Gluma care s-ar face la bere cu băieții ar fi că Inter se simte atât de puternică în Serie A, încât le dă tuturor 2-0 în față ca să facă lucrurile mai interesante. Statistica serioasă e că pentru prima oară în istoria clubului, ragazzi nerazzurri au câștigat de două ori la rând în campionat după ce au fost conduși cu două goluri. Și mai e o statistică interesantă. Față de anul trecut, Inter are 6 puncte în plus după primele patru etape. Adică punctele luate în urma revenirilor cu Napoli și Udinese. Până acum câteva luni, Chivu și ai lui dădeau senzația că sunt incapabili să reacționeze, odată ce rămâneau în urmă. În momentul ăsta, aceiași băieți arată o încredere de-a dreptul înspăimântătoare pentru rivali. Punem și duelul cu Real Madrid, din UCL, și sunt trei meciuri la rând în care adversarii au avut 2-0. Cu toate astea, campioana Italiei a rămas în joc în fiecare dintre ele. Ba mai mult, de două ori a și câștigat (pe Bernabeu e un pic mai greuț, mai ales când faci erori uriașe și ratezi enorm). Declicul din acest punct de vedere a fost o banală partidă cu Pisa, în ianuarie. Toscanii s-au dus la 2-0 și era potențial de ditamai bomba pe Meazza. Însă a intrat Dimarco, a avut o prestație care l-a lansat spre titlul de MVP al sezonului și, într-un fel, a dat semnalul descătușării. Apoi, în punctul decisiv al sezonului, au fost victoriile împotriva lui Como, din Serie A și din Cupă, decisive în sprintul spre event. Ambele victorii au venit de la 0-2, dovada că problema lipsei de reacție fusese rezolvată. Și pentru a păstra obișnuința, în ultima etapă din campionatul trecut, la Bologna, s-a revenit frumos de la 3-1 pentru rossoblu și s-a terminat 3-3.
Probabil nu există o singură explicație pentru transformarea asta. Una ar putea fi că după 0-5 în finala Ligii Campionilor, Inter nu se mai sperie de nimic. A atins fundul abisului în seara aia la Munchen și de acolo nu mai putea decât să urce. Apoi e vorba despre calitatea pe care Chivu o are la dispoziție. În Serie A, diferența față de celelalte echipe e evidentă. Mai ales în ofensivă. Însă resurse sunt peste tot. Inter are deja cel mai bun atac din Italia (13 goluri înscrise) și, în același timp, cei mai mulți marcatori din Top 5 campionate (9). Patru jucători au marcat cel puțin două goluri. Sunt cifre care arată că echipa nu depinde de un singur jucător. Cea mai bună dovadă a fost chiar meciul cu Udinese, în care Lautaro nici nu a intrat. Cine din Serie A și-ar mai fi permis luxul ăsta, să nu-și bage golgheterul și căpitanul într-un meci început practic de la 0-2?
„Secretul stă în calitatea și caracterul pe care le avem, în dorința de a câștiga meciul. Am preluat controlul asupra meciului și, datorită calității noastre, am câștigat”, a explicat Zielinski, după 5-3 cu Udinese. Un meci în care cel mai bun om al friulanilor a fost portarul Okoye, ca să stabilim exact cum s-au desfășurat ostilitățile. „Suntem o echipă care știe să reacționeze, iar ăsta este cel mai important lucru. Și am demonstrat-o”, l-a completat Marcus Thuram, cel care a înscris golul de 3-2, cel care a completat revenirea nerazzurrilor.
Însă toată această calitate și fluiditatea jocului ofensiv, care fac posibil numărul mare de șuturi și ocazii, nu trebuie să treacă în plan secund problemele evidente pe care le are Inter. Portarul e nesigur și de obicei asta afectează și apărarea, obligată să stea mereu și cu un ochi în spate. Sunt deja șase goluri primite de Inter în Serie A, un aspect la care sigur e nevoie să se lucreze, mai ales la început de sezon și în liniștea oferită de cele patru victorii în patru etape.
„Nu ar trebui să ne punem singuri în dificultate, iar în seara asta am făcut-o”, a recunoscut Thuram. „Trebuie să găsim o explicație pentru golurile primite, pentru că nu putem ajunge la 0-2 acasă în felul ăsta. Știm că avem calitate, dar asta ne complică puțin situația”, a adăugat Zielinski. Chivu spune că „dacă nu aș fi preocupat, nu aș fi antrenor”, însă insistă că „dacă analizez golurile primite în ultimele meciuri, șase dintre ele se datorează erorilor individuale. Asta se remediază cu atenție. Nouă ne place să atacăm, ne asumăm câteva riscuri, dar nu am primit goluri pe contraatac”.
Indiferent care sunt motivele – erori individuale, lipsa de concentrare, o oarecare aroganță -, este evident că nu e o idee bună să începi toate meciurile de la 0-2. S-a întâmplat de trei ori la rând, nu exagerez când spun asta. Slăbiciunile astea nu pot fi ignorate, mai ales când urmează deplasarea de pe Olimpico, unde așteaptă liderul Roma, care îl are pe golgheterul Malen și care primește greu goluri. A luat unul singur în patru etape. „Slavă Domnului, încă e de muncă, pentru că nu suntem perfecți”, este conștient Chivu. Cu siguranță știe și unde e de lucru în primul rând.
Și acum, tradiționala și îndrăgita secțiune de scurte și rapide dedicate restului etapei de Serie A!
- Venezia – Fiorentina 2-4. „Nea Vanoli, hai înapoi, că am glumit!”, or fi spus șefii toscanilor, care s-au trezit pe ultimul loc după trei etape și peste 100 de milioane cheltuite pe transferuri. Și șocul la echipă a funcționat. Și l-a trezit și pe Mastantuono, autorul unui spectaculos și istoric hat-trick, numai bun de folosit în scop propagandistic de Commisso jr. Un tip care nu a pierdut timpul și a devenit repede un personaj de un ridicol rar.
- Genoa – Frosinone 1-1. Echipa roș-albastră a domnului Șucu a reușit să obțină primul punct în ediția asta de Serie A, după un meci în care a ratat și un penalty. Însă povestea este mai curând Giorgi Kvernadze, băiatul de 23 de ani din Georgia care se confirmă unul dintre jucătorii interesanți din startul ăsta de sezon. Și unul dintre motivele pentru care nou-promovata a ajuns la trei meciuri consecutive fără înfrângere.
- Lazio – Milan 2-2. ”Verișorii” au scăpat cu un dezavantaj de numai două goluri în prima repriză pe Olimpico, apoi au salvat un punct datorită primelor goluri marcate în Serie A de Diego Moreira. Mai bine decât nimic, până la urmă nu toată lumea poate fi Inter. Primele puncte pierdute de biancocelesti, care oricum sunt pe plus față de așteptările inițiale.
- Atalanta – Cagliari 1-2. De când se băteau la titlu și chiar îl câștigau nu au mai avut sarzii trei victorii în primele patru etape. Juniorul lui Maldini a dat golul decisiv și apoi a sărbătorit de parcă ar fi câștigat vreo 5% din palmaresul lu’ tac-su. Altfel, avem o altă confirmare că Pisacane este unul dintre antrenorii de urmărit atent în următorii ani. Pentru bergamasci, confuzia, incertitudinea și inconstanța din perioada post-Gasperini se mențin.
- Lecce – Monza 3-2. Un meci bun între două candidate serioase la retrogradare. Nu vă lăsați păcăliți de cele 6 puncte ale salentinilor, o au grea!
- Napoli – Bologna 1-0. Allegri a băgat un fundaș, pe Favasuli, în locul unei extreme, Politano, la 0-0 și ăsta a dat assistul pentru golul unei victorii de care era mare nevoie. Un corto muso cinstit și legenda lui Max merge mai departe. Ole! Dincolo, Domenico Tedesco nu a rezistat în funcție și după vizita lângă Vezuviu. Vedi Napoli e poi esonerato! La Bologna se încearcă ”metoda Fiorentina”. Repede, cât încă nu e totul compromis. Se pregătește Raffaele Palladino.
- Sassuolo – J******s 3-2. Nu o să vă mint, mi-a plăcut! Evident că este mai mult despre problemele torinezilor, despre modul stupid în care au luat al treilea gol, însă ar fi păcat să trecem ușor peste faptul că Sassuolo joacă un fotbal tare bun. Hype-ul din jurul lui Aquilani pare să fie îndreptățit.
- Torino – Roma 0-2. Liderul nu a transpirat, într-un meci în care Malen a deschis balul, dar în care principalul argument al giallorossilor a fost defensiva, condusă impecabil de Balerdi, transferul care a ridicat câteva sprâncene a neîncredere. O altă prestație solidă a capitolinilor, numai bună pentru a păstra moralul la cote înalte înainte de vizita Interului.
- Como – Parma 2-1. Băieții de lângă lac nu au strălucit la debutul stagional pe teren propriu în Serie A, însă tot au reușit să câștige fără mari emoții. Un lucru important, în contextul în care meciul a venit la doar câteva zile de startul excelent în Liga Campionilor. Entuziasmul a fost bine ținut în frâu, energia, atent gestionată, așa că Fabregas și ai lui au mai bifat o căsuță în drumul lor spre a deveni o adevărată forță.
Poza cu clasamentul:
Parada etapei: Marco Carnesecchi vs Cagliari
Execuția lui Romano este grozavă. Intervenția lui Carnesecchi, și mai bună. Băiatul are deja 26 de ani, poate ar fi cazul să meargă undeva la mai bine. Poate la o echipă de titlu care are nevoie de portar… Zic și eu! Wink!
Golul etapei: Carlos Augusto vs Udinese
Cel mai bun mod de a începe o revenire. Genul de execuție care te activează. Brazilianul ar fi probabil titular la orice altă echipă din Serie A, dar la Inter se bate pentru minute cu Dimarco. Și, iată!, are argumente pentru a-i face concurență.
What a hit from Carlos Augusto! 💥#InterUdinese pic.twitter.com/ZeXx2JpCYK
— Lega Serie A (@SerieA_EN) September 15, 2026
Dacă vrei să susții blogul sau pur și simplu să dai o bere
Ori dacă te simți generos
O poți face aici ⤵
Become a Patron!