S-au jucat și restanțele, toată lumea din Serie A are același număr de meciuri, așa că avem cumva o imagine mai clară despre cum stau lucrurile. Și runda viitoare s-ar putea să știm și mai multe. Dar, până atunci, avem destule de vorbit și acum.
Rezultatele:
- Napoli – Parma 0-0
- Inter – Lecce 1-0
- Verona – Bologna 2-3
- Como – Milan 1-3
- Pisa – Atalanta 1-1
- Udinese – Inter 0-1
- Napoli – Sassuolo 1-0
- Cagliari – J******s 1-0
- Parma – Genoa 0-0
- Bologna – Fiorentina 1-2
- Torino – Roma 0-2
- Milan – Lecce 1-0
- Cremonese – Verona 0-0
- Lazio – Como 0-3
Poza cu clasamentul:
Și, acum, părerile etapei, ale mele și personale.
A cam venit momentul ca Inter să-și arate susținerea pentru Chivu și prin fapte. Că din vorbe e ușor. Și când zic prin fapte, da, ragazzi, mă refer la mercato. Trec peste faptul că un club ambițios, așa cum se vrea actualul lider din Sere A, ar fi adus deja un lateral dreapta, ținând cont de situația lui Dumfries, combinată cu absența de lungă durată și cu vârsta lui Darmian. Luis Henrique nu e vreun fuoriclasse, da’, cum zicea Dan Petrescu pe vremuri despre underul Cristi Manea, „pentru noi, e Messi”. Însă chiar și ”Messi” interist mai are nevoie de odihnă, că de vreo două luni le joacă pe toate. Doar în restanța cu Lecce nu a fost titular în ultima vreme, dar na, era Lecce și merge să improvizezi cu Diouf, care, iată, nu joacă mijlocaș nici când ar mai fi nevoie să-și mai tragă sufletul și cineva de la mijloc, iar Hakan stă puțin că îl doare ceva. Asta ca să înțelegem cât de deștept s-a transferat în vară. Totuși, să don’t look back in anger și să privim spre prezentul pozitiv și spre viitorul posibil luminos (pe plan intern, că după meciul cu Arsenal, ne-am lămurit cu UCL). După ce a câștigat și restanța mai sus amintită cu Lecce, Inter a terminat turul de campionat cu 45 de puncte. O proiecție de 90, deci, care ar putea fi suficientă pentru Scudetto. Cu alte cuvinte, cvasidebutantul Chivu e peste așteptările celor mai mulți, inclusiv ale subsemnatului (mai ales ale subsemnatului). Joacă un fotbal frumos, a reușit să rezolve o parte dintre problemele inițiale, a valorizat ce are la dispoziție și i-a pus pe nerazzurri într-o poziție bună pentru partea a doua a sezonului. Ba chiar a bătut-o și pe Udinese, arătând că a învățat ceva din eșecul suferit în tur. Aș îndrăzni să spun că, la un moment dat, o să bată și într-un meci tare. Acum, chiar dacă nu existau nevoile amintite mai sus, conducerea clubului ar fi trebuit să se miște în mercato. Măcar pentru a arăta că a învățat ceva din precedentele două sezoane. În care s-a câștigat doar un titlu (altfel, unul absolut minunat!), dar în care era loc de mai mult, cu mici intervenții în perioada de transferuri din ianuarie. Luna aia care, de obicei, e crucială în stabilirea direcției în care o ia sezonul. Pe de altă parte, Inter are acum un președinte-acționar, care nu cu mult timp în urmă a spus că „rezultatele pot veni sau nu”, important e modelul adoptat recent de club. Și tot el a dat tonul la tâmpenia aia că „această echipă cu greu poate fi îmbunătățită”. Mă gândesc că fără mercato și afirmații de genul ăsta, sunt câțiva jucători care nu se simt amenințați în vreun fel. Și zău că în multe momente se vede asta. De obicei, în alea în care contează mai mult. Așa că, in bocca al lupo, Cristi!
Milan are meritul de a ține clasamentul strâns, pentru că Napoli cam gâfâie. Într-un fel sau altul, Allegri reușește deocamdată să-i țină sus pe ”verișori”. Mai cu „o victorie paranormală”, așa cum a numit Ultimul Om acel 3-1 din restanța de la Como, mai cu un 1-0 strâns, dar meritat, cu Lecce… Și, așa, s-au adunat 20 de etape fără înfrângere pentru rossoneri, singurii care mai reușesc cumva să țină în frâu tentativele interiste de evadare. Sigur că Max se trage puțin pe culo ăla grande care l-a adus până aici și nu vorbește despre Scudetto, dar e greu de crezut că, undeva în mintea lui, nu i-a încolțit o idee. Mai ales că revin și meciurile europene, care alor lui le sunt străine anul ăsta. Cum nici Cupa nu-l mai încurcă, totul pe Serie A. Andonio sigur și-ar dori să se afle într-o astfel de situație, mai ales dacă ne luăm după faptul că, oricunde s-ar afla și cu oricine ar juca, nu ratează șansa de a se plânge de programul aglomerat. Ciudat, anul trecut, când se bătea pentru titlu cu Inter, nu părea să creadă că are vreun avantaj… Măcar tura asta a câștigat, cu un Sassuolo intrat în perioada în care e cuminte, dar dacă seria egalurilor s-a oprit, senzația de gâfâială a rămas. Napoli a scăpat nebătută la Milano, pentru ca apoi să fie incapabilă să bată linia a doua a Parmei în restanța de acasă, așa că a cam pierdut contactul cu locul 1. Și nu prea mai are loc de întors, cel puțin în perioada următoare.
Mai mult decât debutul în sine al lui Malen, vestea bună pentru Roma e chimia pe care olandezul deja o are cu Dybala. Pretențiosul Gasperini era mulțumit de noul său atacant încă dinainte să-l vadă efectiv la treabă. Adică într-un meci. Știa el ceva. Malen a venit, a schimbat câteva pase cu noii săi colegi și a intrat titular la Torino. Imediat a arătat de parcă juca în giallorosso (mă rog, în alb de data asta, dar înțelegeți voi) de câțiva ani. Iar modul în care s-a completat cu Dybala este remarcabil. Cei doi au marcat golurile victoriei care îi readuce pe capitolini în Top 4 și au oferit multe momente spectaculoase. Până și argentinianul, ce părea intrat într-un fel de rutină păguboasă, a dat senzația că și-a regăsit entuziasmul (vezi, bă, Marotta, ce face un transfer deștept?). Rămâne de văzut dacă va fi suficient pentru a vedea în sfârșit fotbalul lui Gasp și pe Olimpico, însă Piemontul a arătat ca un (re)start încurajator.
Victoria lui Cagliari nu a fost așa ”scandaloasă”. Înțeleg că s-a bocit puțin că în Sardinia s-a terminat meciul cu bine. Că posesie, că șuturi, că dominare, că Pisacane a făcut catenaccio… Toate adevărate. Doar că posesia a fost sterilă, șuturile nu l-au pus serios la treabă pe Caprile, iar dominarea aia nu i-a făcut pe ragazzi de pe insulă să se clatine serios în vreun moment. Chiar și bara zebrelor a venit după un șut deviat. În situații d-astea, se mai întâmplă să o pățești. Adevărul e că, la nivelul jocului, meciul ăsta a fost un pas înapoi pentru Spalletti și ai lui. Și un reminder că discuțiile despre implicarea în lupta pentru titlu nu au acoperire. Mirajele ar trebui lăsate deoparte, obiectivul e adevărat e Top 4.
Rezultatul Fiorentinei e și mai ”greu”, în contextul actual. Toscanii nu au deloc liniște. Practic, în ultimii ani, au avut sezonul și tragedia. Ultima, săptămâna trecută, când le-a murit patronul. Era absent de ceva vreme, dar vestea tot a venit cumva neașteptat. Dacă punem în context, gândind că probabil la club se mai știau unele lucruri, parcursul pe care îl are viola în sezonul ăsta de Serie A e într-un fel explicabil. Tocmai de aceea, victoria din Derby dell’Appennino, chiar la Bologna, primul succes stagional în deplasare, e una cu greutate. E cel mai bun mod de a onora amintirea lui Rocco Commisso. Și, desigur, e un rezultat care o scoate pe Fiorentina din zona retrogradării. O mică renaștere în finalul unui weekend trist.
Facem, desigur, și secțiunea de scurte și rapide.
- Pisa a marcat abia al doilea gol acasă, i-a pus piedică Atalantei, care începuse să ia viteză, dar, probabil, a scos din nou mai puțin decât ar fi meritat și încep să cred că, la sfârșit, asta o va costa. Însă dacă va pleca din Serie A, nu o va face fără luptă, mi se pare destul de clar.
- Acest 0-0 dintre Parma și Genoa mi se pare clasicul meci la finalul căruia jucătorii celor două echipe își fac cu ochiul zâmbind ștrengărește și spunându-și: „Hai că-i bine!”.
- Încă un meci fără victorie pentru Cremonese. La Verona asta nu mai e o știre. Dar cu revirimentul Parmei, al celor de la Genoa și al Fiorentinei, fără a uita că și Cagliari are niște argumente solide, ai lui Nicola nu pot sta chiar liniștiți.
- O să vă las un video cu un răspuns-discurs al lui Fabregas. Doar ca să vă arăt că vorbește la fel de bine și de frumos precum joacă echipa lui. Pentru că pe Olimpico a fost doar despre Como. Probabil că Sarri deja a epuizat bugetul stagional pentru țigări. Nu știu ce ar mai putea fi spus despre Lazio.
Un estratto molto interessante della #conferenzastampa di @cesc4official pic.twitter.com/ccojhVqOEq
— La Gabbia di Orrico (@gabbiadiorrico) January 18, 2026
Parada etapei: Wladimiro Falcone vs Milan
Băiatul ăsta face tot ce-i stă în putere să o țină pe Lecce în Serie A. S-ar putea să nu fie suficient și nu e o afirmație făcută sub efectul faptului că salentinii au ajuns sub linie. Și cu Milan, ai lui Di Francesco au rămas până târziu în meci doar datorită portarului. Cu intervenția asta a evitat un eșec și mai clar, care ar fi fost totuși mai apropiat de ceea ce s-a jucat, mai ales în repriza a doua.
Golul etapei: Nico Paz vs Lazio
Să dai golul ăsta după ce antrenorul tău a avut discursul ăla de mai sus… Frumoasă potriveală! Altfel, che cazzo di giocatore è diventato Nico Paz?
Sursa foto deschidere: sport.quotidiano.net
Dacă vrei să susții blogul sau pur și simplu să dai o bere
Ori dacă te simți generos
O poți face aici ⤵
Become a Patron!