotriva celor mici și o Roma care deocamdată nu confirmă în meciurile cu adversarii direcți și care nu poate ascunde la infinit problemele din atac cu numărul mic de goluri primite. În momentul ăsta, cota Scudetto e undeva la 83-84 de puncte, dar ceva îmi spune că e posibil să mai scadă și nu m-aș mira să terminăm 2025 fără să ne dumirim exact cine va lupta cu adevărat pentru titlu. Cu atât mai puțin să știm cine e favorita.
Spalletti trăiește visul lui Tudor. Mai știți când fostul antrenor al zebrelor a intrat în ”Gonde mode” și a zis că ar fi stat mai bine în clasament dacă juca și el împotriva lui Cremonese? Pare că ceva-ceva știa el. Doar că nu a mai apucat confirmarea. În schimb, la debutul pe banca lu’ Piemonte Calcio, Luciano Spalletti a bătut-o chiar pe Cremonese. În principiu, fără mari emoții, în ciuda golului dat de Vardy după ce a râs de Gatti. Sunt, iată!, două victorii la rând în Serie A pentru dungații torinezi, care, odată cu schimbarea asta de pe bancă, probabil că ar trebui puși lângă grupul ăla de patru de mai sus. Pentru că de ce să nu fie lucrurile și mai complicate?
S-a terminat cu neînvinsa Atalanta, dar știrea e mai curând Zaniolo. Oricum seria aia de meciuri fără înfrângere a bergamascilor nu prea mai era băgată în seamă, din cauza numărului exagerat de egaluri. Și nici prestațiile orfanilor de Gasperini nu susțineau ideea de echipă invincibilă. Surprinde poate că primul eșec a venit la Udine, fără să fie însă vreun șoc. Sentința a dat-o un ex, Zaniolo, care încă se caută, cum ar zice Cornel Dinu, și care pare că s-a găsit în cele din urmă. Al treilea gol în patru etape pentru talentul ajuns la 26 de ani, așadar în pericol să moară speranță. Cu astea trei reușite și-a depășit deja bilanțul din sezonul trecut, când a jucat nu doar pentru La Dea, ci și pentru Fiorentina. Iar în Serie A nu a mai înscris atât din ediția 2019/20, când dădea șase goluri pentru Roma. Accidentări, capricii, chestii, dar întrebarea trebuie pusă: oare hype-ul inițial a fost exagerat și nivelul lui e o echipă precum Udinese?
Prima victorie pentru Genoa. Nu mai avem echipă neînvinsă, s-a redus grupul echipelor care nu au câștigat. Genoa a scăpat de Patrick Vieira, apoi de ultimul loc, după ce a bătut în ultimul minut la Reggio Emilia, cu Sassuolo. Degeaba a dat Berardi golul 150 în neroverde, ”Grifonul” a lovit când nu se mai putea face nimic. Deocamdată, genovezii sunt tot la retrogradare, dar probabil că prezența pe bancă a lui Mimmo Criscito a adus un plus de determinare și de caracter, chestii care, în situații de genul ăsta, contează mai mult decât tactica.
Padre Pioli a ajuns ultimul. D-asta l-am și lăsat la urmă, desigur. Omul a început sezonul tare-n gură, punându-se printre cei mai buni antrenori din Serie A și fiind deranjat că Allegri nu a nominalizat-o pe Fiorentina printre candidatele la un loc de Liga Campionilor (nici Tătaru nu a făcut-o, Padre!). Acum, după zece etape, toate fără victorie, doar jocul toscanilor este mai ridicol decât declarațiile alea de acum două-trei ouni. Ultimul loc fără grație, după un 0-1 acasă cu Lecce, rezultat, e adevărat, condiționat și de un penalty dat corect pentru viola și întors aiuritor cu VAR, pentru a confirma cât de slabi sunt băieții cu fluier din Italia. Revenind la Pioli, ridicolul nu se oprește la declarații, rezultate și evoluții, ci continuă cu refuzul de a-și da demisia, așa că aproape sigur va fi demis. Nicio noutate, asta i s-a întâmplat mai toată cariera.
Hai și cu scurte și rapide, să bifăm toate căsuțele!
- Sigur că prestația solidă a Veronei cu Inter e încă proaspătă în memorie, dar adevărul e că dintre echipele care încă nu au câștigat în sezonul ăsta de Serie A, Pisa ar fi meritat cel mai mult măcar o victorie. A condus-o pe Atalanta la Bergamo, pe Milan pe San Siro și a avut 2-0 pe terenul lui Torino. Naivitatea și lipsa de experiență au împiedicat-o să ia toate punctele în meciurile astea. Și totuși, e peste linia retrogradării.
- Parma a marcat cel mai rapid gol al sezonului, dar s-a grăbit degeaba, pentru că Bologna a câștigat în cele din urmă fără mai probleme și e pe 5. Pe Tardini vor fi emoții mari tot sezonul, antrenorul e crud, iar lotul, de valoare îndoielnică.
- Nu ar fi prima oară când Sarri face din rahat bici. Fără transferuri și cu un președinte tra-la-la, cel mai cunoscut fumător din Serie A de la Zeman încoace începe să așeze lucrurile, după un start slab. Lazio nu pierde de șase etape, nu a luat gol în ultimele patru și s-a apropiat de locurile europene.
Parada etapei: Wladimiro Falcone vs Fiorentina
E și o bună imagine pentru momentul traversat de Fiorentina. În mod normal, Moise Kean din sezonul trecut, sau măcar cel de la naționala Italiei din acesta, ar fi dat gol de acolo. Însă și reflexul lui Falcone e excelent. Și, până la urmă, decisiv pentru deznodământul meciului de pe Franchi.
Golul etapei: Piotr Zielinski vs Verona
De parcă era vreun dubiu… Golul ăsta e atât de bun, încât nu mă pot decide care parte e mai bună: assistul lui Hakan sau execuția în sine. Oricum, un candidat serios pentru golul sezonului în Serie A.
A goal of pure quality 😮💨#VeronaInter pic.twitter.com/I0vxrc0ams
— Lega Serie A (@SerieA_EN) November 3, 2025
”Pușcașul” etapei
Rafa Leao, ca un Gagliardini oarecare, irosind șansa de a închide meciul cu Roma. Noroc cu Maignan…
Sursa foto deschidere: sport.sky.it
Dacă vrei să susții blogul sau pur și simplu să dai o bere
Ori dacă te simți generos
O poți face aici ⤵
Become a Patron!