S-a mai ratat o calificare la Cupa Mondială, dar Serie A nu se împiedică de amănunte d-astea și merge mai departe ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Rezultatele:
- Sassuolo – Cagliari 2-1
- Verona – Fiorentina 0-1
- Lazio – Parma 1-1
- Cremonese – Bologna 1-2
- Pisa – Torino 0-1
- Inter – Roma 5-2
- Udinese – Como 0-0
- Lecce – Atalanta 0-3
- J******s – Genoa 2-0
- Napoli – Milan 1-0
Poza cu clasamentul
Și discuțiile, pe care le avem nu doar de dragul discuțiilor. Sau poate da, cine mai înțelege ceva?
Pe primul loc de Paște. Bine, Inter ar fi fost oricum pe primul loc, indiferent cum s-ar fi terminat etapa asta. Dar, într-un fel, locul 1 se simte altfel – în sensul bun -, după victoria cu Roma. O victorie de care liderul avea mare nevoie. Însă faptul că a venit de o asemenea manieră o face și mai importantă. Și cumva era greu de prevăzut, ținând cont de context. Mulți internaționali, mai ales cei italieni, cu moralul la pământ. Toate dubiile aduse de rezultatele recente. Forma slabă a multor jucători importanți. Până la urmă, toate astea nu prea s-au văzut. A ajutat și revenirea lui Lautaro, care cu o doppietta a reamintit cine e jupânul marcatorilor din Serie A. A contat și reapariția adevăratului Marcus Thuram. Chiar și Barella a arătat tare bine. Totuși, a existat un moment de cumpănă, după ce ai lui Gasp au egalat meritat. În secundele care au urmat golului de 1-1 al lui Mancini, i-am văzut pe nerazzurri cu capetele plecate, parcă resemnați. Au plecat imediat spre mijlocul terenului, apăsați de rezultat și de prestația care nu fusese chiar grozavă până atunci. Păreau că nici nu s-au enervat după golul primit, de parcă îl așteptau ca pe ceva firesc și inevitabil. M-am temut sincer că povestea egalurilor cu Atalanta și Fiorentina se va repeta. Doar că mai rău. Și e posibil ca lucrurile să fi mers în direcția aia, dacă nu venea nebunia lui Hakan. Genul de gol pe care îl ții minte nu doar pentru frumusețea execuției, ci și pentru însemnătatea lui. „Golul primit la sfârșitul primei reprize ne-a tăiat puțin picioarele”, a recunoscut și Lorenzo Pellegrini. Și astfel, totul a devenit mai ușor pentru un Inter ieșit din dificultate all’improvviso, care apoi nu s-a mai uitat în spate. La final, 5-2-ul ăsta chiar a părut blând…
Rocada corto muso. Ceea ce părea inevitabil de câteva etape s-a întâmplat până la urmă. Napoli a depășit-o pe Milan și acum e principala urmăritoare a Interului. Și un pericol mai mare, după cum spuneam deja de data trecută. Rocada s-a produs chiar în meciul direct, un duel greu de privit în cea mai mare parte a timpului. Nicio surpriză, când față în față s-au aflat apostolul lui corto muso și Andonio, care pare să fi îmbrățișat strâns această ”filosofie”: a cincea victorie consecutivă la un gol diferență pentru Toni și ai lui. Și a 27-a la limită pe care actuala campioană o obține în Serie A de când bravul salentin antrenează lângă Vezuviu. Ca să fie imaginea mai clară, de când Gonde e la Napoli, a câștigat cu totul 44 de meciuri în campionat. Pare destul de clar că nu am asistat la o rocadă doar în clasament…
Lupta pentru Liga Campionilor ar putea deveni cu adevărat interesantă după etapa viitoare. Au rămas doar șase puncte între locurile 3 și 5, care se vor întâlni în meci direct peste câteva săptămâni. Locurile 4 și 5 sunt acum despărțite de un punct. Atalanta e tot pe 7, dar a venit la cinci puncte de Como, care are meci cu Inter în etapa viitoare, și la patru de zebrele torineze, pentru care va fi gazdă de asemenea în runda următoare. Roma pare să fi pierdut contactul cu Top 4, însă ținând cont de faptul că va juca acasă cu Pisa și de meciurile de care am amintit mai sus, poate reveni. Deci dacă în etapa a 32-a Como pierde, iar Roma și Atalanta bat, cele patru echipe aflate pe locurile 4-7 vor fi îngrămădite în doar două puncte. Astea rămân totuși doar niște scenarii. Deocamdată, am văzut cum Como nu i-a dat de cap lui Udinese, cum ai lui Spalletti au început de parcă voiau să facă scorul campionatului, dar apoi aua rătat ca și cum s-au întors în epoca Tudor, cum Roma e în cădere liberă și cum Atalanta vine lansată și tot mai sigură pe propriile mijloace. Sunt multe variabile și destulă inconstanță în grupul ăsta, ceea ce mă face să cred că, măcar deocamdată, Milan nu ar trebui să-și facă prea multe griji pentru locul de Liga Campionilor.
Bologna și Lazio sunt inconstante, imprevizibile și neinteresate de Serie A. Iar asta le face periculoase pentru echipele cu obiective. E de așteptat ca Bologna să-și îndrepte toate energiile spre Europa League, unde urmează totuși să joace cu Aston Villa, deci nu ar fi o surpriză să iasă și să rămână doar cu meciurile de campionat, unde e capabilă de orice. O dovedește faptul că a câștigat ultimele trei deplasări și a pierdut cele mai recente două meciuri de acasă. În cele șapte etape care au mai rămas, ai lui Italiano au cinci adversare dintre primele șapte clasate. Inclusiv pe Inter, în ultima rundă, și recunosc că sper ca soarta titlului să nu depindă de meciul ăla. Hashatag sechele multe. Și mai au Lecce și Cagliari, care trag tare să nu pice. Lazio e cu ochii pe Coppa Italia, unde pleacă de la 2-2 în returul cu Atalanta, la Bergamo. Ai lui Sarri i-au pus deja piedică Milanului și le așteaptă în finalul de sezon pe Napoli, Inter și, mai ales, Roma, cărora e capabilă să le dea la gioale. Plus Fiorentina, Cremonese și Pisa, implicate în lupta pentru supraviețuire. Habar n-am ce motivație vor avea sau nu vor avea, dar astea două, chiar și fără obiectiv, vor fi niște echipe importante de acum până la sfârșitul lui mai.
Pentru Pisa și Verona, etapa asta a fost ca o imagine a întregului sezon. Ambele au avut meciuri care pot fi considerate, mai mult sau mai puțin, dueluri directe la retrogradare. Și ambele au pierdut pe final, cu Torino, respectiv Fiorentina, despre care cred că e ok să spunem că vor fi safe. Și ăia nerazzurri din Toscana, și ragazzi gialloblu s-au bătut, au încercat, au avut momente bune, probabil ar fi meritat mai mult, dar, până la urmă, nu au avut parte de happy end. Mai e nevoie doar de matematică pentru a-și lua la revedere de la Serie A.
Parada etapei: Yann Sommer vs Roma
E greu de spus dacă elvețianul a acționat pur și simplu instinctiv sau chiar a fost atât de rapid în gândire încât a realizat într-o fracțiune de secundă că nu poate respinge cu stânga și a întins cât a putut dreapta, suficient pentru a împinge mingea cu vârful degetelor. E de discutat și dacă Lautaro ar fi reușit oricum să evite golul giallorossilor. Însă intervenția asta a lui Sommer rămâne dificilă și spectaculoasă, oricât am da-o cu chiacchiere da bar.
Golul etapei: Hakan Calhanoglu vs Roma
Am vorbit mai sus despre și avem imaginile. N-aș mai insista mai mult decât e nevoie pe subiect.
Çalhanoğlu doing Çalhanoğlu things 😮💨#InterRoma pic.twitter.com/3XiJYBCIGz
— Lega Serie A (@SerieA_EN) April 6, 2026
Evident, tura asta, finalul îi aparține lui Mircea Lucescu, un personaj cu o oarecare importanță în perioada de glorie a Serie A. Dincolo de faptul că ni l-a trimis pe Răducioiu la Milan sau că ni l-a pregătit pe Hagi pentru nopțile americane din 1994, Brescia Romena a lui a rămas o echipă-cult a fantasticilor ani ’90. Sunt convins că orice fan il calcio are o amintire sau o poveste despre el. Chiar și eu, care nu am fost vreodată fanul lui. Dimpotrivă.
Sursa foto deschidere: football-italia.net
Dacă vrei să susții blogul sau pur și simplu să dai o bere
Ori dacă te simți generos
O poți face aici ⤵
Become a Patron!