În mod normal, lupta pentru titlu în Serie A s-a cam terminat, dar cu Inter nu poți să știi niciodată. Mai ales după dubla cu Bodo, care riscă să redeschidă niște răni mai vechi.
Rezultatele:
- Milan – Como 1-1 (restanța)
- Sassuolo – Verona 3-0
- J******s – Como 0-2
- Lecce – Inter 0-2
- Cagliari – Lazio 0-0
- Genoa – Torino 3-0
- Atalanta – Napoli 2-1
- Milan – Parma 0-1
- Roma – Cremonese 3-0
- Fiorentina – Pisa 1-0
- Bologna – Udinese 1-0
Poza cu clasamentul
Și, desigur, săptămânalele păreri tătărești.
Inter s-a pus la adăpost înaintea perioadei teribile din martie-aprilie. Un avantaj de 10 puncte cu 12 etape rămase de jucat ar trebui să închidă discuția despre Scudetto. Și e și cel mai bun mod de a ataca cea mai dificilă perioadă rămasă din campionat din punct de vedere al programului. De la începutul lui martie și până pe la jumătatea lui aprilie, Chivu și ai lui au de jucat în Serie A cu Milan, Atalanta, Fiorentina, Roma și Como. Diferența din clasament le permite nerazzurrilor să abordeze seria aia de meciuri cu ceva liniște, mai ales după dezamăgirea din Liga Campionilor. O competiție în care era de greu de prevăzut un parcurs asemănător celui din ultimii ani, dar chiar și așa, o eliminare cu dublă înfrângere (și cinque pere) în fața lui Bodo/Glimt lasă ceva cicatrici. Fără ca cele din sezonul trecut să se fi vindecat complet. Evident, cea mai importantă partidă va fi Derby della Madonnina, pentru că un eșec acolo ar da speranță principalei urmăritoare. Și probabil ar face să reapară dubiile în privința duelurilor directe, care oricum nu au dispărut complet după victoria neconvingătoare din Derby d’Italia. Pe de altă parte, un succes în fața ”verișorilor” va ridica mare parte din presiunea pe care Inter o are acum. Pentru că după ieșirea asta din UCL, câștigarea titlului devine obligatorie, ținând cont de context.
Carlos Cuesta începe să arate de ce Parma a pariat pe el. Sunt 12 ani de când ”Ducalii” nu au mai legat trei victorii în Serie A. Pe atunci, Cuesta încă era un adolescent care visa să devină antrenor. Acum, tocmai a câștigat cu Milan, pe San Siro, și pare tot mai sigur că îi va oferi echipei sale un final de sezon liniștit. Un astfel de scenariu părea greu de prevăzut vara trecută, când spaniolul devenea, la 30 de ani neîmpliniți, cel mai tânăr tehnician din campionatul italian, din 1939 încoace. „A fost, poate, cea mai dificilă decizie din viața mea”, spunea, nu demult, într-un interviu pentru The Guardian. Vorbea despre decizia de a pleca de la Arsenal la o echipă care avea ca obiectiv să nu ajungă în Serie B. A arătat însă că nu are probleme să iasă din zona de confort. La fel cum știe să fie flexibil în abordarea meciurilor. Curajul e una dintre calitățile de care conducerea unui club are nevoie, mai ales unde nu există forță financiară. În mod sigur pe Tardini e mult curaj. Întâi Chivu, iar acum Cuesta.
În momentul ăsta, lupta pentru Top 4 e principalul punct de atracție în Serie A. Victoria obținută de Como la Torino (prima în 75 de ani) și cea a Atalantei cu Napoli au mutat atenția de la duelul pentru titlu (care nu prea mai e duel) la cursa pentru Liga Campionilor. Chiar și după ce a pierdut cu Parma, Milan e într-un fel de no man’s land: prea departe de primul loc, dar la o distanță liniștitoare de poziția a cincea. Practic, vă puteți imagina zâmbetul larg al lui Allegri, mulțumit de situația actuală. În schimb, de la locul 3 la locul 7 e puțin aglomerat: cinci echipe în cinci puncte. Deși între UCL și UEL e deocamdată o distanță de patru puncte. Asta pentru că zebrele torineze au intrat în vrie și oricât se victimizează pentru meciul cu Inter, erau deja semne că s-ar putea întâmpla. Căderea băieților care s-au expus miștourilor de pe internet cu tricourile alea în dungi alb-negre verticale ar trebui să fie un avertisment că lucrurile pot deveni complicate fără să-ți dai seama (cc și Inter). Nu e chiar așa mult timp de când o parte a presei, nu mai zic și de unii fani, încercau să ni-i bage pe ai lui Spalletti în cursa Scudetto. Cumva, la fel stă treaba și cu încă deținătoarea titlului, care a rămas mult în urmă în tentativa de a dubla succesul de anul trecut, iar acum tremură pentru prezența în Champions. Roma, în schimb, își vede de parcursul ei și, după 3-0 cu Cremonese, și-a consolidat poziția între primele patru. În ceea ce le privește pe Como și Atalanta, au entuziasmul celor care vin tare din urmă și în lupta asta au doar de câștigat, nimic de pierdut. Sigur o să mai vedem răsturnări de situație, că e destul timp.
Cairo se joacă cu nervii fanilor. Și cu menținerea lui Torino în Serie A. Granata a ajuns la doar trei puncte de retrogradare și Il Presidente a decis că e momentul să schimbe antrenorul. De înțeles, e nevoie de un șoc la echipă etc. Așa că Marco Baroni a fost trimis la plimbare. Numai că în locul lui a fost pus Roberto D’Aversa, care rămâne în circuit doar pe baza primului mandat de la Parma. Ultimele patru experiențe pe bancă înseamnă 17 victorii în 110 meciuri, două demiteri și tot atâtea retrogradări. Ce să zic? Interesant mod de a încerca să eviți căderea în B. Între timp, fanii:
A Torino clamorosa forma di protesta contro il club granata
⚽️ #SerieA pic.twitter.com/YTSm5zjXtM— Antonello Perillo (@anperillo) February 24, 2026
Pisa și Verona sunt primele retrogradate. Cele mai puține victorii, cele mai slabe apărări, antrenori noi veniți de nicăieri într-o situație imposibilă. Nu există nimic de care fanii celor două echipe să se agațe pentru a găsi un motiv, oricât de mic, de optimism. Cred că toscanii aveau o oarecare șansă dacă îl păstrau pe Gilardino. Măcar arătau ceva pe teren în mandatul său. Acum nu mai au nici jocul. Pentru ambele, menținerea în Serie A e la 9 puncte. Nu văd cum le-ar putea recupera în cele 12 etape rămase de jucat. Fiorentina începe să se așeze, Lecce, chiar dacă e iar sub linie, dă ceva semne de viață, Cremonese, dacă îl păstrează pe Nicola, probabil va ieși din spirala asta negativă la un moment dat. Matematica zice că nu e gata, dar pentru asta chiar nu e nevoie să scoatem abacul.
Și a rămas loc și pentru scurte și rapide.
- Napoli a pierdut la Bergamo (și) pentru că i s-a anulat ridicol golul prin care ar fi făcut 2-0. Un fault văzut pe care numai slabul ăla de Chiffi l-a văzut. Nimic de discutat aici. Doar că Andonio Gonde a fost din nou coerent. Mai știți când zicea că el nu-și trimite șefii să se plângă de arbitraj? Puteți uita!
- Sassuolo a ajuns pe locul 9, iar legenda Berardi a dat doppietta și i-a depășit pe Giani Rivera și pe Sheva în clasamentul marcatorilor all-time din Serie A. Ceva ce probabil nu vă imaginați să citiți.
- În Sardinia s-a întâmplat singurul 0-0 al etapei și nu-s deloc surpins că Lazio a fost implicată.
- Fiorentina a ieșit de la retrogradare cu victoria cam gâfâită din derby-ul toscan cu Pisa. E tot ce contează acum, nimănui nu-i arde de floricele când se apropie finalul de sezon și rămânerea în Serie A încă nu e certă.
- După o așteptare mai lungă decât a doua domnie a lui Napoleon, Bologna a bătut din nou acasă. Dintr-un 11 metri la limită. Din toate punctele de vedere.
Parada etapei: Vanja Milinkovic-Savic vs Atalanta
Când a avut intervenția asta, sârbul a crezut probabil că a salvat rezultatul pentru ai lui. A făcut-o, dar doar pentru moment. Parada rămâne însă.
Golul etapei: Maxence Caqueret vs J******s
Dacă tot suntem la Contropiede, nu strică din când în când să avem aici și un gol marcat pe contraatac. Mai ales când e atât de frumos.
Sursa foto deschidere: football-italia.net
Dacă vrei să susții blogul sau pur și simplu să dai o bere
Ori dacă te simți generos
O poți face aici ⤵
Become a Patron!