Cel mai bun meci al lui Maradona

maradona belgia

Da, cel mai bun meci al lui Maradona a fost la Cupa Mondială din 1986. Nu, nu a fost cu Anglia.

Maradona a fost destinat măreției, era doar o problemă de când, nu de dacă. Menotti nu l-a luat la Mondialul din 1978 și a întârziat inevitabilul. În 1982, nu avea cum să-l lase pe dinafară, dar așteptările și presiunea au fost atât de mari, încât eșecul a venit firesc. Nici nu a început bine, s-a terminat extrem de prost. Înfrângere la debut cu Belgia, calvarul Gentile contra Italiei și roșul de la revedere cu Brazilia. De la debutul ăla ratat a rămas însă cu una dintre cele mai spectaculoase imagini din istoria Mondialelor. Diego înconjurat de vreo 6 belgieni speriați. Cum deja știe toată lumea, doar o iluzie optică.

Tot contra Belgiei a reușit și prestația lui de referință. Probabil nu doar de la națională sau de la vreun turneu final, ci din întreaga sa carieră. Și numai eu cât am scris aici despre niște meciuri ieșite din comun… Însă în semifinala aia din Mexic, Maradona a fost foarte, foarte, foarte aproape de perfecțiune. Atât de aproape, că a și atins-o în anumite momente.

Pe YouTube găsiți meciul integral. Dacă nu aveți timp sau răbdare (lucru pentru care ar trebui să vă fie rușine), există și highlights-uri cu prestația lui. O orgie fotbalistică, un recital uimitor. După celebrul sfert de finală cu Anglia și „golul secolului”, puțini își imaginau că e loc și de alte lucruri uimitoare. Și totuși, contra belgienilor, Maradona a venit cu tot arsenalul: driblinguri formidabile, devieri inexplicabile, verticalizări nebănuite, accelerări impresionante, șuturi imposibile… O demonstrație de forță incredibilă și de neuitat.

Prima pasă pe care a dat-o, la doar câteva secunde după startul partidei, undeva la mijlocul terenului, a fost primită cu urale. O atingere șmecherească, de fotbal de barrio, printre doi adversari. Nimic din ce nu se mai văzuse până atunci, dar genul de pasă pe care nu te saturi s-o privești. Era semnalul că urma o după-amiază specială. Apoi, Maradona a aprins cu adevărat meciul după vreo 9 minute. O fază inițial confuză. Până când mingea a ajuns la Diego. A preluat-o, a îmblânzit-o și a lovit-o perfect de la peste 25 de metri. Un șut violent și imposibil de blocat, cu tot efortul lui Jean-Marie Pfaff. Transversala ne-a refuzat însă o altă capodoperă maradoniană. Din bară, „varza” a sărit la Valdano, care a împins-o în poartă. Golul nu a fost acordat. Henț! Discutabil, dar ce să mai discuți după sfertul ăla cu Anglia?

Embed from Getty Images

În general, prima repriză a fost echilibrată. Și nu a avut chiar un ritm grozav. Cu excepția momentelor în care mingea ajungea la Maradona. El a fost responsabil de orice fază periculoasă, de orice accelerare, de orice improvizație. Până la urmă, a fost doar încălzirea.

Cealaltă dublă a lui Maradona

Rivalitatea fotbalistică și politică dintre Argentina și Anglia a contribuit la hype-ul din jurul acelui sfert de finală. Bine, și faptul că englezii nu au putut trece niciodată peste faptul că au luat gol cu „Mâna lui Dumnezeu”. Dacă exista VAR și alte texte… Dacă exista VAR, aveau 3 roșii la pauză, așa că move on. Dar asta e altă poveste. În schimb, semifinala cu Belgia a fost doar despre fotbal, doar despre a le dovedi celorlalți cine e mai bun. Nimic personal, nimic de răzbunat. Și în acel moment, nimeni nu era mai bun la fotbal decât Maradona.

Abia trecuseră 6 minute din repriza a doua când Diego a făcut 1-0. Jorge Burruchaga a primit o pasă undeva în dreapta, a făcut câțiva pași în centru și a înțepat o pasă pentru Maradona, care a sprintat pe lângă Danny Veyt și Stephane Demol. Cu ăștia doi în cârcă și cu Pfaff ieșit să-l închidă, „El Pibe” a găsit un „topspin a la Năstase”, cum l-a numit Nea Vanea, și a marcat. Era singurul mod în care putea trimite pe poartă, însă ușurința și naturalețea execuției au dat senzația că oricine o putea face.

Embed from Getty Images

Dacă primul gol a avut o frumusețe simplă, al doilea, marcat 12 minute mai târziu, a fost de „o strălucire orbitoare”, așa cum a scris Jonathan Wilson. Maradona a primit o pasă de la Cucciuffo, pe la vreo 30 de metri de poartă. Prima atingere, preluarea, a fost cu dreptul. Apoi și-a pus stângul la treabă. A plecat ca un sprinter printre Demol, George Grun și Patrick Vervoot. l-a derutat pe Eric Gerets, continuând să „tragă” spre stânga, iar la momentul potrivit a trimis în diagonală, pe lângă un Pfaff care a încercat din nou inutil să-l închidă. Capodopera era completă!

Embed from Getty Images

Însă show-ul lui Diego încă nu era gata. La vreo 5 minute după a doua dublă consecutivă reușită în Mexic, Maradona a dat din nou iama în apărarea belgiană, pe care a despicat-o cu un sprint dezlănțuit. Doar câțiva centimetri i-au lipsit pentru hat-trick și o altă bijuterie. A tras puțin pe lângă, dar era clar că a luat meciul pe cont propriu, iar Azetca savura fiecare secundă. I-a creat o șansă uriașă și lui Valdano, care a tras peste, practic cu poarta goală-n față.

„E peste tot!”

Contra Belgiei, jocul lui Maradona nu a fost doar despre ofensivă. Atât de determinat era în acel moment al carierei, încât nu a ezitat să bage materiale ca orice cărător de pian. Nu și-a luat o secundă de pauză. Cea mai bună dovadă e ceea ce s-a întâmplat în minutul 78. Belgienii au avut un corner. Vervoort l-a bătut slab, iar Diego a preluat lejer pe piept. Nu a bubuit mingea. A controlat-o calm, iar când executantul cornerului a apărut în fața sa, a ridicat-o peste el. „E peste tot”, a exclamat comentatorul englez al partidei.

Probabil că atunci s-au năruit și micile speranțe ale Belgiei de a reveni. Siguranța arătată de Maradona, ambiția de a domina fiecare aspect al jocului, momentul de grație pe care îl traversa făceau imposibilă o răsturnare de situație. Diego se bucura de fotbal ca niciodată, iar asta îl făcea invincibil.

Cred că am fost bătuți de cel mai bun jucător al lumii. Oricare echipă din semifinale l-ar fi avut în componență pe Maradona s-ar fi calificat în finală”, a admis Guy Thys, antrenorul învinșilor. Enzo Scifo, starul în ascensiune al Belgiei, a văzut în acea zi ce înseamnă măreția: „Ne-a eliminat și ne-a refuzat șansa de a merge în finală. A făcut diferența, pentru că Argentina nu a avut o zi grozavă. Nici noi nu am avut, pentru că veneam după două meciuri cu prelungiri. Dar Maradona ne-a distrus”.

Maradona a terminat semifinala cu un mare zâmbet pe față, discutând și schimbând tricoul cu Pfaff, cel pe care îl executase scurt în ceva mai mult de 10 minute. „Este cea mai fericită zi din viața mea… până duminică”, a spus la sfârșit, cu trimitere la finala cu Germania de Vest. A avut dreptate.

Nu a rămas cea mai fericită zi din viața lui, dar un meci ca ăla contra Belgiei nu a mai făcut.

Sursa foto deschidere: bleacherreport.com

One Reply to “Cel mai bun meci al lui Maradona”

  1. Am vazut acel meci live,si eu am ramas impresionat de DIEGO ,dar toata lumea vorbea de meciul cu Anglia la pozitiv si negativ, acest meci a ramas in umbra altuia.Dar uni au sesizat acest aspect.Felicitari.

Lasă un răspuns